Mă gândeam zilele trecute la faptul că Ministerul Educației este așa de inconștient încât până în acest moment profesorilor nu le-au fost comunicate anumite detalii foarte importante despre BAC-ul din 2010. Adică la istorie nu se știe, încă, dacă dăm din istoria românilor, sau și din cea universală. Că sunt împotriva acestor modificări este clar, e stupid ca după ce trei ani ai știut că dai BAC-ul din ceva, în ultimul să te anunțe că nu, că se schimbă modificarea.

Apoi mi-am amintit de cum se voia reforma sistemul de învățământ ultima dată, atunci când se scoteau orele de sport, că erau prea multe de mate (sună bine, nu?). Că oboseau copilașii la școală, săracii de ei. Că nu mai aveau timp să meargă acasă și să iasă pe maidan, când eu cât am fost mic nu miroseam aerul de pe afară decât în weekend. Că nu mai au săracii timp de televizor și calculator, probabil, d-aia se scot orele de sport. Uneori realizez că toți incapabilii ajung în poziții de conducere. Și uite cum o țară din Europa secolului 21 este condusă de niște neinițiați. În nimic. Proști, mai pe scurt și pe înțelesul tuturor.

Este nevoie de ore de sport în școli. Este nevoie pentru că, dacă elevul nu se sinchisește din clasa a IV-a (sau mai devreme) să facă un sport în timpul liber, atunci măcar școala să-l oblige. Măcar la școală să-și mai miște hoitul ăla puturos. Măcar acolo să mai alerge un pic. Măcar acolo să nu se mai poată sustrage mișcării. Cu toate că la ce profesori de sport avem, și la ce medici îngăduitori, care acordă scutiri de sport într-o veselie, că doar nu dau din buzunarul lor, cam tot aia e. Dar totuși, majoritatea elevilor ar face ora de educație fizică.

Cum școala ocupă foarte mult timp din zi, este destul de greu să faci și un sport, să mergi și la școală, și să ai și rezultate excelente la examene, dacă ai așa ceva (ăsta e un apropo pentru cine se simte). Dar, dacă te chinui și într-adevăr îți place ceea ce faci, poți să reușești să reziști programului încărcat. Dacă ești în stare să lași orele de calculator zilnic pentru orele de antrenament, atunci o să fie ok. Ba chiar mult mai sănătos, nu doar ok. Ceea ce nu mulți părinți înțeleg este că sportul e important în dezvoltarea copiilor. Și că un tânăr are puterea de a se descurca atât la școală, cât și de a merge la antrenamente de trei ori pe săptămână. Și îi mai rămâne timp și de teme, acasă. Dacă nici părintele nu-și trimite copilul la un sport, și nici acesta nu e interesat de a se mișca un pic, atunci orele de educație fizică de la școală sunt singura soluție pentru ca elevul să-și mai miște sângele. Și ăștia vor să le scoată și pe alea?

Sunt clase în anumite licee (pentru care am tot respectul) care oferă elevilor profil sportiv. Adică elevul se înscrie și face un sport. De performanță. Nu în timpul liber, ci în timpul școlii. Un fel de mate-info al sportului. O clasă de volei, că ăsta îmi este mie cel mai apropiat exemplu. În loc de cinci ore de istorie, de patru de română, patru de mate, se fac trei din fiecare și rămân patru de volei săptămânal. Sau mai multe, depinde și de programă. Dar să nu uităm că astfel de clase nu au foarte mare succes, așa că oferirea profilului respectiv în abundență, n-ar face decât ca multe dintre clasele astea să fie goale. Sau umplute pe jumătate. Pentru că e mai ușor să mai bagi o teoremă, decât să alergi, nu? Doar toți vrem să ne facem medici, avocați și ambasadori…

De aceea este nevoie de sport în școli, domnilor guvernanți. Pentru că există în țara asta mulți oameni comozi, care fac anumite lucruri doar dacă trebuie. Iar sportul, ca oră inclusă în programul școlar, trebuie făcută. Pentru că este sănătos și pentru că altfel riscăm să ajungem ca americanii. De fapt, nu riscăm, chiar vom ajunge. Hamburgeri, McPuișor, McFlurry și cam atât. Și multe, multe persoane obeze și pline de tot felul de sucuri și E-uri. Voi asta vreți să ajungeți? Nu? Gândiți-vă serios atunci când plecați de la ora de sport săptămâna viitoare.

Acum ceva timp mă aflam în aceeași sală de clasă unde sunt acum, mate 3. Cu vreo 30 de minute înainte să se termine ora se aude din boxele fiecărei clase și din radioul de pe culoar: alarmă de incediu. Toată lumea să iasă pe terenul de fotbal cât mai repede, folosind ușa cea mai apropiată. Nu vă panicați! Chiar dacă profesorului nu-i prea plăcea că treaba asta se întâmplă tocmai la clasa lui, a trebuit să ne dea drumul, chiar dacă a dat dezaprobator din cap râzând. N-am ieșit deloc repede, chiar dacă ușa din spate este la trei metri de mate 3, pe culoare cu celelalte clase de mate si daneză. Păi da, mi se pare normal, ca să mergi la mate nu îți trebuie doar un efort psihic susținut, ci și un efort fizic, clasele de mate fiind plasate ultimele plecând de la cantină. Așa că am luat-o la pas cu toții spre cantină și implicit spre dulapuri, să ne luăm gecile, și am ieșit prin față. N-am văzut nici urmă de foc.

Am ieșit cu toții în patru minute și ceva, record mult mai bun decât cel al lui Polly din Copii de la 402 (nu cred că nu ați văzut niciodată episodul cu Polly Pompierul Șef). Ne îndreptam cu toții ca la închisoare, pe fiecare linie fiind patru sau cinci, pe culoarul către terenul de fotbal. Unii erau foarte aproape să și ajungă acolo, alții de-abia ieșiseră din școală. Organizare. Nimeni nu urla sau era panicat. Focul oricum nu se vedea de nicăieri. Afară chiar ploua un pic. La un moment dat suntem opriți din „marșul funerar” de către profesorul care se afla în față. Toată lumea ieșise.

A fost doar un exercițiu de incendiu. Deloc rău, atât din pricina rezultatului, cât și din pricina faptului că am scapat de 30 de minute de logaritmi și integrale. Acum mă duce gândul undeva la vreo două mii de km. est depărtare. Acasă. În școlile din România. Acolo unde nu există nici radio în școli (sau dacă sunt, sunt foarte puține) și unde semnalul de ieșit din clase e încă pe sistemul „clopoțel”. Ce să mai vorbim de exerciții de incendiu. Dar hai să ne gândim că va fi într-adevar vreun incendiu. Se poate intâmpla. De la chimie sau din orice altă parte. Nu e imposibil. Dacă nu s-a întâmplat nu înseamnă că nici nu se va întâmpla.

Cum se va anunța atunci incendiul? Spiritul civic din elevul de serviciu îl va ajuta să treacă plin flăcări să anunțe pe toată lumea, doar pentru că așa i-a zis directorul? Sau va veni însuși directorul din clasă în clasă? Sau femeile de serviciu? Sau vor striga de la geamuri? Sau vor începe să sune din clopoțel ca atunci când e pauză? Chiar dacă sună ciudat, în orice școală e cineva care răspunde de voi. Dacă voi muriți, el sau ea va face închisoare. Dar nu m-ar mira să fugă în loc să stea să vă salveze vouă butt-urile de la română sau germană. Până la urmă, câți dintre noi ar face așa ceva? Ați văzut voi ce pățesc oameni plin de spirit civic, pe stradă, nu într-un incendiu. Așa că de ce să-și pună viața în pericol pentru alții?

Dar de ce trebuie să se ajungă la astfel de întrebări? De ce nu există un sistem care să anunțe elevii în caz de incendiu. Măcar o alarmă, nu se cere un sistem de radio, că deja vrem prea mult. Dar pentru câteva milioane cu care s-ar putea instala o alarmă nu ar trebui să se zgârcească directorii. Nu de alta, dar dacă se întâmplă ceva nu prea îi văd bine pe cei din conducere. Și nu că mi-ar păsa mult de cei din conducere. Dar nu merită mii de oameni să moară din cauza a doi sau trei iresponsabili.