Da, ?i î n

tre Carpa?i, dar în principiu m-am n?scut ?i am crescut împrejurat de dobitoci.

Am renun?at de mult la aruncat cu noroi în români needuca?i, netrimi?i la ?coal?, în oamenii care se înjosesc la tot felul de ?ig?neli. Am f?cut-o pân? azi când, scârbit pân? în gât, n-am mai rezistat. Vorbesc despre meciul României cu Rusia de la Europeanul de Handball, acolo unde ru?ii ne-au scos din sal?, cum se spune în sportul ?sta. ?i nu, nu la fete m? refer în articolul ?sta, la echipa a doua trimis? de Radu Voina pe teren ieri. Nu ele sunt ?inta postului ?sta, ci noi, românii. Noi, scârbele nenorocite cei care nu suntem în stare s? recunoa?tem un ?urub nici dac? vedem unul. Noi, care nu suntem în stare s? apreciem valoarea, s? mul?umim pentru ceea ce primim ?i pentru ceea ce avem. Pentru Na?ionala fantastic? de handball feminin pe care o avem, pentru asta.

Mereu am spus c? dac? vreau s? m? amuz, m? duc pe ProSport la comentariile unui articol despre fotbal, le citesc, ?i de-odat? m? simt printre cei mai de?tep?i oameni din ??ri?oara asta. Azi nu m-am sim?it a?a. Azi m-am sim?it josnic, m-am sim?it prost c

? fac parte dintr-o na?iune cu aceea?i oameni care arunc? în fetele astea minunate cu l?turi. În dobitocii cei care cred c? handballul este ca jocul pe calculator ?i care nu realizea

z? c? fetele trebuiau s? fie odihnite ieri. Care nu realizeaz? c? indiferent de rezultatul de ieri sau de cel de sâmb?t?, performan?ele atinse de ele sunt uria?e.

Dragi animale care sunte?i, am f?cut mai mul?i ani de sport de performa?? decât ave?i mul?i dintre voi ?coal?. Nu m? refer la tine, cititorule, ci la autorii respectivelor comentarii de pe ProSport. ?tiu ?i eu, dup? anii ??tia, c? dup? ce joci 5 meciuri în 6 zile, ai nevoie de o pauz?. C? pân? ?i Superman dormea a?a, din când în când. Fetele nu doar c? aveau nevoie de o pauz? de pe teren, dar aveau nevoie de odihn? psihic?, pentru c? sâmb?t? urmeaz? s? joace ceea ce echipa Na?ional? de fotbal a României nu va juca poate niciodat?: o semifinal? de Campionat European. Mentalitatea de înving?tor nu are nicio leg?tur? cu faptul c? fetele astea aveau nevoie s? fie odihnite, dar are o leg?tur? cu faptul c? suntem între cele mai bune patru echipe din Europa ?i din lume (top 3 mi-a? permite s? spun, sper ca rezultatul final s? dovedeasc? asta). F?r? un Amariei, Maier, f?r? stâlpii ap?r?rii din anii trecu?i (Luca ?i Be?e, dar mai ales Hu?upan), f?r? tot felul de piese importante pierdute de-a lungul turneului, echipa asta a ajuns departe.

Am mai citit ?i c? V?rzaru ?i Ungureanu s-au pref?cut c? s-au accidentat, c? nu au chef s? joace pentru Na?ional? pentru c? nu le d? nimeni bani. Da, nu le d? nimeni bani, pentru c? interesul pentru handball în România este zero, dar îi doresc autorului Dorel, sau cum îl cheam? pe el, s? i se f**? îi cedeze ?i lui ligamentele la genunchi, ca Paulei. ?i apoi îi doresc s? îmi spun? daca ai cum s? te prefaci c? te-ai accidentat atât de r?u, dup? ?ase luni de recuperare. Voi nu sunte?i oameni, voi sunte?i scursuri. Scursuri care, dac? România bate Suedia s?mb?t?, ve?i umple ProSportul cu comentarii pline de „bravo fetelor!”.

Reac?ia lui Ga?u e u?or de în?eles. Citez? Da, citez: „Ne-am menajat juc?toarele, ce vor? Trebuie s? ne p?str?m pentru semifinal? ?i final?. Vrem s? ne întoarcem acas? cu cea mai u?oar? medalie. Vre?i s? ne rupem acum pentru meciul de sâmb?t?? Avem obiectiv s? batem Suedia, nu Rusia.” Da, avem obiectiv s? batem Suedia, nu Rusia. Asta trebuie s? în?elege?i voi oligofrenilor, c? fetele alea nu sunt robo?i. C? într-un meci de handball nu alergi la fel de mult ca Xavi, Iniesta sau Pirlo, dar c? te deplasezi continuu. Majoritatea juc?toarelor fac ?i faza de ap?rare ?i faza de atac. Nu, nu e nici m?car a?a de greu cum sun?. E mult mai greu. A?a c? scursuri ale societ??ii ce sunte?i, ciocul mic ?i mul?umi?i-le fetelor astea c? printre rromi trimi?i acas? de Sarkozy, mafia român? din Italia ?i ciorile din Copenhaga, se mai vorbe?te în Europa de noi ?i de bine. La televizor cu voi sâmb?t? ?i duminic? ?i, din tot sufletul, hai România!

P.S.: Am primit ni?te sfaturi, cum c? injurii în astfel de posturi sunt folosite de oamenii care au nevoie s? umple propozi?ii, pentru c? nu st?pânesc bine limba român?. Cum nu m? consider unul dintre ei, ?i sunt total de acord, îmi cer scuze pentru limbaj, îns? am scris articolul la nervi. Data viitoare va fi mai bine!

Bun, c? acum am revenit în ?ar? dup? scurta perioad? de un an petrecut? în Danemarca, ?i c? m-am ?i lini?tit un pic, vreau s? fac un lucru pe care ar trebui, în zilele urm?toare, s?-l fac ?i în ?colile din Ploie?ti; doar în dou? dintre ele, dar peste asta trecem. Cine îmi cite?te blogul de mai mult de dou?-trei luni ?tie c? am fost plecat în Danemarca pentru un an de schimb. Da, chestii d-alea de vedem în filmele americane ?i în Copiii de la 402 exist? ?i în România. Unii dintre voi

a?i fost al?turi de mine pe toat? perioada cât am fost plecat, ?i ?ti?i cu exactitate despre ce vorbesc. Pentru cei care nu ?tiu, m-am hot?rât s? scriu acest post, pentru c? funda?ia are nevoie de continuitate.

Are nevoie de noi, fo?tii elevi de schimb, actuali voluntari, ca s? ducem mai departe schimburile de elevi. ?i da, pute?i afla ?i singuri de asta de pe Google, dar sunt mul?i oameni care nu ?tiu de astfel de posibilit??i.

S? studiezi un an în afara ??rii este o experien?? incredibil?. Te întorci o persoan? total schimbat?, matur?, po?i oricând s?-?i iei zborul de acas?, deja ai tr?it pe picioarele tale. Revii acas? cu un caracter diferit, ?i cu idei total schimbate despre via??. S? aflii cum este sistemul de înv???mânt î??ri care se afl? cu zeci de ani înaintea noastr? este ?i mai interesant. Povestea mea începe undeva prin septembrie 2007, atunci când am depus dosarul. Am scris anul trecut prin decembrie un post mai detaliat despre cum am ajuns s? m? gândesc s? plec din ?ar?. Îl g?si?i aici. Nu scriu asta ca s? v? povestesc iar anumite detalii plictisitoare. Vreau doar s? promovez ?i prin blog ideea de exchange year, ?i mai presus de toate, vreau s? promovez YFU, funda?ia care schimb? an de an vie?ile unui num?r restrâns de tineri. Iar noi încerc?m s? m?rim num?rul acesta prin prezent?ri în ?coli sau, iat?, prin surse personale.

Toat? lumea se întreab? de la început care sunt costurile. Mari. Peste jum?tate se sperie când aud de sume care se învârt în jurul a 5500 de euro. ?i mult mai mul?i întreab? unde se duc banii ?stia. Ei bine, se duc pe transport, pe organizarea de seminare la care ?i tu, ca elev de schimb, vei participa (undeva la 4-5 seminare în fiecare an, depinde de ?ara-gazd?). Se mai duc la asigurarea de s?n?tate ?i, dac? vei pleca în Europa, ?i la seminarul YES din Berlin, unde se adun

? sute de elevi de schimb de pe tot continentul, înainte de reîntoarcerea acas? ?i eu v? pot garanta c? YES Beriln 2009 a fost unul dintre cele mai bune lucruri din anul meu de schimb. Bun, exist? ?i burse, dar nu v? baza?i pe ele, pentru c? ?ansele sunt mici. Acum, dac? ?i dup? ce a?i auzit de costuri nu a?i ie?it de aici, înseamn? c? e o ?ans? ca unul dintre voi s? fie interesat. Ceea ce, evident, ar fi un câ?tig. Trebuie s? înve?i în clasa a 9-a sau a 10-a, î n ge

neral astea sunt clasele de unde se accept? elevi, dar mai exist? ?i excep?ii. ?i, mai presus de toate acestea, trebuie s? VREI. ?sta este cel mai important lucru: s? vrei. S? vrei s? înve?i într-una dintre ??rile pe care programul YFU le pune la dispozi?ie (Germania, Danemarca, Elve?ia – în cantoanele vorbitoare de german?, Chile, Estonia, America – doar cu plasament direct, Suedia, Olanda, Belgia – în cantoanele vorbitoare de francez?, Norvegia; ?i mai sunt câteva, dar nu mi le amintesc acum). Nu vrei s? pleci din ?ar?? Ei bine, atunci, gânde?te-te s? ai acas? un elev de schimb venit dintr-o ?ar? ca Germania. N-ar fi o experien?? frumoas?? Familia pe care am avut-o eu în Danemarca m-a ?inut timp de un an pentru c? aveau trei fete, iar tat?l-gazd? î?i dorea un b?iat. Ei bine, l-a avut pentru un an. Tu nu ?i-ai dori a?a ceva?

Nu ?tiu ce vârst? medie au persoanele care îmi citesc blogul, îns? dac? ai între 15 ?i 18 ani, chiar merit? m?car s? tragi cu ochiul pe site-ul YFU, poate o s? î?i stârneasc? interesul. Cât de curând, sper eu, voi reu?i s? fac ?i un blog YFU, unde mul?i dintre fo?tii elevi de schimb sau familiile de schimb î?i vor scrie experien?ele. Când scriu eu acum, robotic, ni?te date ?i atât, nu este foarte interesant. Dar dac? cineva cite?te un articol scris de un fost elev de schimb, în care acesta ne poveste?te cum ?i-a petrecut Cr?ciunul, Pa?tele, cum a fost plecarea, cum a fost revederea, deja articolul devine mult mai interesant, ?i cititorul mult mai interesat. Gânde?te-te, ?i-ar putea schimba via?a!

P.S. Dac? este pe aici vreun blogger care mi-ar putea oferi ocazia s? scriu un guest post despre acela?i lucru, i-a? fi foarte mul?umitor :)