Am participat ?i eu la leap?a pornit? de cea mai luminoas? parte a blogosferei, Brightie, ?i am scris aici o poveste ce poate avea urm?ri grave pân? la urm?. Dup? cum v-am spus ?i în articolul precedent, vreau s? îmi exprim p?rerea ?i despre acela?i subiect, doar c? privit din alt punct de vedere. Evident, nu sunt de acord cu teribilismul, mai ales cu cel la volan, dar sunt unele lucruri cool f?r? de care po?i considera c? nu tr?ie?ti. ?i nu pentru c? a?a ar fi, ci pentru c? via?a (tr?it? în societate) este determinat? de rela?ii inter-umane. Iar dac? tu, ca cet??ean, faci ca aceste rela?ii s? dispar? sau s? se altereze, atunci po?i considera c? nu tr?ie?ti. M? voi referi prin termenul de „viu” în acest post la calitatea de a fi activ într-o comunitate, la calitatea de a fi v?zut de oameni. Adic? la opusul celor care stau în cas? pe motiv c? n-au cu cine s? ias? în ora?, sau pe motiv c? nu au comunit??i care s?-i asimileze. ?i cum noi tr?im în societate, î ntre oameni, dac

? nu reu?e?ti s? îi ai pe ace?ti oameni lâng? tine, te po?i considera „mort”. Este, de fapt, ca ?i la 2 metri sub p?mânt: lini?te total?.

Un exemplu simplu este sentimentalismul. Dac? în ziua de azi ai sentimente, dac? plângi la un film, dac? suferi al?turi de ceilal?i, e?ti un fraier.

Ce sunt alea sentimente? Trebuie s? fii ca din topor, s? nu-?i pese de nimic, s?-i calci pe to?i în picioare, ?i de-abia atunci e?ti în rând cu oamenii. Altfel? O s? devii un exclus, o persoan? care n-are ce c?uta în anumite grupuri. ?i ?sta este doar un lucru care te poate ?ine departe de calitatea, la figurat vorbind, de a te putea numi „viu”.

Alt exemplu poate s? fie înv??atul. Dac? înve?i bine la ?coal?, e?ti declarat tocilar. ?i se pune ?tampila ?i nu mai scapi de ea decât dupa clasa a 12-a, ?i chiar ?i dup? vor mai fi persoane care-?i vor aminti de tine ca „tocilarul clasei”. E?ti, încet, încet, exclus din grupuri, pentru c? tot ceea ce te intereseaz? pe tine este s? înve?i. ?i s? fim serio?i, cine mai înva?? în ziua de azi? Exemplele pe care le avem zilnic în fa??, de la televizor, s? zicem, nu s-au spetit s? înve?e. Au lipsit ?i de la orele de gramatic?, ?i de la cele de geografie, ?i nici pe la istorie nu au dat. ?i totu?i, iat?-le pe aceste persoane la televizor, iat?-le cum ne povestesc despre cum întorc ei banii cu lopata, iat? cum afl?m cine s-a mai dus în vacan?? în Tahiti, iat? cum ne înva?? cum s? facem primul milion. De dolari, evident. ?i ce, crede?i c? s-au spetit la ?coal?? Nu. Atunci, noi de ce s? o facem? Iar tu dac? faci asta nu e?ti de-al nostru. Deci, din nou, e?ti un exclus. Nu e?ti cool, deci nici „viu”.

Repet, nu m? leg de teribilismul la volan, dar nu este super în ziua de azi s? ai propria ta ma?in?? Chiar dac? te deplasezi pe distan?e scurte pentru c? e?ti un puturos, poate ai t?i te-au conceput în ma?in? ?i sim?i nevoia s

? te întorci „acas?”. Dar na, e cool s? apari cu ma?ina la ?coal?, mai ales dac? stai la 10 minute de mers pe jos distan??. C? na, dac? stai la 20 de km. de ora?, pot s? în?eleg, dar atât timp cât ai putea foarte u?or s? folose?ti mijlocul de transport în comun, sau ai putea s? mergi pe jos, nu te mai în?eleg. Devii, pentru mine, un puturos, care ?i la 30, ?i la 40, ?i la 50 de ani se va deplasa tot cu ma?ina. ?i un om pe care dac?-l pui s? alerge 100 metri vitez?, cade. Nu mai poate. Dar, din nou, e cool, a?a c? facem. E?ti cool -> e?ti viu. Exclusiv prin ma?ina pe care o conduci, dar nu conteaz?, tu tr?ie?ti.

Apoi, alt exemplu; nu e mi?to s? chiule?ti de la orele de sport? (?tiu, cu asta am o boal?). Ba da, e foarte tare. N-ai chef azi de sport, nu-l faci. Nici data viitoare n-ai chef, nu-l faci. Cum, nu ai media 10 la final de semestru? Nicio problem?, vine mama la ?coal?. Alt lucru cool, alt lucru care te ajut? s? ai prieteni, c? doar chiule?ti împreun? cu ei. Faci sportul mereu? Uite-l ?i pe ?la, n-are ce face acas?. Get a life, b?i! Mai ie?i ?i tu în ora?…

E cool s? ai blog? Facem unul, doar e pe gratis! Am citit eu undeva c? e u?or s? te faci blogger, bagi un nume, o adres? de mail, ?i începi s? scrii. N-are importan?? c? î n ultimii trei a

ni la gramatic? ?i-ai f?cut unghiile, tu scrie. Perseveren?a este mama reu?itei. E mi?to s? te dai cu skiurile? Ne d?m! E la mod? s? fumezi? Fum?m! Se poart? fi?ele ?i tupeul? A?a s? fim! Chestiile astea devin o mod?. ?i în ziua de azi, f?r? ele, este destul de greu s? te p?strezi în comunit??i. La un moment dat vei deveni exclus, pe rând, din toate cercurile de prieteni pe care le ai, pentru c? nu v? mai potrivi?i. ?tiu, acum vor veni optimistele mele ?i îmi vor explica ele c? de fapt mie îmi lipsesc anumite calit??i ?i c? nu e a?a, ?i pe dincolo, ?i este chiar altfel. Da, poate c? a?a e. Dar pentru mine, via?a într-un cerc de tocilari n-ar ar?ta prea bine. ?i nici una într-o comunitate de prieteni ai fast-food-urilor, care nu ?tiu c? alergarea se face ?i din pl?cere, nu doar dac? e?ti atlet. A?a cum spunea ?i Brightie, ca s? fii cool trebuie s? fii viu. Dar, de cele mai multe ori în societatea noastr?, lucrurile stau în totalitate diferit. ?i atât timp cât nu dep??e?ti limita, e mai bine s? fii mai cool ?i „viu”, decât s? te gânde?ti c? pentru ca s? fii cool, trebuie s? nu sfâr?e?ti sub ro?ile unui tir.

Bun, c? acum am revenit în ?ar? dup? scurta perioad? de un an petrecut? în Danemarca, ?i c? m-am ?i lini?tit un pic, vreau s? fac un lucru pe care ar trebui, în zilele urm?toare, s?-l fac ?i în ?colile din Ploie?ti; doar în dou? dintre ele, dar peste asta trecem. Cine îmi cite?te blogul de mai mult de dou?-trei luni ?tie c? am fost plecat în Danemarca pentru un an de schimb. Da, chestii d-alea de vedem în filmele americane ?i în Copiii de la 402 exist? ?i în România. Unii dintre voi

a?i fost al?turi de mine pe toat? perioada cât am fost plecat, ?i ?ti?i cu exactitate despre ce vorbesc. Pentru cei care nu ?tiu, m-am hot?rât s? scriu acest post, pentru c? funda?ia are nevoie de continuitate.

Are nevoie de noi, fo?tii elevi de schimb, actuali voluntari, ca s? ducem mai departe schimburile de elevi. ?i da, pute?i afla ?i singuri de asta de pe Google, dar sunt mul?i oameni care nu ?tiu de astfel de posibilit??i.

S? studiezi un an în afara ??rii este o experien?? incredibil?. Te întorci o persoan? total schimbat?, matur?, po?i oricând s?-?i iei zborul de acas?, deja ai tr?it pe picioarele tale. Revii acas? cu un caracter diferit, ?i cu idei total schimbate despre via??. S? aflii cum este sistemul de înv???mânt î??ri care se afl? cu zeci de ani înaintea noastr? este ?i mai interesant. Povestea mea începe undeva prin septembrie 2007, atunci când am depus dosarul. Am scris anul trecut prin decembrie un post mai detaliat despre cum am ajuns s? m? gândesc s? plec din ?ar?. Îl g?si?i aici. Nu scriu asta ca s? v? povestesc iar anumite detalii plictisitoare. Vreau doar s? promovez ?i prin blog ideea de exchange year, ?i mai presus de toate, vreau s? promovez YFU, funda?ia care schimb? an de an vie?ile unui num?r restrâns de tineri. Iar noi încerc?m s? m?rim num?rul acesta prin prezent?ri în ?coli sau, iat?, prin surse personale.

Toat? lumea se întreab? de la început care sunt costurile. Mari. Peste jum?tate se sperie când aud de sume care se învârt în jurul a 5500 de euro. ?i mult mai mul?i întreab? unde se duc banii ?stia. Ei bine, se duc pe transport, pe organizarea de seminare la care ?i tu, ca elev de schimb, vei participa (undeva la 4-5 seminare în fiecare an, depinde de ?ara-gazd?). Se mai duc la asigurarea de s?n?tate ?i, dac? vei pleca în Europa, ?i la seminarul YES din Berlin, unde se adun

? sute de elevi de schimb de pe tot continentul, înainte de reîntoarcerea acas? ?i eu v? pot garanta c? YES Beriln 2009 a fost unul dintre cele mai bune lucruri din anul meu de schimb. Bun, exist? ?i burse, dar nu v? baza?i pe ele, pentru c? ?ansele sunt mici. Acum, dac? ?i dup? ce a?i auzit de costuri nu a?i ie?it de aici, înseamn? c? e o ?ans? ca unul dintre voi s? fie interesat. Ceea ce, evident, ar fi un câ?tig. Trebuie s? înve?i în clasa a 9-a sau a 10-a, î n ge

neral astea sunt clasele de unde se accept? elevi, dar mai exist? ?i excep?ii. ?i, mai presus de toate acestea, trebuie s? VREI. ?sta este cel mai important lucru: s? vrei. S? vrei s? înve?i într-una dintre ??rile pe care programul YFU le pune la dispozi?ie (Germania, Danemarca, Elve?ia – în cantoanele vorbitoare de german?, Chile, Estonia, America – doar cu plasament direct, Suedia, Olanda, Belgia – în cantoanele vorbitoare de francez?, Norvegia; ?i mai sunt câteva, dar nu mi le amintesc acum). Nu vrei s? pleci din ?ar?? Ei bine, atunci, gânde?te-te s? ai acas? un elev de schimb venit dintr-o ?ar? ca Germania. N-ar fi o experien?? frumoas?? Familia pe care am avut-o eu în Danemarca m-a ?inut timp de un an pentru c? aveau trei fete, iar tat?l-gazd? î?i dorea un b?iat. Ei bine, l-a avut pentru un an. Tu nu ?i-ai dori a?a ceva?

Nu ?tiu ce vârst? medie au persoanele care îmi citesc blogul, îns? dac? ai între 15 ?i 18 ani, chiar merit? m?car s? tragi cu ochiul pe site-ul YFU, poate o s? î?i stârneasc? interesul. Cât de curând, sper eu, voi reu?i s? fac ?i un blog YFU, unde mul?i dintre fo?tii elevi de schimb sau familiile de schimb î?i vor scrie experien?ele. Când scriu eu acum, robotic, ni?te date ?i atât, nu este foarte interesant. Dar dac? cineva cite?te un articol scris de un fost elev de schimb, în care acesta ne poveste?te cum ?i-a petrecut Cr?ciunul, Pa?tele, cum a fost plecarea, cum a fost revederea, deja articolul devine mult mai interesant, ?i cititorul mult mai interesat. Gânde?te-te, ?i-ar putea schimba via?a!

P.S. Dac? este pe aici vreun blogger care mi-ar putea oferi ocazia s? scriu un guest post despre acela?i lucru, i-a? fi foarte mul?umitor :)

Aten?ie, articol foarte lung într-o perioad? de secet? :) Dar îl pl?nuiesc de mult timp. Modific la el prin drafturi de prin februarie, mai mereu ad?ugând câte ceva, tocmai pentru c? sunt multe de spus ?i nu vrea s? scap nimic. Voi vorbi cele dou? sisteme de înv???mânt ?i voi puncta plusurile ?i minusurile fiec?ruia.

Sistemul de înv???mânt din Danemarca este opusul celui din România. Fiind extrem de liber, permi?ând elevilor foarte multe lucruri care în România ar stârni furia profesorilor, aduce elevul la nivelul tutorilor. Într-un cuvânt, exist? egalitate. Profesorul nu este superior decât prin studii ?i vârst?, nu ?i prin comportament. Profesorii se strig? pe numele mic. ?tiu, sun? ciudat ?i incredibil, nici mie nu mi-a venit s? cred. Dar când am f?cut-o prima dat? mi-a dat un sentiment pl?cut. M-a f?cut s? cred c

? sunt într-adev?r egal cu profesorii la nivel social. ?i asta m? face s? îi respect pe to?i, chiar dac? nu m? duceam la toate orele cu cea mai mare pl?cere.

Orarul este foarte simplu. Maxim 4 module în fiecare zi, cel pu?in în ?coala mea. Spun asta pentru c? fiecare ?coal? î?i face propriul program, unele folosind module (o or? ?i 35 de minute, în care intr? ?i 5 minute de pauz?), altele folosind 50 de minute ca ?i în România. Indiferent care dintre ele se folose?te, nu exista zi cu mai mult de 4 materii. Asta înseamn? automat mai pu?ine teme pentru acas?, ?i mai pu?ine ore s?pt?mânal. În cazul meu, 15 ore în majoritatea s?pt?mânilor, pentru c? sunt s?pt?mâni ?i mai u?oare, cu 14 sau chiar 13 module, dar acestea sunt destul de rare.

Materiile din orar se leag? extrem de bine între ele. Au fost zile în care am avut danez?, istorie ?i politic?, ?i am discutat la toate despre acela?i subiect. Programa ?colar? este f?cut? de c?tre oameni cu cap, care leag? materiile între ele la perfec?iune, astfel s? se „ajute” una pe cealalt?.

Materiile pe care le faci la ?coal? sunt dintre cele mai importante. Muzica, desen, religie? Se fac doar dac? majoritatea voteaz? s? se fac?. ?i cum asta nu se prea întâmpl?, ele sunt impuse doar într-un singur an din cei trei de gimnaziu (s? ne în?elegem: liceul din România se nume?te în Danemarca gimnaziu, ?i are trei ani, în anumite cazuri doar doi).

Nimic nu se face pe hârtie. Am impresia c? atât cât am fost acolo am uitat ?i cum se scrie. Totul se face pe calculatoare, ?i nu e de mirare c? au fost zile în care 24 din 26 de elevi în clas? aveau laptopurile aliniate pe birouri. Pe hârtie se scrie la mate, dar nu mereu. Ora de matematic? se face cu laptopul, cu un program omologat ?i creat la cererea Ministerului Înv???mântului. Pe lâng? asta, fiecare elev are ?i un calculator separat, de mân?, care e în stare s? fac? de la opera?ii de gradul I ?i II pân? la grafice. Se pune accent pe „s? ?tii unde g?se?ti sau cum s? faci” mult mai mult decât pe „s? ai informa?ia în cap întotdeauna”.

Apoi, ca s? înt?rim rela?ia profesor-elev, directorii ?i profesorii vin ?i ei la petrecerile organizate de ?coal?, dup? cum am spus într-un articol mai vechi. Câ?i dintre voi v-a?i imagina directorii la petreceri, ?i plus de asta s? v? mai ?i mul?umeasc? pentru c? s-au distrat, sau s

? serveasc? bere la bar?

Dac? a? puncta ceva pozitiv la sistemul românesc, fa?? de cel danez, este organizarea. Nordicii afl? ce vor da la examene cu pu?in timp înainte de data testului, a?a c? te po?i trezi c? vei da examen la materia la care nu ai înv??at deloc tot anul. În România ?tii una ?i bun?. De la începutul anului ?i se spun materiile, zilele, mai au un pic s? î?i zic? ?i locul din banc?. Aici d?m plusul ?i bila alb? României.

Mergem ?i la un subiect care doare de multe ori când vorbim despre el. Uniformele. Nu exist?. Sunt interzise de c?tre Ministerul Înv???mântului. Adic? lege. Lege în Danemarca, nu în România. Nu vine Ministrul s? ne îmbrace cum viseaz? el în noaptea dinainte s? înceap? ?coala. Într-adev?r, oamenii sunt mai boga?i, n-au probleme financiare ca aici, dar nici în România nu cred c? ar fi o problem?. Ok, sunt oameni care nu ?i-ar permite curele D&G sau chilo?i Armani, dar nu cred c? exist? cineva s? nu aib? acas? 6 perechi de tricouri ?i dou? de blugi. ?sta e minimul, nu trebuie mai mult. ?i, repet, nu ?tiu dac? e cineva chiar în a?a o situa?ie financiar? proast?. ?i aici d?m plusul nordicilor.

Ce s? mai zic de ?coala de ?oferi, ale c?rei ore de condus sau examene sunt diminea?a. În cazurile astea, prime?ti liber de la ?coal? f?r? a primi absen??. ?i c? tot vorbeam de absen?e. În România la 10 absen?e ?i se scade un punct la purtare (care, apropo, not? la purtare nu exist? aici). În Danemarca ai voie s? lipse?ti 20% din toate orele unui an. Iar asta înseamn? mult peste 40 de absen?e, cu care în mod normal cazi anul în România, calculând ?i faptul c? aici sunt mai pu?ine ore. ?i se lipse?te ?i aici. Dar niciun profesor nu-?i permite s? te întrebe de ce nu ai fost la ora lui data trecut?. Este exclusiv problema ?i pierderea ta dac? nu ai venit, nu îl prive?te pe profesor.

Sistemul de notare e diferit ?i ciudat. Aici tot românii iau bulinu?a alb?. De la 1-10, cu 5 se trece. Ce poate fi mai simplu de atât? -3 00 02 4 7 10 12. Astea sunt ale danezilor. Cu 02 se trece. De precizat ca 12 nu se ia decât dac? îl meri?i. Aici chiar se pune în aplicare „12-le e al profesorului”. Plus de asta notele nu se iau ca la noi. Nu exist? teste aici. Notele se iau doar de trei ori pe an. Not? pân? în iarn?, not? pân? în martie, ?i nota anual?. Simplu, nu?

Apoi, revenim la examene. Se dau cu materialele pe mas?. Am dat examen la sociologie ?i politic?, 6 ore, cu c?r?ile ?i calculatorul pe mas?. Se trage la imprimant? ?i se pred? a?a. Din nou, nu se folosesc pixuri. ?i ?sta nu a fost singurul examen. Cum ei nu iau foarte multe note, au la finalul fiec?rui an examene la cele mai importante materii ?i la cele care nu se vor mai preda anul urm?tor. Se dau ?i orale, ?i examene scrise. La mate la oral, spre exemplu, ?tiam cele 23 de întreb?ri dinainte. În general examenele de acolo se bazeaz? pe sistemul olimpiadelor la români. P?str?m noi plusul de data asta. Mi s-ar p?rea mai normal s? trebuiasc? s? ai activitate întregul an ?colar, nu doar la final când ai examene.

Vacan?a e scurt?. De fapt, adunate, toate vacan?ele românilor însumeaz? cu patru s?pt?mâni mai mult decât în Danemarca. Doar c? ei de când afl? ce examene vor lua, iau a?a numita „vacan?? de studiu”, timp de dou? sau trei s?pt?mâni (noi am avut dou?). Iar în vacan?ele alea nu se st? degeab?. Oamenii chiar înva??, c? doar tot anul au f?cut … nimic :)

Cam asta despre sistemul de înv???mânt danez, comparat cu cel român. Lucruri bune ?i rele de fiecare parte, dar e clar ce-a? alege iar dac

? a? avea ocazia. Sistemul danez te înva?? pu?ine, dar î?i dezvolt? mintea a?a încât când ai ie?it din ?coal? s? po?i s? spui c? e?ti preg?tit pentru via??. Cel românesc te umple cu informa?ii, unele bune, altele degeaba, dar pentru a avea preg?tirea necesar? unui job bine pl?tit, ai nevoie ?i de o facultate. Danezii, ca ?i majoritatea vest-europenilor, se focuseaz? foarte mult pe o categorie de lucruri, acolo unde sunt cei mai buni. Fiecare e cel mai bun în domeniul lui, dar în domeniile vecine nu are nici cea mai mic? idee despre lucrurile de baz?, în timp ce în România se ?tie câte pu?in din toate. Cred c? foarte mult depinde ?i de cum e?ti ca persoan?, pentru a te putea adapta într-unul dintre cele dou? sisteme. Eu m-am n?scut cu democra?ia în cap. Uneori chiar d? pe afar?, ?i o recunosc. Dar tineri au murit în decembrie ?i pentru mine …

În primul rând ?tiu c? am, din punctul unora de vedere, ceva scuze de cerut. Nu v-am mai scris de mult ?i asta chiar dac? pe Twitter sau Blogoree am mai fost. Nu este pentru c? vreau s? m? las de blogging, ci pentru c? simt c? nu mai pot scrie la foc automat, cum o f?ceam înainte. Probabil c? aici a intervenit ?i recenta schimbare de mediu, sau poate c? al

tele au fost cauzele. Nu le ?tiu, dar cert este c? a?a cum scriam înainte n-o voi mai face niciodat?. D in m

ultiple motive. Pe de alt? parte, de blogging nu m? las, chiar dac? unora v-a trecut prin cap asta în perioada de secet? de aici. Dup? cum v-am mai spus, cel mai bine este s? v? abona?i la reader (în dreapta, sub categorii) ?i s? primi?i articolele direct pe e-mail.

Acum, s? trecem la subiectul postului. V? spun de la început c? e scris sub influen?a anumitor discu?ii avute cu prietenii, ?i în urma unei frustr?ri de care suf?r, dar pe care o voi elibera aici, acum, pentru totdeauna. ?i da, pe unii v? atac.

REPETÉNT, -?, repeten?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Elev sau student) care repet? clasa sau anul de studii deoarece nu a ob?inut nota de trecere.

corticosteroids prednisone

– Din germ. Repetent.

Asta spune la dic?ionar. Asta înseamn? repetent. Nici nu ?tiu dac? Ministerul îmi va echivala anul din Danemarca sau nu, ?i deja au început s? fie f?cute glume proaste. Proaste, vreau s? spun. Foarte proaste. Gen „e?ti repetent”. Azi vreau s? m? adresez în special redu?ilor mintal care nu în?eleg diferen?a dintre mine ?i un repetent. ?i nu cei cu glumele. Ci cei pe care, într-adev?r, nu-i duce capul.

Pentru a r?mâne repetent trebuie s? urmezi cursurile unui an ?colar. În acela?i timp, trebuie s? dovede?ti atâta incapacitate de lucru încât s? îi convingi pe profesori s? nu te treac? la materiile lor (sau s? le fii nesuferit, depinde ?i de situa?ie). Apoi, în toamn?, dai ?i ni?te examene. Ca s? r?mâi repetent, trebuie s? le cazi ?i pe alea. C? toat? vara ai fost la mare, la soare, feti?ele sunt goale ?i n-ai înv??at. Bun, acum s? v? explic situa?ia mea. Elev român, plecat vara trecut? la studii într-o alt? ?ar?. Deci la studii, nu la dat cu fundul sau la furat de portofele. Într-o ?ar? despre care mul?i nu ?tiu nimic: în Danemarca, nu în Spania sau Italia. Au auzit ?i ei prin stânga ?i prin dreapta c? danezii sunt reci ?i c? limba e oribil?. Ei, uite a?a reci cum sunt ei, am avut prieteni mai mul?i ca în România, oameni care azi îmi spun c? le e dor de mine ?i c? de-abia a?teapt? s? ne vedem. ?i a?a cum limba aia e oribil?, în patru luni o vorbeam fluent. Patru. Unu, doi, trei patru. În concluzie, în timpul frecat de voi cam pân? la teze, eu am înv??at o limb?. A?a urât? ?i rigid? cum e.

Apoi, undeva prin var?, când voi avea?i vacan??, eu am aflat c? dau ?apte examene. Mate (scris – 5 ore, oral – o or?), danez? – 5 ore, sociologie ?i politic? – 6 ore, germana – oral – o or?, ansamblu de proiecte – oral – o or?, englez? – 6 ore. ?apte examene finale care înseamn? mai multe examene decât am dat toat? via?a în România. ?i mai multe decât a?i dat voi pân? în clasa a 12-a. Iar de astea am aflat cu o lun? înainte s? le dau. Hai, ce v? mai aburesc atât, mai bine v? spun c? am trecut anul ?i gata. ?i l-am trecut cu o medie bun?, din punctul meu de vedere, de elev care niciodat? n-a avut în România medie general? sub 9.36. Nu v? zic mai multe, c? pic în extrema cealalt?. Important e c? eu nu ?in minte s? fi fost declarat vreodat? repetent. Nici în România, nici în Danemarca.

Apoi, dac? trecem peste aspectul ?colar, în partea numit? „experien?? de via??”, voi sunte?i repeten?ii. Mul?i dintre voi nu vre?i s? pleca?i din ?ar? pentru c? v? e mai comod aici. V? e mai comod în bra?e la mama ?i la tata, la bunica ?i bunicul. V? e mai comod aici, c? aici v-a?i n?scut. V? e bine, da’ nu prea, cum era o vorb? de-aici. ?tiu, la aceea?i vârst? cu voi, dou? limbi aproape de perfec?ie, ?i înc? una pe care am f?cut-o, s?racul de mine, vreo 9-10 ani. Îns? în mintea voastr? de g?ini, tot un repetent sunt, nu? Urât, tare urât, s?-mi iau prietenii în colimator. ?tiu, sunt un nenorocit. Dar m?car pe asta nu o contest. Îns? când aud replica de mai devreme, cu repetentul, îmi ies din pepeni. ?i ?ti?i de ce? Pentru c? eu consider c? altcineva e repetent în situa?ia asta. ?i sunte?i cam mul?i repeten?i ?i incapabili psihic, dac? m? pune?i pe mine în aceea?i oal? cu leprele care n-au fost în stare s? treac? anul. ?i uneori, când v? v?d a?a de t?lâmbi, mi-e tare mil? de voi.

Gata, acum mi-am v?rsat frustr?rile ?i am aruncat ?i cu destule fecale în voi. Suntem prieteni iar, nu? :)

Pe prima o ?ti?i, e scris? de papagalul ?la care nu are chef azi. A doua nu e chiar pentru orice tip de liceeni, ?i nu e nici vreun discurs înfl?c?rat cu dorin?a de a v? face s? urni?i mun?ii din loc. E pentru un grup anume, undeva pe la 25 de liceeni, oameni care au reprezentat foarte mult pentru mine. Hai s?-i d?m drumul, c? poate mai ave?i ?i altele de f?cut:

Salut?ri 2.d! Din p?cate azi am luat cu to?ii vacan?a de studiu. Nu m? în?elege?i gre?it, s? iei vacan?? ofer? mereu un sentiment pl?cut, dar pentru mine e ?i un pic trist pentru c? e ultima mea zi în Gimnaziul din Varde.

Arunca?i cu baloane cu ap? în broa?te ?i pentru mine. Ne vedem ;)

A?i realizat probabil singurei despre ce scrisoare e vorba. E mesajul pe care l-am trimis tuturor colegilor pe care i-am avut în Danemarca. Broa?tele sunt a?a numi?ii „boboci”, iar aruncarea cu baloane pline cu ap? este o tradi?ie de care eu am sc?pat, fiind anul doi. Am sim?it nevoia s? le spun lucrurile astea, s? transmit ceva celor care au reprezentat o parte important

? în via?a mea. Pentru c? anul care se termin? cât de curând a fost fantastic ?i datorit? lor. Nu chiar tuturor, dar în orice caz, datorit? majorit??ii. Majoritate care cât de curând se va afla la mai mult de 2000 de km. dep?rtare…