„La radio… vreau să ajung la radio…!”, după cum spunea cântecul. Iată că am reușit. Am apărut într-o emisiune de la Radio România Internațional vineri seara, alături de colegii voluntari de la YFU, iar înregistrarea cu mine v-o pun aici. Sunt aproape 12 minute în care vorbesc despre anul meu de schimb, despre de ce YFU și despre cum am plecat (vacă) și cum m-am întors (bou, evident). Mulțumim lui Carmen Gaman că a făcut posibilă apariția fundației noastre în emisiunea „Generația Viitoare”.

Dacă playerul audio de aici nu merge (damn Flash!), puteți să ascultați și să downloadați cele 12 minute cu mine de aici.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

V-a scris și Bobby aici despre ONG Fest și despre de ce ar trebui să veniți acolo dacă aveți posibilitatea. Ăsta o să fie un articol scurt în care vreau să vă spun că și eu voi fi prezent acolo. Nu ca băgător de seama, ci ca voluntar al uneia dintre cele peste 200 de ONG-uri aflate acolo. Al cărei organizații? Al fundației YFU, cu care vă tot bat eu la cap de ceva timp.

Ce este YFU? YFU este o fundație non-profit care se ocupă cu trimiterea elevilor români la studii în străinătate. Fundația este prezentă peste tot în lume, are o istorie de peste 50 de ani în Germania și America (de unde a și plecat ideea) și este prezentă în România de exact 16 ani. Dintr-una dintre generații am facut și eu parte, și spun asta cu mare mândrie, pentru că experiența unui an de schimb în Danemarca m-a făcut un alt om. Mi-a deschis multe uși și mult mai multe oportunități de viitor, așa că aș recomanda experiența YFU oricui. Dovada pentru faptul că vreau să dau mai departe ce am câștigat eu este că fac voluntariat pentru această fundație.

Dacă ești elev într-un liceu din România și vrei să ai o experiență foarte mișto în Germania, Elveția, Danemarca, Chile, Estonia, Suedia, America (doar cu plasament direct), Olanda, Franța și alte țări, atunci vino și tu la ONG Fest, caută-ne și haide să discutăm despre ceea ce poate fi experiența vieții tale cu YFU. Vei găsi acolo mai mulți voluntari, foști elevi de schimb într-una dintre țările prezentate mai sus, și vei avea ocazia să discuți cu oameni care au trecut prin ceea ce îți dorești și tu să treci. Pregătim multe lucruri mișto în weekendul ăsta, care să atragă viitori participanți la programul nostru. Ne vedem la ONG Fest de vineri până duminică!

Bun, că acum am revenit în țară după scurta perioadă de un an petrecută în Danemarca, și că m-am și liniștit un pic, vreau să fac un lucru pe care ar trebui, în zilele următoare, să-l fac și în școlile din Ploiești; doar în două dintre ele, dar peste asta trecem. Cine îmi citește blogul de mai mult de două-trei luni știe că am fost plecat în Danemarca pentru un an de schimb. Da, chestii d-alea de vedem în filmele americane și în Copiii de la 402 există și în România. Unii dintre voi ați fost alături de mine pe toată perioada cât am fost plecat, și știți cu exactitate despre ce vorbesc. Pentru cei care nu știu, m-am hotărât să scriu acest post, pentru că fundația are nevoie de continuitate. Are nevoie de noi, foștii elevi de schimb, actuali voluntari, ca să ducem mai departe schimburile de elevi. Și da, puteți afla și singuri de asta de pe Google, dar sunt mulți oameni care nu știu de astfel de posibilități.

Să studiezi un an în afara țării este o experiență incredibilă. Te întorci o persoană total schimbată, matură, poți oricând să-ți iei zborul de acasă, deja ai trăit pe picioarele tale. Revii acasă cu un caracter diferit, și cu idei total schimbate despre viață. Să aflii cum este sistemul de învățământ îțări care se află cu zeci de ani înaintea noastră este și mai interesant. Povestea mea începe undeva prin septembrie 2007, atunci când am depus dosarul. Am scris anul trecut prin decembrie un post mai detaliat despre cum am ajuns să mă gândesc să plec din țară. Îl găsiți aici. Nu scriu asta ca să vă povestesc iar anumite detalii plictisitoare. Vreau doar să promovez și prin blog ideea de exchange year, și mai presus de toate, vreau să promovez YFU, fundația care schimbă an de an viețile unui număr restrâns de tineri. Iar noi încercăm să mărim numărul acesta prin prezentări în școli sau, iată, prin surse personale.

Toată lumea se întreabă de la început care sunt costurile. Mari. Peste jumătate se sperie când aud de sume care se învârt în jurul a 5500 de euro. Și mult mai mulți întreabă unde se duc banii ăstia. Ei bine, se duc pe transport, pe organizarea de seminare la care și tu, ca elev de schimb, vei participa (undeva la 4-5 seminare în fiecare an, depinde de țara-gazdă). Se mai duc la asigurarea de sănătate și, dacă vei pleca în Europa, și la seminarul YES din Berlin, unde se adună sute de elevi de schimb de pe tot continentul, înainte de reîntoarcerea acasă Și eu vă pot garanta că YES Beriln 2009 a fost unul dintre cele mai bune lucruri din anul meu de schimb. Bun, există și burse, dar nu vă bazați pe ele, pentru că șansele sunt mici. Acum, dacă și după ce ați auzit de costuri nu ați ieșit de aici, înseamnă că e o șansă ca unul dintre voi să fie interesat. Ceea ce, evident, ar fi un câștig. Trebuie să înveți în clasa a 9-a sau a 10-a, în general astea sunt clasele de unde se acceptă elevi, dar mai există și excepții. Și, mai presus de toate acestea, trebuie să VREI. Ăsta este cel mai important lucru: să vrei. Să vrei să înveți într-una dintre țările pe care programul YFU le pune la dispoziție (Germania, Danemarca, Elveția – în cantoanele vorbitoare de germană, Chile, Estonia, America – doar cu plasament direct, Suedia, Olanda, Belgia – în cantoanele vorbitoare de franceză, Norvegia; și mai sunt câteva, dar nu mi le amintesc acum). Nu vrei să pleci din țară? Ei bine, atunci, gândește-te să ai acasă un elev de schimb venit dintr-o țară ca Germania. N-ar fi o experiență frumoasă? Familia pe care am avut-o eu în Danemarca m-a ținut timp de un an pentru că aveau trei fete, iar tatăl-gazdă își dorea un băiat. Ei bine, l-a avut pentru un an. Tu nu ți-ai dori așa ceva?

Nu știu ce vârstă medie au persoanele care îmi citesc blogul, însă dacă ai între 15 și 18 ani, chiar merită măcar să tragi cu ochiul pe site-ul YFU, poate o să îți stârnească interesul. Cât de curând, sper eu, voi reuși să fac și un blog YFU, unde mulți dintre foștii elevi de schimb sau familiile de schimb își vor scrie experiențele. Când scriu eu acum, robotic, niște date și atât, nu este foarte interesant. Dar dacă cineva citește un articol scris de un fost elev de schimb, în care acesta ne povestește cum și-a petrecut Crăciunul, Paștele, cum a fost plecarea, cum a fost revederea, deja articolul devine mult mai interesant, și cititorul mult mai interesat. Gândește-te, ți-ar putea schimba viața!

P.S. Dacă este pe aici vreun blogger care mi-ar putea oferi ocazia să scriu un guest post despre același lucru, i-aș fi foarte mulțumitor :)

Prima parte. A doua parte. A treia parte.

După ce am ajuns am cunoscut noii voluntari, am mâncat ceva și am trecut la treabă. La fel ca și la primul seminar de după ce am ajuns în Danemarca, am fost destul de ocupați dar nu s-a uitat și de relaxare. Am vorbit despre cum a fost în prima lună, ce ne place, ce nu ne place etc. Mi s-a părut totuși un seminar destul de plictisitor; nimic nou, totul parcă știam deja de la primele două. Am plecat de acolo un pic dezamagit, așteptându-mă la mai mult de la acest seminar. Cred că YFU mai are de lucrat la organizare.

Următoarea perioadă a fost ca una moartă. Deja rutina se instalase complet în viața mea de elev de schimb. Am crezut, speriat, că anul meu de schimb se va derula în continuare așa, sub această rutină. Două luni am stat cu frica asta. Mă trezeam devreme, mergeam la școală, veneam acasă, mâncam, mă relaxam un pic, ceva teme, cina, antrenament și apoi mă culcam. Două luni de zile același lucru. Începusem, sincer să fiu, să mă cam plictisesc de același lucru. Cred însă că și dacă ar fi total diferit, ar fi un pic ciudat. Aiurea să ai activități diferite zilnic. Poate-oi fi eu mai ciudat, dar dacă știu ceva știu că rutina nu-mi place. Am făcut tot posibilul să ies din ea. Mi-am mai ajutat familia prin grădină, am mai făcut una, alta prin casă, am ieșit mai des prin oraș și cam atât. Din păcate nu pot povesti foarte mult din perioada asta pentru că pur și simplu chiar nu e nimic de zic

Schimbarea mult așteptată s-a produs la sfârșitul lui noiembrie, când am avut alt seminar. Știind de data trecută că seminarul a fost plictisitor, am zis că așa va fi și acum. Am plecat plictisit, am ajuns plictisit. Dar, spre surpriza mea, nu a fost așa. A fost un weekend grozav, în care ne-am și distrat, relaxat, și care cred că mi-a schimbat anul. Am plecat de acolo tare mulțumit. Apoi a venit decembrie. Vara este preferata mea, dar îmi plac așa de mult și sărbătorile de iarnă încât și decembrie e una dintre preferatele mele. Zăpadă n-a fost, dar nu știu cât am pierdut. Nici în Ploiești nu a fost.

Petrecerile de Crăciun au început pe 5, cu cea de la școală. Pe 18 cu cea cu clasa, iar apoi și altele pe la rude. De Craciun am mai povestit și nu am de gând să repet. Așa că doar recitiți articolul de Crăciun. Sărbătorile au fost superbe, chiar dacă mi-au lipsit cei de acasă. Am simțit însă că s-au schimbat multe în bine în ultima lună, așa că am început anul nou într-o stare de fericire. În vacanță am făcut tot posibilul să dorm cât mai mult, să mă odihnesc, pentru că știam că va veni o perioadă grea în continuare. Mă trezesc întotdeauna devreme și, nu doar că vin târziu acasă, dar pe deasupra mai merg și vreo două ore cu trenul zilnic, iar pe mine trenul mă obosește. Școala a început pe 5 ianuarie, la fel ca și în România. Și am luat-o de la capăt … trezește-te la 6.10, ia trenul la 6.56, ești în Varde la 7.40, la școală la 7.50. La 8 a început prima oră, ca în fiecare zi.