Prima parte. A doua parte. A treia parte.

Dup? ce am ajuns am cunoscut noii voluntari, am mâncat ceva ?i am trecut la treab?. La fel ca ?i la primul seminar de dup? ce am ajuns în Danemarca, am fost destul de ocupa?i dar nu s-a uitat ?i de relaxare. Am vorbit despre cum a fost în prima lun?, ce ne place, ce nu ne place etc. Mi s-a p?rut totu?i un seminar destul de plictisitor; nimic nou, totul parc? ?tiam deja de la primele dou?. Am plecat de acolo un pic dezamagit, a?teptându-m? la mai mult de la acest seminar.

Cred c? YFU mai are de lucrat la organiz

are.

Urm?toarea perioa

d? a fost ca una moart?. Deja rutina se instalase complet în via?a mea de elev de schimb. Am crezut, speriat, c? anul meu de schimb se va derula în continuare a?a, sub aceast? rutin?. Dou? luni am stat cu frica asta. M? trezeam devreme, mergeam la ?coal?, veneam acas?, mâncam, m? relaxam un pic, ceva teme, cina, antrenament ?i apoi m? culcam. Dou? luni de zile acela?i lucru. Începusem, sincer s? fiu, s? m? cam plictisesc de acela?i lucru. Cred îns? c? ?i dac? ar fi total diferit, ar fi un pic ciudat. Aiurea s? ai activit??i diferite zilnic. Poate-oi fi eu mai ciudat, dar dac? ?tiu ceva ?tiu c? rutina nu-mi place. Am f?cut tot posibilul s? ies din ea.

Mi-am mai ajutat familia prin gr?din?, am mai f?cut una, alta prin cas?, am ie?it mai des prin ora? ?i cam atât. Din p?cate nu pot povesti foarte mult din perioada asta pentru c? pur ?i simplu chiar nu e nimic de zic

Schimbarea mult a?teptat? s-a produs la sfâr?itul lui noiembrie, când am avut alt seminar. ?tiind de data trecut? c? seminarul a fost plictisitor, am zis c? a?a va fi ?i acum. Am plecat plictisit, am ajuns plictisit. Dar, spre surpriza mea, nu a fost a?a. A fost un weekend grozav, în care ne-am ?i distrat, relaxat, ?i care cred c? mi-a schimbat anul. Am plecat de acolo tare mul?umit. Apoi a venit decembrie. Vara este preferata mea, dar îmi plac a?a de mult ?i s?rb?torile de iarn? încât ?i decembrie e una dintre preferatele mele. Z?pad? n-a fost, dar nu ?tiu cât am pierdut. Nici în Ploie?ti nu a fost.

Petrecerile de Cr?ciun au început pe 5, cu cea de la ?coal?. Pe 18 cu cea cu clasa, iar apoi ?i altele pe la rude. De Craciun am mai povestit ?i nu am de gând s? repet. A?a c? doar reciti?i articolul de Cr?ciun. S?rb?torile au fost superbe, chiar dac? mi-au lipsit cei de acas?. Am sim?it îns? c? s-au schimbat multe în bine în ultima lun?, a?a c? am început anul nou într-o stare de fericire. În vacan?? am f?cut tot posibilul s? dorm cât mai mult, s? m? odihnesc, pentru c? ?tiam c? va veni o perioad? grea în continuare. M? trezesc întotdeauna devreme ?i, nu doar c? vin târziu acas?, dar pe deasupra mai merg ?i vreo dou? ore cu trenul zilnic, iar pe mine trenul m? obose?te. ?coala a început pe 5 ianuarie, la fel ca ?i în România. ?i am luat-o de la cap?t … treze?te-te la 6.10, ia trenul la 6.56, e?ti în Varde la 7.40, la ?coal? la 7.50. La 8 a început prima or?, ca în fiecare zi.

Primele dou? p?r?i, ai

ci ?i aici.

La 13.25 au ap?rut ?i ai mei. Tat?l gazd?, mama gazd? ?i una dintre cele 3 surori gazd?; una dintre cele care nu locuie?te acas?. Dup? ce am mâncat am trecut la prezent?ri. Eram cam pe la final. Lucrul ?sta nu-mi place de obicei. Prefer s? fiu primul ?i s? scap decât s? am emo?ii ?i s? v?d ?i gre?elile altora pe deasupra. I-am v?zut pe ceilal?i siguri pe ei, ?i mi-am zis, eu ce am de nu pot fi a?a? A?a c? a venit ?i rândul meu. Am recitat totul cu voce tare, a?a cum ni s-a spus, f?r? probleme. A trecut ?i rândul meu ?i mi-am zis c? totu?i nu a fost a?a de greu. Apoi am plecat acas?. Dup? o s?pt?mân? lâng? to?i ceilal?i elevi de schimb, parc? nu-?i mai venea s? pleci. Dar ceea ce avea s? urmeze nu se putea compara cu nicio s?pt?mân? al? turi de nimeni.

Drumul n-a fost lung, 2-3 ore, Danemarca nu e mare, iar drumurile sunt impecabile. Majoritatea timpului am dormit, ?in minte c? nu mai puteam de oboseal?. M-am trezit exact când am intrat în Varde, ora?ul unde înv??. Am putut vedea ?i ?coala ?i împrejurimile. La cât de obosit eram voiam doar acas?. Nu mai ?in minte nimic altceva.

Acas? cea mai grea parte a fost s? urc bagajele la etaj unde am camera. Nu o v?zusem pân? atunci, a?a c? a fost o surpriz?. Nu e mare, e chiar mic?, dar de mic mi-am dori s? am propria camer?, a?a c? m-am bucurat enorm de ea, ?i înc? m? mai bucur. M-am a?ezat pe pat, înc? eram obosit. Mi-am scos apoi hainele ?i tot ce mai aveam din bagaj, ?i le-am aranjat frumos pe rafturi în dulap. Apoi am coborât ?i am mâncat ceva, am discutat despre reguli, care spre fericirea mea am aflat c? nu prea exist?, iar apoi am dormit. Era ora 7 cred când m-am trezit. Am mâncat de sear? ?i am intrat pe internet s? povestesc tuturor curio?ilor cum st? treaba cu Danemarca. Cum e casa, cum e familia, cum a fost la seminar, ce poze am, cum e mâncarea, cum e ?coala ?i muuuulte altele. Era ca la interogatoriu. Ei intreab?, tu r?spunzi. Nimic altceva o sear? întreag?.

A doua zi, duminic?, am început s? alerg?m. Tat?l meu gazd? face asta duminic? de duminic?, iar în preajma s?rb?torilor am facut-o de 3-4 ori pe s?pt?mân?. Luni ?i mar?i am pus mâna pe carte s? înv?? danez?. Adic? s? mai aprofundez ce înv??asem la seminar. Mar?i pe la prânz a venit la mine o vecin?, care îmi e coleg? de clas? ?i printre cele mai bune prietene acum, la câteva luni dup? ce am ajuns aici. Mi-a adus un album cu poze cu clasa, ca s?-mi v?d viitorii colegi. Mi-a spus c? a doua zi pot merge cu ea cu ma?ina la ?coal?, ?i c? vine s? m? ia la ora cutare. Nici de aici nu prea mai ?in minte multe. Doar c? am dormit bine.

M-am trezit miercuri pe 13 august, diminea??. Am f?cut un du

? rapid, am mâncat ?i am plecat spre ?coal?. Am mai spus de ce primire am avut parte, ?i faptul c? m-a impresionat destul de mult. Nici nu m? a?teptam s? ?tie c? au elev de schimb în clas?, ce s? mai vorbim de primirea f?cut? de ei. Ne-am luat c?r?ile ?i am mers în sala mare a ?colii. Acolo s-a ?inut festivitatea de deschidere a anului ?colar, unde în mare parte a vorbit rectorul, Finn Olsen. Apoi am cântat 2 cântece ?i am plecat acas?. Poate unii erau tri?ti c? a început ?coala. Am v?zut pu?ini îns? cu fe?e lungi. Majoritatea erau bucuro?i c?-?i pot revedea colegii c?rora pot sa pun pariu c? nu le-au dus dorul, pentru c? ?i-au petrecut împreun? vacan?a. Cel mai bucuros cred c

? înva?? în 2.d ?i a plecat acas? într-un Peugeot 407 vi?iniu. Eu :). Nici în cele mai frumoase vise ale mele nu mi-am imaginat c? totul ar putea ar?ta a?a de bine. Priveam înainte ?i-mi spuneam c? tare bine va mai fii. Eram sigur. Nu aveam nici cea mai mic? îndoial? c? m? voi acomoda repede. ?i a?a a fost.

Zilele au trecut ca trenul prin gar?, c? nu e degeaba vorba aia care spune c? tot ce-?i place trece repede. Colegii m-au asimilat bine ?i repede. La început bineîn?eles c? am vorbit englez?, dar când, poate din obi?nuin?? sau inten?ionat, mai eram întrebat ceva în danez? ?i reu?eam s? r?spund, se umfla pipota în mine de mândrie. Nu mai ?tiu multe detalii din primele zile, totul se întâmpla a?a de repede, a?a de pu?ine ore, cum ajungeam la ?coal? deja trebuia s? plec?m acas?. A?a mi-a p?rut prima s?pt?mân?. Ultima or? din prima s?pt?mân? nu am uitat-o: ora de sport. Am ie?it afar? pe teren ?i am jucat fotbal. La vremea aceea nu ?tiam înc? faptul c? am în clas? cel pu?in al?i 10 sportivi de valoare apropiat? mie, unii chiar peste. A?a c? mi-am f?cut de cap cu mingea de fotbal pe teren, încercând s? rezolv toat? treaba de unul singur, cum o f?ceam la orele de sport din România. Nu s-a putut, normal, pentru c? treceam de una, imediat venea altul. Treceam ?i de el, ap?rea ?i colega de banc?, ?i tot a?a. La un moment dat, trebuie sa mai dai drumul s? mai joace ?i al?ii. Una peste alta noi am câ?tigat ?i, când se termin? cu bine, e bine. A fost prima ?i ultima oar? când am încercat s? fiu individualist, pentru c? atunci când ai juc?tori de valori apropiate lâng? tine, parc? e o pl?cere s? joci cu ei. Pe urm? am aflat c? a fi individualist e un lucru pe care danezii nu-l prea agreeaz?, indiferent c? e vorba de sport, ?coal? sau altele.

A venit primul weekend, a venit ?i-al doilea, ?i-al treilea. Totul începea s? devin? ca o rutin?. Nu mai era deja nimic cu care s? nu fiu obi?nuit. ?tiam clasele, orele, profesorii, m? obi?nuisem deja s?-i strig pe numele mic (am avut multe probleme cu asta) ?i începusem deja s? vorbesc danez?, pu?in. Dar pu?in cu câte pu?in, s-a f?cut mult. S-a f?cut septembrie ?i deja chiar m? sim?eam ca acas?, la fel ?i-n familie ?i la fel ?i la ?coal?. La fel ?i la Blåbjerg unde am început tot pe 13 august, la fel ca ?i ?coala. Totul devenise normal ?i eram tare bucuros c? reu?isem s? m? adaptez a?a cum îmi dorisem dinainte s? plec. A fost de fapt, unul dintre motivele pentru care am plecat, ?tiind c? am putere mare de adaptare.

Pe la începutul lui septembrie am primit o scrisoare cum c? suntem a?tepta?i pe 20-21 în Tommerup, la seminar. Urma s? discut?m despre cum a fost prima lun?, dac? ?i cum am reu?it s? ne adapt?m, ce credem despre Danemarca, dac? ne-am obi?nuit cu mâncarea ?.a.m.d. Partea bun? era c? îi vedeam din nou pe ceilal?i elevi, partea rea e c? ratam o petrecere (am uitat s? spun c? într-o lun? îmi intraser? deja în sânge – ?i participasem doar la dou?). Luna septembrie a decurs normal, ca ?i finalul lui august. Au început s? mai apar? ?i temele, dar nu mi-am f?cut multe probleme. Un elev de schimb trebuie întâi s? înve?e limba, iar apoi s? fac?, dac? mai are timp, ?i temele. Nu mi s-a impus ?i nici nu mi s-au cerut temele. Doar la mate, unde, logic, am putut s? le fac. Nu doar pentru c? nivelul lor este extrem de slab, ?i nici pentru c? oi fi fost eu vreun geniu la mate, ci pentru ca matematica nu e o limb? str?in? ?i poate fi în?eleas? oriunde te-ai duce. Am predat sarcinile care ne-au fost date, am fost notat ca atare, ?i aia a fost tot. Nimic mai simplu de atât.

Vineri, pe 19, dup? ora de sport am fost în ora? s?-mi iau bilet de tren. Dus întors cam 45 de euro pentru 2 ore ?i jum?tate de mers cu trenul fiecare drum. Nu de pre? m? plâng. YFU deconteaz? biletele de tren, dar voiam s? fac o compara?ie. Pe 20 de diminea?? m-am urcat în tren din Varde. Pe la 11 am ajuns.