Soarele r?sare mai devreme, apune mai târziu. Pe la 23.30 înc? se mai vede lumina afar?. D-aia am adormit a?a de greu asear?. Dar ?sta e un semn c? a venit vara. Cel pu?in perioada. ? i vremea de afar

? te îmbie s? mai ie?i pe u??, chiar dac? e weekend ?i tot ai ie?it pe u?? c?tre ?coal? to?t? s?pt?mâna. ?i eu, care de obicei în weekend prefer s? dorm pân? târziu ?i s? frec menta, am ie?it azi prin curte. Am t?iat iarba, am luat o carte ?i am citit, m-am întins la umbr? ( nu e cazul s

? m? bronzez înc?), ?i am a?ipit câteva minute. Asta între cele dou? finale de handball ale campionatului na?ional danez.

De ce îmi place vara nu are rost s? v? spun. Nici nu m? îndoiesc de faptul c? tuturor v? place. C? v? aminte?te de când era?i copii ?i avea?i vacan??, c? sunte?i copii ?i ave?i vacan??, c? e frumos afar?, c? merge?i la mare, la iarb? verde. Motivele sunt multe ?i pot enumera pân? mâine. Tuturor v? place vara. Tuturor v? tresare inima când v? trezi?i diminea?a ?i afar? soarele înc?lze?te ora?ul. Ei bine, eu am sc?pat pentru moment de ora?, iar când în Danemarca te treze?ti ?i soarele e c?lduros, ?i mai ales dac? vântul nu bate, atunci e clar: a venit vara. Cum s? fii sup?rat sau trist atunci când afar? este o astfel de vreme

?

Din ultimele 48 de ore de var?, 12 le-am petrecut în dou? examene. Mai am înc? patru ?i termin cu ele. Înc? un motiv pentru care m? pot bucura ca vine vara.

?i când stai în fiecare zi ?ase ore ?i scrii, nu prea-?i mai vine s? faci altceva decât s? vii acas? ?i s? dormi. Deci (?tiu, doamna Oprea, propozi?iile nu se încep niciodat? cu „deci”) a?a mi-am petrecut eu primele dou? zile de var?. Pe a treia, azi, v-o ilustrez prin dou? fotografii. La voi a venit vara? Cum a?i petrecut primele zile?

Am mai scris un articol pe tema asta, Copil?ria mea. Acum o s? vorbesc tot despre copil?ria mea, dar nu voi mai generaliza. Voi vorbi exclusiv despre copil?ria din fa?a blocului. ?ti?i voi, când ie?eam afar? ?i b?team mingea de diminea?a pân? seara.

Când venea vacan?a de var? eram cei mai ferici?i. În general, copii fiind, urlam de bucurie când auzeam pentru ultima oar? clopo?elul ?colii. Venea acas?, mâncam, ?i direct ie?eam afar?. Era un fel de ritual. Începea vacan?a. Era prima zi din cele trei luni de stat pe afar?. Urma s? ie?im cu to?ii pe la 2-3 cum f?ceam de obicei. Ne vedeam în fa?a blocului la fotbal, pân? când se f?cea noapte. ?in minte c? „terenul” de fotbal era chiar în fa?a geamului meu. Un perimetru de 15-20 de metri cu iarb?. De obicei plin? de c?ca?i de la câinii vecinilor, care nici când jucam fotbal nu puteau s? se duc? în alt? parte. Adev?rul e c? spectacolul era un deliciu pentru oricine. Dar trecem peste. Distrac?ia era oricum mare. Când am fost mic îmi pl? cea la nebunie s

? stau în poart?. Ai mei îmi ziceau c? eu stau în poart? ?i al?ii joac?, dar eu nu eram de acord. Asta îmi pl?cea ?i asta f?ceam.

Terenul celor mari era pe partea cealalt? a unui bloc. Nu avea iarb?, dar avea o poart? (?i înc? mai are) ?i când veneau cei mari trebuia s?-?i iei t?lp??i?a. Oricum nici nu ne prea pl?cea. Noi ne distram pe iarba noastr? unde cei mari nu veneau. ?i când ne adunam cu to?ii afar?, trebuia s? pleci de acas?. Era o g?l?gie imposibil de suportat. Eram vreo 20 dac? ne adunam to?i. Mul?i dintre ei nici nu mai stau în parcare acum. ?i oricum, al?ii sunt deja la Facultate. Jucam fotbal pân? seara. Când se f?cea noapte treceam la pititea. ?i aici ne distram tare r?u. Bineîn?eles, unii nu se puneau niciodat?, al?ii se puneau mai mereu. Cum se întâmpla c? la num?r?toare cei mai mici se puneau mereu, nu pot s?-mi dau seama. Era ceva putred acolo. Cert e c? sc?pam mereu. Ne piteam prin bosche?i ?i gândeam tactica. „St?m aici pân? scuip? pe cineva. Apoi putem s? ie?im, nu mai conteaz?”. Dar când toat? lumea ?tia acela?i lucru, parc? nu-?i venea s? pierzi toat? noaptea într-un singur loc. A?a c? ie?eai. ?i ce crede?i? Deh, te scuipa. Dar era mereu cineva acolo ca s? scape turma pentru tine.

A doua zi o luam iar de la cap?t. ?tiu c? uneori se sup?rau pe mine c? m? duceam s? joc fotbal cu ?ia mari. Da, acolo am înv??at s? fiu portar. Acolo cred c? mi-am dezvoltat ?i sim?ul de auto-ap?rare ?i reflexele. De fapt acum, când sunt ca ei, îmi imaginez cum punem pe cineva de 11-12 ani din parcare s? apere. Cam a?a eram eu. Dar mereu m? chemau când n-aveau portar, pentru c?, modestul de mine, ap?ram bine. Recordul înc? st? la o or

? ?i 45 de minute f?r? gol din penalty. Sunt câ?iva în parcare care înc? m? ?tiu de „Stelic?”. Bogdan Stelea, bineîn?eles.

Oricum, indiferent unde jucam fotbal, e clar cu cine îmi pl?cea cel mai mult s?-mi petrec vacan?a. Cu vecinii de la bloc. Parc? înc? mai aud soneria. „S?ru’mâna. Îl l?sa?i pe Christi afar??” În dou? minute eram jos.

Cu C?t?lin, Andrei de la 7, peste câ?iva ani Andrei de la 4, Mihai, Costin, George, gemenii (nici nu le mai ?tiu numele), Billy Boy (care s-a mutat din cartier pe la 13 ani), G?lu?c? ?i mul?i al?ii. Mai erau ?i Connex (cum i-am fi zis azi, Vodafone?) ?i înc? un Mihai, dar erau fe?e ?terse prin cartier. Nimeni nu ?tia de ei. Mai mereu erau prin vacan?e exotice, mai niciodat? cu timp pentru noi.

Mai ?in minte ?i episodul SVJ. SVJ era un nebun. Este înc?. Avea tarab? în pia?? la nord ?i o dacie veche cu num?rul PH-XX-SVJ. De acolo ?i porecla. Era un dobitoc b?trân care ie?ea mereu la noi c? jucam fotbal sub balconul lui. ?i nu i-a prins bine. L-am terorizat vreo doi-trei ani. ?tiam ora la care venea acas? de la pia??, ne ascundeam în tufi?uri (fiind aproape noapte) ?i f?ceam mi?to de el. Aruncam cu pietre uneori. Omul era dezorientat, dar ?tia c? noi suntem. Arunca printre din?i un „dracilor!” ?i pleca. Uneori când avea chef, ne alerga. Asta era cea mai frumoas? parte, v?zându-l cum se clatin? ca un pinguin în încercarea prosteasc? de a pune mâna pe ni?te copii. Azi, din p?cate, SVJ-ma?ina nu mai este în parcare. Mo?ul înc? mai e, dar e prea puturos s? mai ias? la noi.

Timpul a trecut ?i iat?-ne acum mari. Mi-e lehamite de postul de portar. Mul?i au plecat din parcare. Cei mari la fel. Ca un schimb de genera?ii, noi am preluat terenul lor. Asta ?i dup? ce pe terenul nostru s-au f?cut timp de doi ani repara?ii ale ?evilor de ap?. Dup? ce au terminat de s?pat, iarba a disp?rut, bineîn?eles. Dar nu mai e nici pe departe aceea?i pl?cere de a juca fotbal. Printre zeci de ma?ini e greu s? joci. Când eram mici era altceva. Puteam s? ne t?v?lim pe iarb?. Acum ce s? te t?v?le?ti pe beton? Mai profit?m prin vacan?e pân?-n ora dou?-trei, c? pe urm? iar apar ma?inile ?i ne stric? joaca. Dac? nu suntem noi, parcarea e goal?. Copii nu prea mai sunt. Probabil a aflat lumea de prezervative.

Singura solu?ie acum e s? ne strângem ?i s? închiriem un teren la Sala Sporturilor sau în alt? parte.

?tiu c? niciodat? copiii ce se vor na?te nu vor avea o copil?rie cum am avut eu ?i baie?ii de pe Republicii. Ne-am distrat de multe ori. Am fost ?i sup?ra?i unii pe al?ii. Se mai întâmpl?. Eram copii. Mereu ne-am împ?cat, ?i cel mai important e c? ?i acum, când ne apropiem cu to?ii de majorat, înc? mai suntem prieteni. Uneori d?m chiar în mintea copiilor. Da, mai juc?m ?i pititea. Noi credem c? e distractiv c? ne aminte?te de copil?rie. Scap? turma din trecut e acum cuvânt „undercover”. Înseamn? c? a ap?rut vreun vecin nervos, sau c? arunc? dobitocul ?la de la 6 cu ou?, ro?ii sau cartofi ?i c? trebuie s? fugim. Oricum, nici fuga asta parc? nu mai are acela?i farmec. Dac? la 12 ani scoteam fum din mo?ii de 50 de ani care voiau s? ne prind?, acum ce ?anse crede?i c? mai au?

Copil?ria mea a fost special?, am mai spus-o. Mi-a pl?cut s? fiu copil. Toat? lumea zice c? e bine s? fii copil, s? nu ai griji, dar mereu î?i dore?ti s? fii mare. Când mai cre?ti un pic realizezi c? a?a e. Timpul nu poate fi dat înapoi decât într-un singur mod. Amintirile te fac mereu s? revii acolo unde ai fost. ?i asta f?r? nici cel mai mic efort. Dac? nu crede?i, încerca?i. Aduna?i-v? to?i ?i rememora?i momentele pl?cute. O s? fie la fel ca în copil?rie … voi, mingea ?i portarul.

Am aici pentru voi o melodie care mi-a amintit de copil?rie. Nu în totalitate potrivit?, dar oricum, merge. Melodia e necenzurat?. Dac? e?ti pudic, n-o asculta. O s? î?i produc? o indigestie mental?.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Ce reprezint? vacan?a pentru

noi to?i ? Elevi în special, c? cei care au intrat deja în câmpul muncii nu se mai pot bucura de ea. Vacan?a e super, toat? lumea ?tie asta. Nu merge nimeni la ?coal?, ne trezim târziu, ne culc?m târziu, st?m pân? târziu afar?, st?m mult la fotbal, mânc?m pu?in sau uit?m de colegi ?i de holurile din liceu. Peste tot vacan?a reprezint? acela?i lucru. Nu v? gândi?i c? sunt tare sup?ra?i danezii când se ia vacan??.

Joi a luat toat? lumea vacan?? în ?coala mea. Dup? ce am predat proiectele la englez? + sociologie, mate + sociologie sau englez? + mate (primul în cazul meu) am plecat cu to?ii într-un bar s? bem o bere pentru c? s-a terminat ?coala, chiar ?i pentru o s?pt?mân?. Dac? înc? nu ?ti?i c? în Danemarca orice e un motiv pentru a petrece, atunci mai citi?i din urm?.

La un moment dat, de dup? o u?? apare o tip? de la 2.uv, care vine ?i ia toate sticlele de bere goale de pe mese. Inclusiv pe cele de sub nasul meu ?i al colegilor ei. Le zâmbe?te ?i pleac? mai departe. Fata era la munc?. ?coala s-a terminat, dar banii nu cad din cer. Trebuie s? munce?ti pentru ei, a?a c? ea a venit la serviciu chiar dac? prietenii ?i colegii ei erau la masa ?i î?i savurau b?uturile.

Am plecat de acolo un pic mai devreme pentru c? voiam s? mai casc ochii prin ora?, tr?iasc? ultra-reducerile de iarn

? :)). Am intrat în Kvickly, un supermarket ceva de genul lui Carrefour, unde g?se?ti tot de la A la Z. Dup? ce am cump?rat tot ce aveam nevoie am mers s? pl?tesc. Mare coada la ora aia. ?i totu?i, treaba merge mai repede decât la cele 100 de case din Carrefour (dintre care mereu func?ioneaz? 20), chiar dac? acolo sunt doar 5. Mi s-a spus s

? m? mut la urm?toarea cas? pentru c? tocmai se deschisese. Pun frumos tot ce cump?rasem pe band?, ?i ridic ochii spre vânz?toare pentru a o saluta. ?i ghici … Charlotte de la 2.ab. Într-adev?r, ?i ea luase vacan??, dar s-a dus de la ?coal? direct la munc?. În timp ce prietenul, pe care-l v?zusem în bar, înc? î?i mai bea berea ea î?i câ?tig? proprii bani. Se mi?c? foarte repede, pl?tesc, salut ?i plec mai departe.

Cum ceasul era 17.20, iar trenul venea la 18.01 (eh, punctualitatea asta), am decis s

? nu m? duc s? a?tept în gar?, ci s? m? duc s? m?nânc ceva. Urla tare r?u foamea în mine ?i pân? acas? mai era vreo or? jumate. A?a c?, fiind cel mai aproape loc unde puteai s? m?nânci, am f?cut un mic galop de nes?n?tate oprindu-m? la McDonald’s. Mi-am cump?rat mâncarea, m-am a?ezat la mas?, ?i imediat mi-am amintit c? Lala din clasa mea lucreaz? chiar acolo. Am zis c? ar fi culmea s? fie ?i ea la munc?. M-am uitat prin jur, nimic. Era prea de tot, nu? Ei bine, dup? 10 minute se schimb? locurile, ca în orice Mc. Cei care serveau se duc în spate, ?i cei din spate vin s? serveasc?. Surpriz?? Neah. Lala era ?i ea la serivicu. „Vacan?? pl?cut? Christian!”. „Mul?umesc la fel.” Chiar ?i ea era în vacan??. Dar în vacan?? de la ?coal?. Serviciul e altceva.

În timp ce în România se dau afar? angaja?i pe capete, în Danemarca tinerii lucreaz? pe un salariu mai mic, ?i aproape la fel de eficient. Ei sunt mul?umi?i, angajatorii sunt ?i mai mul?umi?i, treaba merge OK. A? putea s? bag mâna în foc pentru faptul c? peste 85% din elevi în Danemarca au ?i serviciu, part-time bineîn?eles. În România? Ne cump?r? tata. ?i totu?i, eu cunosc ceva persoane care ar vrea s? lucreze în România dar nu î?i g?sesc un loc de munc? decent. S? fie oare ?i vina sistemului?