Acum mult timp, la ?apte ani, în prima zi de ?coal?, m-am a?ezat undeva î n prima ba

nc?, al?turi bineîn?eles de mama ?i tata. Cred c? era una dintre primele b?nci, pentru c? altfel nu pot s?-mi explic ceea ce o s? v? povestesc acum. În ?coala 25 am stat mereu în primele b?nci. Î n prima,

de fapt. Poate pentru c? purtam ochelari, sau poate pentru c? le pl?cea profesorilor cum ar?tam. Poate pentru c? ridicam mâna prea des, sau prea rar. Poate pentru c? vorbeam prea mult, sau poate pentru c? eram tocilar. Oricare dintre ele e posibil?. Una mai posibil? ca alta. Cert e c? pân? prin a 6-a nu am p?r?sit de multe ori prima banc

?. M? obi?nuisem acolo. Cu Petru?, Andrei sau Bogdan, tot aia a fost mereu. Eram mereu copilul cuminte, care nu deranja orele pentru c? nu în?elegea de ce ar face-o.

Statutul de cel din prima banc? nu m-a deranjat niciodat?, pentru c? ce se întâmpla în timpul orelor era total diferit de ceea ce se întâmpla dup? ce suna clopo?elul. Pozi?ia în banc? nu conta. Cineva trebuie s? fie ?i în prima, nu? N-am fost niciodat? catalogat drept tocilar doar pentru c? st?team în prima banc?, a?a c? nu m? deranja. Plus de asta, cei care nu se a?ezaser? niciodat? în prima banc? înc? mai credeau c? ?la e locul pedepsi?ilor. Cum, nu v

? aminti?i de cei care neastâmp?ra?i erau adu?i în fa??? Mult timp am crezut c? acolo e cel mai bine din toate punctele de vedere. Profesorul chiar nu are treab? cu tine dac? stai în fa??, crezând c? vezi-Doamne ?i-o fi ru?ine s? sco?i un sunet dac? e?ti acolo. De câte ori la lucr?ri nu a stat profesorul doar în spate? De nenum?rate ori, da? ?i pân? la urm?, purtam ochelari ?i poate chiar nu puteam mai în spate.

Ei bine, nu. Puteam ?i mai în spate. Mult mai în spate. Asta am realizat un pic mai târziu când am mai scos nasul din c?r?i. Mi-am dat seama c? tot aia e ?i în prima, ?i în ultima, dac? vrei. Doar c? acolo în spate nu te vede profesorul. Da, pove?ti d-alea cu „te vede, dar nu-?i zice nimic” sunt ni?te b?l?rii. P?i ce, colegii mei au rude la Sticleni? V?d profesorii prin ei, sau ce? La fel ?i cu copiatul.

O s? revin la asta alt? dat?, nu e momentul acum. Cert e c? mereu am fost atras s? stau în fa??. Nu am în?eles niciodat? de ce. Probabil îmi era fric? s? m? mut în spate pentru c? m? gândeam c? acolo profesorul chiar st? cu ochii pe mine. Sau poate mi-era team? c? o s? m? chiombesc la tabl?.

În clasa a 8-a am plecat cu Bogdan prin a treia banc? de la perete, din prima de la mijloc. Era un pic diferit, dar nu se prea sim?ea diferen?a. Era o clas? mic? ?i tot ca în prima banc? m? sim?eam, a?a c? la orele la care nu se prea venea, m? g?seai mereu prin spate. Sau nu m? g?seai deloc. În a 9-a pe la început tot în a treia m? g?seai, cu Mihnea de data asta. Aici nu zicem de „nu m? g?seai”, c? trebuia s? faci impresie la profesori, corect? Ulterior am migrat în a patra, tot cu Mihnea, ?i acolo am putrezit pân? când am venit în Danemarca.

În ?coala de aici singurele clase cu b?nci pe rânduri sunt la mate. Unde, bineîn?eles, m? uit de la 15 metri la tabl?. Observ c? am înclina?ii sado-masochiste. ?tiu c? m? chiombesc ?i m? chinui de acolo, dar a? da orice s? prind ?i data viitoare acela?i loc. Nu c? mi-ar fi fric? de ceva, ci pentru c? m-am dezobi?nuit ?i nici nu-mi mai place a?a de mult cum îmi pl?cea când eram mai mic s

? stau în fa??, în ochii profesorului. ?i m? întreb oare de ce? De ce am plecat din prima ?i am ajuns în ultima? Ce m-a f?cut s? plec din fa?? ca s? ajung în spate, în condi?iile în care în via?? cred c? pân? acum am mers doar în sensul opus?

Se spu n

e c? via?a e scurt? ?i c? mereu trebuie s? fii fericit. Cum spunea o melodie, there’s always a bright new day. Cu probleme sau nu, criz? financiar? sau economie care duduie, soarele tot va reveni pe cer. Va fi din nou senin ?i pl?cerea de a ie?i la iarb? verde sau de a pleca de nebun la ?ar? apare din nou.

Ie?i pe balcon, tragi aer în piept, care fie el ?i poluat, sub influen?a soarelui pare mai proasp?t, ?i te gânde?ti la ce vei face azi. De ce v? spun toate astea? Pentru c? mi s-a întâmplat de multe ori. ?i pentru c? are leg?tur? cu subiectul pe care vreau s?-l discut azi.

Am v?zut oameni f?r? picioare, oameni care ?i-au pierdut în accidente de ma?in? familia, oameni c?rora le-a luat foc casa, oameni care nu au ce pune pe mas? sau oameni care nici m?car nu ?tiu s? citeasc?. Alea sunt probleme. Nu c? ai luat un patru la ?coal?. D?-l dracului de patru, c? se repar?. Via?a nu const? în note. Peste 15 ani nici nu vei mai ?ine minte ?i nici nu te va mai interesa de media din liceu. Nici faptul c? te-a p?r?sit prietena nu este o tragedie. D?-o dracului ?i pe ea. Are balta pe?te, doar trebuie s?-?i plac? pescuitul. Nu sunte?i nici primii ?i nici ultimii din lume care se despart.

Nici faptul c? nu-?i cump?r? p?rin?ii nu ?tiu ce telefon nu e o problem?. La 12 ani nu-?i trebuie Nokia N90. De fapt dac? m? gândesc bine, la 12 ani nu î?i trebuie nici m?car telefon color sau cu camer? foto. S? vorbe?ti la ceva ar trebui s?-?i fie de ajuns, nu e nevoie de impresii. ?i-a furat cineva portofelul pe strad?? Asta e, tr?im în România, deja a început s? fie normal. Nici asta nu e o problem?. N-ai bani s?-?i schimbi ma?ina? Stai cu aia veche, dac? înc? merge e ok. Al?ii merg cu c?ru?e. Niciuna dintre astea nu este o problem?. Poate o probem? minor?, dar nimic mai mult.

Problemele adev?rate sunt altele. Cele care te marcheaz? pe via??, pe care le vei ?ine minte ?i peste 5, 10 sau 15 ani. Problemele adev?rate sunt când la vârsta de 8 ani, r?mâi f?r? p?rin?i. Când la vârsta de 31 de ani, copilul t?u moare la na?tere. Când la 19 de ani, fiind un sportiv talentat, e?ti obligat s? te la?i de respectiva activitate din considerente de s?n?tate. Când tân?r fiind, în floarea vârstei, când al?ii sar din pat în pat ca o albinu?? din floare în floare, tu s? r?mâi f?r? o mân? din cauza unui accident de munc?. Când ai o familie fericit? ?i ?i-o omoar? un dobitoc cu Maybach care mergea cu 200 la or?. Când î?i moare copilul (înjunghiat, vezi Marian Cozma). Lucruri care produc suferin?? atâtor oameni, gândi?i-v? cât? suferin?? produc persoanelor direct implicate. Iar dac? înc? nu a?i aflat, unul dintre criminalii implica?i în cazul lui Marian Cozma a fost eliberat pe motiv c? n-a fost el. Când n-ai unde locui pentru c? firma la care lucrai nu a mai pl?tit salariile de ?ase luni, ?i tu nu mai ai bani s? pl?te?ti chiria. Astea sunt probleme. Pentru astea ar trebui s? fii sup?rat. Nu pentru toate c?caturile ap?rute zilnic.

La toate col?urile oamenii sunt sup?ra?i. Dac? intri în anumite liste de messenger zici c? to?i au wireless din lag?re. Cu via?? de c?cat ?i toate astea. Îi ?ti?i? Da, voi sunte?i, cei care sunte?i sup?ra?i pentru orice. Care pune?i bot imediat la orice rahat. Care nu mai ie?i?i din cas? dou? luni dup? ce fraierul ?la ?i-a b?tut joc de voi. ?i vezi-Doamne, ce sup?rat? e?ti tu. C? îl iubeai. Hai m?, serios? La 16 ani?

Eu am fost mereu tipul gen Bun?! Hai! Pa!. Dac? încerc s?-mi amintesc cea mai lung? rela?ie m? sperii. Nu cred c? dep??esc foarte multe luni, ?i asta pentru c? la vârsta asta trebuie s? te distrezi, a?a consider eu. La un moment dat te vei c?s?tori ?i te vei s?tura de aceea?i persoan? zeci de ani de zile. Mai bine distreaz?-te acum, cât mai po?i. Am prieteni care sunt împreun? de foarte mult timp, ?i îi admir pentru r?bdarea lor. Poate sunt eu ciudat, poate nu am întâlnit pe cine trebuie, poate nu mi-am dat seama sau poate … a?a sunt eu. Cert e c? niciodat? nu trebuie s? fii sup?rat când a?a ceva se termin?. Indiferent c? a fost de dou? s?pt?mâni sau de doi ani, nu are importan??. N-ai nici dou?zeci de ani, pentru numele lui Dumnezeu! Nu era?i c?s?tori?i, era?i doar prieteni. Ok, am în?eles, v-a?i pl?cut, v-a?i iubit ?i v-a?i mai ce a?i vrut voi, dar dac? s-a terminat, s-a terminat ?i gata. Nu este o problem?. Ie?i din cas?, du-te la un film, ie?i la un suc, g?se?te-?i pe altcineva. Nu sta ca boul în cas?, c? asta fac ?ia f?r? picioare care nu se pot deplasa, bolnavii sau cretinii mintal. A?a te consideri? A?a e?ti tu?

Al?ii sunt sup?ra?i pe via?? c? n-au telefon sau calculator de ultim? genera?ie. Calmeaz?-te, trage ni?te aer în piept. Crede-m?, nici nu vrei calculator performant. O s? ajungi s? stai lipit de el, a?a ca mul?i al?ii. Mai bine pune mâna pe o carte, poate o s? î?i fie mai bine. Al?ii c? n-au noroc în via??. P?i norocul ?i-l faci cu mâna ta. Norocul este un lucru care nu exist?, un lucru pe care nu-l po?i atinge, lua acas? sau poza. Este un lucru inexistent. Norocul sau ghinionul sunt doar dou? lucruri ca o umbrel?, te po?i ascunde sub ele. Sunt un pretext pentru incompeten?? sau pentru preg?tire foarte bun?. La fel ?i cu norocul/ghinonul în dragoste. Nu toate persoanele sunt total compatibile, doar ai r?bdare ?i o s?-?i vin? ?i ?ie rândul. Dac? e?ti prost ?i nu ?tii s? te por?i, normal c? ai ghinion, c? doar nu te duci la prieteni s? le zici c? e?ti ??ran ?i b?tut în cap. Nu, te duci ?i le zici c? e?ti ghinionist.

La ?coal? la fel. „B?i ce ghinion am avut la lucrare, am luat 7.30. Ce ghinion m?, înc? 20 de sutimi.” P?i b?i, dac? înv??ai ?i meritai alea 20 de sutimi, le-ai fi luat. Nu are nicio treab? cu ghinionul sau norocul, ci cu preg?tirea ta la materia respectiv?. N-ai avut ghinion c? ai uitat. De fapt, n-ai învâ?at destul de bine ?i ai uitat. Nici noroc cu colegul de banc?. Se nume?te copiat. Este o expresie pe care ?i eu o folosesc des, dar în substratul ei ?tiu ce înseamn?. Nu m? ascund sub aceste dou

? denumiri ?i nici nu m? mint singu

r c?-s bun ?i am ghinon. Nici tu nu ar trebui s? o faci. ?i mai presus de toate, nu ar trebui s? fii sup?rat dac? e?ti ghinionist. Nu pe via??, c? nu e vina vie?ii c? n-ai înv??at ?i ai luat patru. ?i fii fericit, c? e doar un patru. N-ai r?mas repetent, înc? e o singur? not? care poate fi reparat? cu noroc.

Am vrut s? v? transmit prin postul acesta s? fi?i ferici?i, c? ave?i motive destule. Mereu suntem sup?ra?i pentru c? n-avem, dar niciodat? nu suntem ferici?i c? avem. Iar de obicei lucrurile pe care nu le avem nu sunt nici m?car 1% la fel de importante ca cele pe care le avem. Fii mereu fericit ?i vei vedea partea plin

? a paharului. Vei realiza c? via?a e o oportunitate, nu o obliga?ie. Vei realiza c? e mai mult o pl?cere decât o suferin??, ?i dac?-?i place, o vei tr?i cu mare pl?cere.

M? gândeam zilele trecute la copiii din ziua de azi. ?i la cum sunt educa?i ei. La ce ajung, la ce viseaz? s? ajung?, la cum se poart?, la cum vorbesc. ?i ghici … nu am fost deloc prea fericit în leg?tur? cu situa?ia de fa??. ?in minte cum erau copiii pe vremea mea (ce urât sun?, „pe vremea mea…”). To?i veneau la ?coal?, to?i înv??au, obliga?i de p?rin?i sau nu. Nu se c?deau examenele într-o propor?ie a?a de mare. Copiii erau ascult?tori. N-aveau nevoie de SuperNanny. Luau câteva SuperNanny peste ceaf? da

c? nu ascultau, de nu mai ?tiau de ei. P?rin?ii nu aveau timp de b??inile lor din cap. Oamenii trebuiau s? munceasc?. Îi puneau la lec?ii ?i acolo îi g?seau când se întorceau acas?. Cum, nu mai ?ti?i de îngrozitorul cuvânt „suplimentar”? Atunci o f?ceai din pl?cere sau de fric?. ?i nu trebuia s?-?i zic? nimeni. Se mai chiulea ?i pe atunci de la ?coal?, dar elevii nu-?i f?ceau un hobby din asta. Atunci erai cuminte pentru ca ?tiai c? asta trebuie s? faci ca s? prime?ti tot ce vrei. ?i primeai … pân? î?i d?deai iar în petic. Când vedeai c? nu mai merge, te potoleai. Voiai afar?? P?i, ?i-ai f?cut temele? Ai scris suplimentar la mate

? Ai ghiozdanul f?cut pentru mâine ?i pache?elul cu mâncare? Nu? Du-te ?i f?-le ?i apoi mai discut?m. ?i le f?ceai, normal, c? te a?teptau prietenii în parcare. Doar nu voiai s? râd? de tine c? nu te las? ai t?i afar?. Dac? voiai la televizor, trebuia s

? cite?ti. Câte ore citeai, atâtea st?teai ?i la televizor. ?i tot a?a. Nu ie?eai din cuvântul p?rin?ilor, c? te b?teau pân? cântai imnul. ?i nu te duceai la Protec?ia Copilului …

Azi treaba st? cu totul altfel. Ajung s? cred c? p?rintele e la mâna copilului, nu invers. S-a inventat Protec?ia Copilului. Copiii î?i amenin?? p?rin?ii c? se duc acolo dac? dau în ei. Protec?ia Copilului s-a f?cut pentru copiii care tr?iesc în condi?ii mizere, ?i pe deasupra îi mai ?i caftesc p?rin?ii zilnic. Dar cei care î?i amenin?? p?rin?ii nu sunt nici pe de parte

în situa?ia asta. Sunt copii r?sf??a?i, care au tot ce vor sub nas. Care primesc tot ce vor pentru c? te iubesc, dragul meu! Copii care nu ?tiu ce înseamn? greul în via??, cum tr?iesc al?ii pe la ?ar? sau câte eforturi face vecinul de la etajul 3 ca s?-?i îngrijeasc? odraslele. ?i asta pentru c? tata are bani. Nu înv??, plec de la ?coal? mereu, nu îmi scriu temele, pentru c? oricum acas? primesc tot ce vreau. ?i noi ne întreb?m de ce examenele încep s? fie c?zute de din ce în ce mai mul?i elevi. Ne întreb?m de ce vedem pe strad? primul prost într-un BMW. ?i-a luat carnetul de ?ofer de do

u? s?pt?mâni, dar are deja BMW. C? tati înc? mai are bani. E ca un sac f?r? fund.

Am fost mereu de acord c? dup? cum e?ti educat când e?ti mic, vei tr?i toat? via?a. Nu cei ?apte ani de acas?. Nici nu ?tiu de ce se numesc a?a. P?i ce, gr?dini?? n-ai f?cut? Ai stat ?apte ani acas? ?i ai început direct cu ?coala? M? refer în general la educa?ia primit? p?nâ la 10-12 ani, când e?ti înc? u?or de modelat, ca o plastilin? de-abia scoas? din cutie. Odat? ce te înt?re?ti, va fi din ce în ce mai greu s? fii modelat. În toat? chestia asta intr? ?i partea cu ?coala vie?ii. Aia de te înva?? în primul rând, sau cel pu?in a?a cred eu, cu cine

?i de ce s? te împrietene?ti. Toat? via?a ta se va desf??ura în comunit??i, fie ei prieteni, colegi de serviciu sau vecini. E bine s? ?tii de cine s? ai grij?, poate cândva vor avea ?i ei grij? de tine. E bine s? ?tii cu cine s? te împrietene?ti, s? ?tii s? evi?i s? fii influen?at negativ de cei din grupurile în care faci parte.

Nu ?tiu îns? cât mai conteaz? în ziua de azi educa?ia clasic?. Aia cu s? nu furi, s? nu min?i etc. Daca e?ti educat a?a, e?ti educat total diferit fa?? de cum ar trebui s? fii ca s? în?elegi societatea în care tr?ie?ti. Dac? tu e?ti înv??at „de bine” ?i intri în societate dând cu curul de p?mânt, vei realiza c? ar fi trebuit s? fii educat altfel. Cum crede?i c? e mai bine? S? fii educat în stilul clasic, dar posibil s? ai probleme de adaptare ulterior, sau s? fii educat a?a cum e realitatea, de fapt? Cum a?i fost voi educa?i? Crede?i c? educa?ia de acas? v-a preg?tit bine pentru via???

Ma i

?i n

e?i minte articolul cu ?oferul de autobuz care împarte bomboane de ziua lui ? Postat fiind pe danemarca.dk, a stârnit reac?ii diverse. Unii mi-au zis c? m? vând pentru o

bomboan?. Asta au în?eles ei din simpla enumerare a unor lucruri care în Danemarca arat? mai bine decât în România. Au în?eles c? îmi vând ?ara pentru o bomboan?. C? ar trebui s? fiu mândru c? sunt român, ?i în loc s? scriu pozitiv despre Danemarca, ar trebui s? o fac despre România.

Mândru c? sunt român? Asta m-a enervat. R?u de tot. De ce ?i de unde atâta mândrie ? Ce mi-a oferit România încât s? fiu a?a de mândru? O cas? unde s? tr?iesc? Nu. Casa nu mi-a oferit-o România. A fost cump?rat? din bani munci?i cu greu, a?a c? România n-are niciun amestec aici. Altceva? Hmm… o ?coal? unde s? înv??? P?i ce, am f?cut-o pe gratis? P?rin?ii mei au pl?tit milioane peste milioane c?tre ?colile alea. Termopane, clase noi, b?nci noi, zugr?vit, tot f?cut din banii elevilor. Munci?i ?i ?ia, nu da?i poman? de statul român, care ar trebui s? fac? aceste renov?ri din proprii bani. Cuvântul impozit v? sun? cunoscut? Dac? mai sunt altele o s? îmi amintesc pe parcurs. Nu doar c? nu sunt mândru c? sunt român, dar chiar prefer s? m? feresc spun c?-mi place. Pentru c? NU ÎMI PLACE, ?i am dreptul s? îmi exprim p?rerea. Ce poate s? î?i plac? la o ?ar? unde dac? vorbe?ti la un telefon mai sofisticat pe strad?, ai ?anse s? r?mâi f?r? el? Sau o ?ar? unde dac? ?tii persoana potrivit?, î?i permi?i s? încalci legea f?r? s? suferi consecin?e ? Sau cu copila?ii fumurii care vin în grupuri ?i se iau de tine pe strad?? Sau cu nebunii de pe ? osele care se filmeaz

? când merg cu 300 km/h sau când merg pe contrasens pe DN1? Sau cu corup?ia? Sau cu sistemul de înv???mânt mizerabil, cu elevi exmatricula?i pentru c? î?i exprim? p?rerea pe blog? Sau cu manele? Sau…, sau…, sau. Lista poate continua mult ?i bine. Dar le ?ti?i ?i voi, nu trebuie s? le mai enum?r eu.

Mândru ? Defini?ia din DEX spune c? asta înseamn? un sentiment de mul?umire, de satisfac?ie, de pl?cere, de bucurie; ceea ce produce mul?umire, satisfac?ie, pl?cere, bucurie; sentiment de demnitate, de încredere în calit??ile proprii. Cum? Ia mai zi o dat?! Satisfac?ie ? Pentru ce satisfac?ie ? C? vii acas? cu un salariu mizer din care de-abia î?i po?i pl?ti chiria ? Demnitate? Ai credite de zeci de milioane pe lun? ?i vine banca ?i schimb? detaliile din contract a?a încât tu s? pl?te?ti ?i mai mult. Dar nu. P?stra?i-v? demnitatea, români! Asta e cel mai important. S? fii demn. S? stai cu spatele drept ?i nasul sus chiar ?i atunci când e?ti lovit la picioare. Bucurie ? Cred c? o s? fiu tare bucuros când o s? m? întorc în România. A?a de bucuros încât de-abia voi a?tepta s? plec iar. Cu c??el ?i purcel. ?i s? nu m? mai întorc. De ce s? m? întorc? Ce motive am dac? afar? e mai bine ? Doar pentru c? sunt demn ? Bucuros ?i satisf?cut de ?ara unde m-am n?scut ? Nu e nicio problem? c? afar? po?i s? tr?ie?ti mai bine. Stai în ?ar?, dar fii demn. Cam asta vor s

? spun? cei cu „te-ai vândut pentru o bomboan?” ? Atunci îmi pare r?u pentru voi, dar sta?i în România. V? merita?i pe deplin soarta. S? vedem ce se întâmpl? cu demnitatea voastr? când copilul î?i moare pe trecerea de pietoni sub ro?ile unui Hummer H3 al unui b?iat de politician. Care, culmea, scap? f?r? nicio zgârietur? ?i, mai grav, f?r? pedeaps?. Unde e?ti tu, demnule, acum ?

Mândru n-am fost ?i nici n-o s? fiu vreodat? de faptul c? sunt n?scut în România. Sunt oameni îns? de care merit? s? fii mândru, români fiind. Oameni care muncesc din greu ?i î?i între?in familiile, chit c? asta înseamn? t?iat de lemne. Oameni care muncesc din greu, dar care o fac din pl?cere, ?tiind c? se vor duce acas? ?i vor avea ce pune pe mas?. Oameni care au plecat din ?ar? ?i muncesc acolo, nu fur?. Oameni care construiesc locuin?e pentru boga?ii Spaniei. Oameni care muncesc în ??rile Europei. ?i sunt printre cei mai buni meseria?i, indiferent ce fac. ??tia sunt oamenii de care merit? s? fii mândru. Dar nu cred c? ei sunt foarte ferici?i de statutul pe care l-au avut în România. Pentru c? d-aia au plecat. ?i uite c? le e bine afar?, chiar dac? vorbim de rang social, au r?mas pe aceea?i linie. Tot ?efi de ?antier au fost ?i în România. În Spania construiesc case. Dar pe bani mul?i. ?i ei au plecat în c?utarea unei vie?i mai bune, pentru c? România nu le oferea ceea ce aveau nevoie. Cred c? nu sunt singurul care î?i dore?te tot ce e mai bun pentru el. Înainte s? plec au fost câ?iva care mi-au zis c? de ce plec. De ce nu stau în ?ara mea, chit c? nu e totul perfect aici. Ei bine, ?i voi v? merita?i soarta. ?i nu mai zic cât de pro?ti demni sunte?i. Bravo! S? v? ?terge?i cu demnitatea la fund … c? altceva n-ave?i ce face cu ea.

Cum s? fiu mândru c? sunt român când suntem batjocora Europei? Când ei ne ?tiu de fapt de ?igani, nu de români? Când ne impun limite pe pia?a de munc? a ??rilor lor. C? ne verific? la grani?e de zici c? suntem criminali. C? se uit? cu scârb? la noi pentru c? ?tiu ei c? noi omorâm prin Italia. Sau s? fiu mândru de faptul c? în Bra?ov zilele trecute un psihopat a împu?cat trei oameni pe strad?? Sau c? se fur? armament din bazele armatei ? Armat? NATO, cic?. Ei care ne protejeaz

? de terori?ti ?i pericole. Bine, nu suntem naivi. Nu s-au furat de fapt. Dar asta încearc? ei s? ne lase s? credem. Doar nu crede?i c? atât armament ar putea fi furat de oricine. E o ?ar? în care suntem min?i?i f?r? neru?inare. ?i totu?i, noi suntem demni.

?tiu c? ?i postul ?sta va stârni reac?ii diferite. Asta vreau s? fac?. Vreau s? veni?i cu argumente de ce ar trebui s? fiu eu mândru c? sunt român. De ce sunte?i voi, dac? sunte?i. Dac? a?i stat pu?in m?car pe afar? ?i a?i v?zut diferen?ele. Unde e mai bine, aici sau acolo. D-astea, d-alea. V? a?tept s? discutam. Civilizat, bineîn?eles.

„Ia z i

mami lu’ vecina, ce vrei s? fii tu când vei fi mare ? ” „Doftor sau advocat, mami.” Hai, serios acum, de câte ori nu a?i r?spuns a?a la întrebarea asta când avea?i 6-7 ani ? Poate chiar ?i mai târziu. To?i vrem s? ne facem doctori, avoca?i sau poli?i?ti când suntem mici.

Doctor pentru c? m-a dus mami la doamna Vasilescu ?i mi-a dat pastile ? i nu ma

i sunt bolnav. Avocat pentru c? e mi?to s? scapi oamenii de închisoare. Poli?ist pentru c? inspir? fric?, ?i când e?ti mic asta vrei s? faci, s? le inspiri fric? celor de lâng? tine. Pe parcurs ce cre?ti, mai r?mâne una. Pe la 9-12 ani începi s? realizezi ce ?i-ar place mai mult ?i alegi una dintre ele, maxim dou?. Devii din ce în ce mai sigur c? aia vei deveni când vei fi mare. Pe la 15 deja realizezi c? nu e a?a u?or s? ajungi ce ?i-ai propus de mic. De fapt, entuziasmul scade pe an ce trece când e vorba de aceste trei meserii. Sunt printre cele mai pu?in c?utate în facult??i. Medicina pentru c? stai în facultate mai mult decât ai stat în liceu. Dreptul pentru c? te po?i sp?la cu el pe cap dup? ce-l faci. Avoca?i sunt mul?i, majoritatea b?trâni ?i cu experien??, ?i imposibil de dat jos din post. Poate poli?ist înc? s?-?i mai dore?ti, dar când auzi ce se spune despre ei pe la toate col?urile, parc? nu-?i mai vine s? fii personaj de banc.

Dup? ce realizezi c? ar trebui s? te orientezi spre meserii mai u?oare, vrei s? devii inginer, biznismen,  actor, contabil, dizain?r vestimentar, dar mai ales arhitect sau jurnalist. Dac? nu î?i dore?ti s? devii arhitect sau juralist deja nu mai e?ti în rând cu lumea. ?sta e ?elul suprem în via??. To?i vor s? devin? jurnali?ti, ?i d-aia ara

t? presa din România a?a cum arat?. C? treci prin Facultatea aia ca prin brânz?, e u?oar?, ai mai scris un editorial, ?i-ai luat ?i examenele ?i tot a?a. Arhitectura poate e mai grea dar dac? ai talent la desen, te-ai scos. To?i au aspira?ii mari. N-am auzit pe nimeni s? vrea s? devin? gunoier, m?tur?tor, femeie de serviciu, po?ta?, vânz?tor la supermarket, camionagiu, fermier sau vatman. Nu c? a? avea ceva cu meseriile astea. Ba dimpotriv?. Sunt ?i ele la fel de importante ca orice alt? meserie, c? f?r? ele nu ar func?iona societatea cum trebuie.

Nu e problema c? e?ti a?a ceva, ci c? nimeni nu vrea s? devin? unul dintre ei. ?i, Doamne-ajut?, suntem într-o ?ar? cu mul?i oameni care nu au studii care s? le permit? mai mult. ?i totu?i … ?i ei vor s? fie ingineri, jurnali?ti sau avoca?i. C? ?tiu ei c? e bine ?i u?or, iei bani mul?i, devii bogat, î?i iei chiu ?apte, bemve sau op?l. Ai cas? la ora?, vil? la munte ?i caban? de ski în Austria. Cam astea sunt aspira?iile în ziua de azi. Dac? ai bani, ai tot ce-?i dore?ti. ?i problema e c? banii nu se ob?in a?a de u?or cum cred viitorii jurnali?ti ?i avoca?i.

Când e?ti mic ai aspira?ii, dar nu reu?e?ti mereu s? le îndepline?ti. Asta ?i pentru c? mul?i nu se duc la ?coal? sau se duc doar pentru c? le zic p?rin?ii. Câ?i viitori jurnali?ti sau ingineri n-am v?zut în elevi cu media 6.50 sau 7. ?i ceea ce e ?i mai grav e c? o parte din ei chiar ajung acolo unde î?i doresc. ?i nu pe bune, pentru c? nu sunt în stare s? fac? asta pe bune … ci pe rela?iile p?rin?ilor sau ale rudelor.

?i eu când o s? fiu mare vreau s? fiu jurnalist, dar de multe ori am impresia c? mul?i m? bag? în categoria despre care am vorbit eu mai sus. E u?or s? critici ?i mai ales s? o faci la prima vedere. C? scriu pentru TMW nu se pune. C? scriu pe blog de ceva timp nici atât. C? citesc mult … ce mai conteaza? Cine mai cite?te în ziua de azi ? Trezi?i-v?! Nu to?i o s? ajunge?i ce vre?i. Lumea asta înc? mai are nevoie ?i de camionagii.

Voi ce zice?i ? Ce voia?i s? fi?i când a?i fost mici ? Dar acum, când a?i mai crescut, ce v? dori?i s? deveni?i sau ce sunte?i deja ?