În articolul Învinși de propriile arme, postat cu ceva timp în urmă, scriam despre ce speculează presa în legătură cu transferurile care urmează să se efectueze la AC Milan. Între timp, mercato s-a terminat și acum nu mai trebuie să speculez, ci doar să apreciez sau să critic.

Sosiri

Adus la AC Milan în 1998, portarul în vârstă de 31 de ani, Christian Abbiati nu a reușit să fie în prim-plan mai mult de 4 sezoane, când a fost transferat Dida din Brazilia. A fost rând pe rând împrumutat la Torino, Juventus si apoi Atletico Madrid pentru ca acum, când Milan chiar avea nevoie de un portar sigur pe el, Abbiati să revină în primul 11 de pe San Siro.

Are 23 de ani. Este elvețian, și-a început cariera la Servette Geneva, pentru a evolua apoi 5 ani la Arsenal Londra. Philippe Senderos s-a alăturat și el în acest sezon lotului rossonero pentru a îi ajuta să câștige Cupa UEFA și Serie A, cele două obiective ale echipei în sezonul care urmează. Chiar dacă a venit doar sub formă de împrumut, Arsenal s-a înțeles cu Milan că elvețianul poate fi adus definitiv pe San Siro dacă se plătesc 8 milioane de euro în decursul unui sezon. La Arsenal, a format foarte des cuplu în centrul apărării cu Kolo Toure, pentru că Sol Campbell era mai mereu accidentat. Atunci când căpitanii și vice-căpitanii Tunarilor nu puteau evolua, Senderos prealua aceasta sarcină.

A terminat junioratul la AC Milan în 2001. De-a lungul carierei, fundașul stânga Luca Antonini a fost împrumutat la mai multe echipe de ligă inferioară, cum ar fi Padova, Prato sau Ancona, pentru a câștiga experiența necesară revenirii la Milan. În 2003 50% din drepturile asupra jucătorului au fost achiziționate de către Sampdoria, care l-a împrumutat la Modena, Pescara, Arezzo și Siena. În 2007 a fost achiziționat de către Empoli, de unde a fost cumpărat definitiv de Milan în această vară.

După 5 ani petrecuți la Como, respectiv la Bari, Gianluca Zambrotta a făcut pasul spre fotbalul european ajutat de Juventus, în 1999. În 2006, când bianconerii au fost retrogradați în urma scandalului Calciopoli, italianul a decis să plece la Barcelona. Odată cu aducerea lui Daniel Alves pe Camp Nou, Gianluca Zambrotta părea a fi în afara calculelor lui Pep Guardiola, așa că a decis să plece. AC Milan l-a achiziționat cu 9 milioane de euro, urmând să mai plătească 2 milioane catalanilor, sumă care depinde însă de performanțele rossonerilor în acest sezon. Zambrotta are un salariu de 4 milioane de euro anual.

Născut în urmă cu 24 de ani aproape de Stade Velodrome, pe coasta de vest a Franței, în Marsillia, Mathieu Flamini și-a început cariera chiar la Olimpique Marseille. În 2004, la 20 de ani, a plecat gratis la Arsenal, pentru că nu a acceptat oferta de contract de la francezi. Este un mijlocaș defensiv, însă pentru Tunari a evoluat de multe ori fundaș sau mijlocaș de bandă. A ajuns la AC Milan gratis, semnând pe 5 mai 2008 un contract pe o perioadă de 4 ani. Francezul va încasa 5.6 milioane de euro anual, și va purta numărul 84, anul său de naștere.

Născut în 1989 și supranumit Chaio, Tabare Viudez este un mijlocaș uruguaian scund, de doar 1 metru 68, dar foarte tehnic, rapid și cu o pasă foarte bună. Înainte de a ajunge la AC Milan, mijlocașul a evoluat pentru Defensor Sporting în țara sa natală.

Odată cu Viudez, Milan l-a transferat si pe Mathias Cardacio, alt mijlocaș de creație, de 20 de ani. A evoluat pentru Nacional Sporting, acolo unde a terminat și junioratul, pentru a face apoi un pas foarte important pentru cariera lui: AC Milan.

S-au auzit multe. S-au spus și mai multe. Dar el este simplu, Ronaldinho. Dacă cel mai valoros transfer din această vară este considerat de către unii a fii Flamini sau Zambrotta, de către alții a fi revenirea lui Shevchenko sau revenirea lui Abbiati, cu siguranță că cel mai entuziasmant transfer este cel al lui Ronaldinho, visul lui Berlusconi. A fost adus cu surle și trâmbițe pentru 22.5 de milioane de dolari în condițiile în care cu 2 ani în urmă valora peste 100 de milioane de dolari, conform pretențiilor Barcelonei. A semnat un contract pe 3 ani și a ales numărul 80, 10-le cu care a fost obișnuit de-a lungul carierei fiind luat deja de Seedorf. Ronaldinho a fost numit Balonul de Aur al anului 2005. A câștigat Liga Campionilor cu Barcelona un an mai târziu, în 2006.

Junioratul l-a terminat la Dinamo Kiev, unde a evoluat ulterior 5 ani pentru echipa mare. AC Milan a pus ochii pe el și l-a adus pe San Siro, pentru a deveni în doar 7 ani al doilea golgheter din istoria clubului, cu 173 de goluri înscrise. Andriy Shevchenko a părăsit apoi Milano în 2006, dezamăgind toții fanii și pe toți cei care îl aveau ca idol. A plecat la Chelsea Londra. Pentru bani sau pentru binele familiei. Încă nu se știe și este posibil să nu se știe niciodată. A plătit scump această „escapadă” și a avut două sezoane de coșmar sub conducerea lui Jose Mourinho, portughezul pe care îl va avea ca adversar în Derby della Madonnina. Revenirea lui pe San Siro s-a lăsat așteptată timp de 2 ani, perioadă în care în fiecare campanie de transferuri se specula că va reveni. Până la urmă a făcut-o și a fost reprimit pe San Siro ca un adevărat idol. Poate nu la fel de bine ca Ronaldinho, dar având în vedere modul în care a plecat, ar trebui să fie fericit că mii de fani au venit la Milanello să-i mulțumească pentru reîntoarcere. Sheva, cum îl alintă suporterii, a câștigat Balonul de Aur cu un an înaintea lui Ronaldinho, în 2004. În finala Ligii Campionilor din 2003, contra rivalilor de la Juventus, Sheva a marcat penalty-ul decisiv și Milan a căștigat al 6-lea trofeu suprem european. Presa a dezvăluit că ucrainianul a revenit la Milanello doar sub formă de împrumut.

Este un produs al grupei de copii și juniori a Milanului, dar până în sezonul 2002-2003 nu a jucat niciun meci oficial pentru rossoneri, ci pentru Triestina și Treviso, unde a fost împrumutat. Din 2003 până în 2007 a fost împrumutat la Empoli, Reggina, Sampdoria și Treviso. 50% din drepturile de jucător ale italianului Marco Borriello au fost vândute în 2007 la Genoa, unde a fost și împrumutat, și unde a reușit cel mai bun sezon din cariera sa: 19 goluri, aproape la fel de multe cât a înscris în perioada 2001-2007 (22). A revenit la Milan pe 29 mai, cand Genoa a primit 10 milioane de euro pentru cele 50 de procente pe care le deținea, plus Davide Di Gennaro, unul dintre juniorii Milanului.

Plecări

3 meciuri în 8 ani. Doar 2 dintre ele oficiale. Asta spune tot despre lunga cariera la AC Milan a lui Valerio Fiori. Se spune că a fost adus la Milan pentru că făcuse un sezon bun la Pianceza, dar Milan deja îi avea pe inbatabilul Seba Rossi și pe Abbiati, așa că de la început șansele lui Fiori erau minime. „Fiori a fost păstrat atâția ani în lot pentru că are un comportament mai mult decât profesionist.” a declarat cu ceva timp în urmă Galliani. Nu. Fiori a fost păstrat în lot pentru că e un avocat excelent și bineînțeles … acum evoluează tot pentru Milan, dar în birou, printre hârtii.

Este probabil cea mai surprinzătoare plecare din acest sezon a vreunui jucător din lotul lui AC Milan. Are 32 de ani și venirea lui Zambrotta se pare că nu i-a priit lui Massimo Oddo, care a preferat să plece la Bayern Munchen, sub formă de împrumut. „Milan e visul meu. Încă de când am plecat de aici mi-am dorit să revin acasă. Acum am revenit și sunt extrem de bucuros, Milan e ca o a doua casă pentru mine.” declara Oddo în 2007 când a revenit la Milan după o lungă perioadă petrecută departe de San Siro. În 2006 după plecarea lui Liverani la Fiorentina, Oddo a devenit căpitanul lui Lazio. A marcat pentru ei 17 goluri în 5 ani, un număr destul de ridicat pentru un fundaș de bandă. De multe ori Oddo executa penalty-urile biancocelestilor. „At Milan I wasn’t feeling confortable, I felt that the club and the trainer didn’t trust in me”, a declarat italianul la sosirea pe Alianz Arena din capitala Bavariei.

A evoluat pentru Milan timp de 9 ani de zile. 185 de partide și 18 goluri. Fundaș sau mijlocaș stânga, pe numele său Sergio Claudio dos Santos, cunoscut de către mulți ca Serginho, s-a retras la finalul sezonului trecut. A jucat de 10 ori pentru Naționala Selećao și a înscris un gol. Unul dintre cele mai memorabile goluri ale sale a fost înscris în 2001, pe 11 mai, când Milan a zdrobit cu 6-0 pe rivalii de la Internazionale. Serginho a ratat un penalty în finala UEFA Champions League din 2005, șutând peste bara transversală a porții apărate de Jerzy Dudek. Înainte de a ajunge pe San Siro a mai evoluat la Itaperuna, Bahia, sau la mult mai cunoscutele Flamengo, Cruzeiro și Sao Paolo.

A fost pe bună dreptate numit de către mulți cel mai bun fundaș lateral din istoria fotbalului. Este brazilian, a evoluat 5 ani pentru AC Milan, aceștia fiind și ultimii, nu doar și cei mai prolifici ani din cariera sa. Cafu, pe numele său Marcos Evanghelista de Moraes a mai evoluat pentru Sao Paolo, Juventude, Zaragoza, Palmeiras și AS Roma înainte de a se alătura lotului rossonero în 2003. 4 goluri în 119 partide nu spun totul despre apetitul ofensiv al brazilianului, supranumit Cafu pentru asemănarea în joc cu Cafuringa, un legendar atacant brazilian al anilor ’70. Cursele sale interminabile pe banda dreaptă a terenului au ajutat de multe ori ofensiva roșu-negrilor. S-a retras la finalul sezonului 2007/2008. În ultimul să meci pe San Siro, AC Milan 4-1 Udinese, Cafu a fost unul dintre marcatori într-un meci care chiar dacă a fost câștigat, a trimis Milanul în Cupa UEFA. Fiul lui Cafu evolueaza și el pentru juniorii Milanului. Adriano Galliani a declarat că pentru Cafu ușile de pe San Siro vor fi mereu deschise în cazul în care ar dori să lucreze pentru Milan. Cafu a fost nominalizat de către Pele în categoria celor mai buni 125 de fotbaliști aflați încă în viață.

Și-a început cariera la Dinamo Zagreb, a continuat-o la Inter, pentru a ajunge în 2002 la Milan. Dario Simic a evoluat de 81 de ori în tricoul rossonero și a înscris un singur gol. Majoritatea perioadei pe care a petrecut-o pe San Siro a avut rol de back-up pentru mai experimentații Nesta și Maldini, în ultima perioadă și pentru Kaladze, mutat în centru apărării. Croatul a evoluat pentru Naționala țării sale la EURO 2008 într-un singur meci, în care a fost și căpitan, și s-a transferat la AS Monaco după 6 ani petrecuți la Milanello.

Este fratele unuia dintre cei mai valoroși jucători de la AC Milan. Va juca un an de zile sub formă de împrumut la echipa românului Loți Boloni, Standard Liege, la Milan neavând multe șanse la titularizare de-a lungul anului petrecut pe San Siro. Rodrigo Izecson dos Santos Leite, Digao, a petrecut 2 ani la Rimini înainte de a reveni la Milan. Pe lângă Sao Paolo, și Diavolii Roş-negri au făcut parte din viaţa de junior a tânărului fundaş brazilian. La 22 de ani Digao are 1m 94 şi un fizic impunător, care nu l-a ajutat prea mult însă în meciurile în care a jucat, evoluţiile sale nefiind pe măsura celor ale celorlalți stoperi.

S-a născut la Milano, a evoluat pentru Primavera iar apoi a fost în lotul echipei mari până în 1998, fără a prinde vreun meci oficial. A revenit la Milan trei ani mai târziu, în 2001, după evoluţii la Pro Sesto, Lumezzane, Hellas Verona şi Inter. A servit clubul rossonero timp de 7 ani în care a fost mai mult rezervă decât titular, adunând 99 de evoluţii şi înscriind 4 goluri. Cristian Brocchi a decis să părăsească San Siro odată cu venirea lui Ronaldinho, deoarece şansele sale de a prinde un loc în echipă au devenit foarte mici. Lazio l-a achiziţionat pentru 2.7 milioane de euro. Italianul a semnat un contract până în 2011 şi va purta numărul 5. Singurul său meci la Naţionala Italiei a fost pe 15 noiembrie 2006, într-un amical contra Turciei, imediat după ce Squadra Azurra lui Lippi a devenit Campioana Mondială.

A evoluat prima dată pentru echipa tatălui său, FC Lorient. A ajuns la Rennes unde a fost antrenat de Ladislau Boloni. După sezonul 2005-2006, unul foarte bun pentru francez, Gourcuff a fost achiziţionat de AC Milan şi a fost văzut ca o nouă speranţă a fotbalului din Italia. Gourcuff a debutat pentru Milan într-un meci contra grecilor de la AEK Athena în care a înscris un gol, fiind şi unul dintre cei mai buni jucători. Kaka şi Seedorf au avut un sezon extraordinar împreuna în sezonul 2006-2007, aşa că Gourcuff nu a prins foarte multe meciuri, lucru de care începuse să se plângă pe final de sezon. Conducerea clubului din via Filippo Turati a decis să-l împrumute la Bordeaux, vice-campioana Franţei, pentru ca acesta să câştige experienţa necesară pentru a reveni pe San Siro.

A fost unul dintre cei mai buni atacanţi din lume, însă perioada petrecută pe San Siro a fost cea mai slabă pentru Ronaldo din întreaga carieră. A evoluat pentru Cruzeiro, PSV, Barcelona, Inter, Real pentru care a înscris în total 219 goluri conform site-urilor de specialitate. Pentru Milan nu a reuşit decât 9 goluri, accidentările punându-i foarte mari probleme de-a lungul perioadei în care a purtat tricoul rossonero cu numărul 99. Ronnie a câştigat Balonul de Aur în 2002, atunci când a ajutat Brazilia să devină Campioană Mondială. A fost cel mai bun jucător al finalei cu Germania, când a reuşit să-l învingă de două ori pe Oliver Kahn, la acea vreme încă în activitate.

A venit pentru 24 de milioane de euro de la Parma la AC Milan în 2005. Timp de trei ani a înscris 55 de goluri în 115 de partide pentru AC Parma, în timp ce pentru Milan a înscris în 3 ani 44 de goluri în 132 de partide. Pe lângă faptul că Alberto Gilardino a marcat doar de 4 ori în Liga Campionilor, el era cunoscut și pentru faptul că rata foarte multe ocazii de a marca. Gila este un produs al grupei de copii și juniori ai celor de la Piacenza, la fel ca și Filippo Inzaghi. A fost vândut la Fiorentina pentru 14 milioane de euro, pentru a face cuplu în atacul violeților cu Adrian Mutu. Cei doi au fost colegi și la Parma, unde atât românul cât și italianul au avut un sezon de vis în stagiunea 2002-2003.

Are doar 4 goluri pentru AC Milan însă pare a fi una dintre speranţele de viitor ale rossonerilor. Alberto Paloschi (18 ani) a decis să plece sub formă de co-proprietate la AC Parma pentru a evolua mai des decât ar fi făcut-o la AC Milan, acest lucru sperând să îi permită să fie cândva în primul 11 de pe San Siro. Alberto este celebru pentru faptul că a înscris la debutul său în Serie A chiar la prima atingere un balon, plasându-l la colţul lung al porţii apărate de portarul Sienei.

În două sezoane la AC Milan, Ricardo Oliveira nu a reușit să înscrie decât un dezamăgitor număr de goluri: 5 în 28 de partide. A stat o mare parte din această perioadă sub stresul răpirii surorii sale, în octombrie 2006. Ea a fost ulterior eliberată nevătămată pe 12 martie 2007. În următorul sezon, 2007-2008 Oliveira a fost împrumutat la Real Zaragoza, unde a înscris de 21 ori în 37 de partide, nereușind însă să-i scape pe cei supranumiți Manos de la retrogradare. Chiar și așa, clubul spaniol a plătit clauza de 10 milioane de euro a brazilianului, pentru a-l aduce definitiv, el semând pe 25 mai 2008 un contract pe 5 ani.

10 sosiri (2 jucători împrumutaţi) şi 12 plecări (3 împrumuturi, un jucător în co-proprietate, 3 jucători retraşi, unul eliberat şi 4 vânduți) este bilanţul pentru această campanie de transferuri la AC Milan. Una dintre cele mai ocupate campanii de transferuri din ultimii ani. Venirea lui Ronaldinho a adus entuziasm, cea a lui Shevchenko speranţă, cea a lui Flamini siguranţă, cea a lui Zambrotta experienţă iar cea a celor doi tineri uruguaieni tinereţe. Este tot ceea ce are un club nevoie pentru a reuşi să facă performanță. Chit că e Cupa UEFA. Este singurul trofeu din lume care lipseşte din vitrina clubului, şi asta pentru că Milan rar s-a prezentat la linia de start a acestei competiţii. AC Milan ne-a obişnuit pe noi, suporteri ai fotbalului în primul rând, şi apoi suporteri ai Diavolului Roşu-negru, cu participări în Liga Campionilor. Cupa UEFA nu este însă un dezastru. Este doar o competiție mai mică, unde echipa trebuie să se concentreze la fel ca și în Liga Campionilor, pentru că nu degeaba Milan nu a câștigat-o niciodată. În același timp, rossonerii se vor putea concentra mai mult pe principalul obiectiv din acest sezon: Il Scudetto. Milan l-a câștigat ultima oară în sezonul 2003-2004, când în echipă încă evoluau jucători precum Rui Costa, Cafu, Costacurta, Pancaro, Tomasson, Redondo, Rivaldo, Serginho sau Laursen. Carlo Ancelotti știe bine că de data aceasta dacă nu va reuși să câștige campionatul va fi dat afară, însă se vorbește din ce în ce mai des despre plecarea sa mai devreme de finalul campionatului.

Indiferent când / dacă va pleca Ancelotti sau dacă va reuși să își îndeplinească obiectivul, AC Milan a reușit o campanie de achiziții extraordinară pe lângă cele reușite în anii trecuți. Au fost aduși jucători mult mai buni decât cei vânduți, iar asta nu poate însemna decât un singur lucru, și anume cerințe mai mari din partea suporterilor. Asta este normal. Mai normal ar fi ca noii jucători rossoneri să știe că nu oricine are ocazia de a îmbrăca acel tricou, ar trebui să fie mândri și să mănânce pământul de sub ei și de sub adversari până fluieră arbitrul finalul meciurilor…