Eu nu scriu despre politică de obicei, însă dezbaterea de aseară dintre Antonescu, Băsescu și Geoană mă face să îmi exprim și eu părerea despre principalii candidați la șefia statului român. Nu mă așteptam aseară să văd cine știe ce politicieni curați, și nici nu au apărut. Au fost tot acei oameni de la televizor, oamenii care se bat pentru supremație și pentru binele aproapelui. Dar mă așteptam aseară să se piardă și câștige procente, mă așteptam să văd proiecte, idei de viitor, atitudini. Voiam să mă uit, prin sticlă, bineînțeles, în ochii candidaților și să văd că ei într-adevăr își doresc să conducă țara și pentru binele meu. Mă așteptam să văd, măcar la unul dintre candidați, o atitudine de învingător, o atitudine de viitor președinte, ca atunci când va sta între Obama și Putin să fie în stare să deschidă gura și să zică ceva interesant. Voiam să-l văd și să zic: „Da, el va primi votul meu”.

Ei bine, însă, nu am văzut nimic din cele de mai sus. Până la urmă, dezbaterea asta a fost un prilej în plus de a se acuza între ei, de a se dezgropa morții și de a încerca fiecare să câștige o parte din electoral prin lucruri murdare. N-am auzit ce idei de viitor au. Nu știu pe cine să votez dacă mă gândesc la faptul că suntem în criză; economica, dar mai ales politică. Nu știu cum vor cei trei candidați să mă scoată pe mine, cetățean român, din problemele financiare. Nu știu cu ce mă pot ajuta ei dacă discutăm despre dorința mea de a trăi mai bine. Știu, însă, remunerația lunară a directorului de la EximBank, știu concluzia dosarului „Flota” (concluzie dată de Daniel Morar, da?), și mai știu și că Tudor Chirilă este un exemplu moral al societății noastre, pentru scrisorica aia a lui. Scrisoare despre care am vorbit aici.

Discuția de aseară nu a reușit să mă convingă, nici măcar în prag de alegeri, care dintre cei trei candidați merită votul meu de cetățean umil, care oricum nu contează. Așa cum în Moldova au votat morții, nici România nu-mi dă garanția ca dreptul meu de a ștampila pe vreunul dintre candidați va fi respectat. Din discuția de aseară am înțeles că toți cei trei candidați vin din aceeași breaslă: a șmecherilor. Diferența dintre ei este că unul are șuviță, altul e peltic, iar altul are ochi frumoși. Iar pe chestiile astea eu nu pot să-i votez.

Eu vreau să știu pe mâna cui merge țara asta. Nu că mi-ar păsa foarte mult, dar cât timp mai stau pe aici rezultatul votului mă interesează direct. Cât timp mai stau pe aici vreau să știu care dintre cei trei poate să-mi ofere un viitor mai bun. Care dintre cei trei poate să-ți dea ție, elevule de clasa I, un sistem educațional mai bun. Sau ție, șomerule, un loc de muncă. Sau ție, săracule, un salariu mai mare. Sau ție, pensionarule, o viață liniștită dupa ce ai muncit 50 de ani pentru țara asta. Sau ție, tinere, perspectiva unui viitor mai bun. Sau noua, tuturor, rezolvarea recesiunii, atât economice cât și politice. Niciunul dintre lucrurile astea nu le-am auzit aseară. Și în cazul ăsta, eu pe baza a ce votez? A vorbelor?