Pe 1 octombrie s-a f?cut o lun? de când am început cursurile facult??ii de Design Multimedia ?i Comunica?ii din cadrul Colegiului Universitar al Danemarcei de Nord ?i dac? ar trebui s? trag o linie, ar fi trasat? cu mult mai sus de cât m? a?teptam. ?tiam cum arat? ?i cu ce se m?nânc? înv???mântul danez, dar facultatea este chiar diferit

? de cum decurg lucrurile la liceu. În prima zi de facultate ni s-a spus c? atunci când o s? vin? vacanta de Cr?ciun, chiar vom avea nevoie de ea, pentru c? vom fi epuiza?i. Ei bine, nu am crezut. A trecut o lun? ?i jum?tate ?i deja simt c? am nevoie de vacan?a aia.

De ce spun c? lucrurile sunt diferite la facultate fa?? de cum era în liceu? Pentru c? înv???mântul preuniversitar danez se bazeaz? pe un principiu simplu: group-based learning. Adic? mai tot ce faci se face pe grupuri. Citirea unui text ?i interpretarea lui, indiferent de cât de banal este respectivul text, se face de obicei în grupuri. Chiar ?i tra du

cerile sau exerci?iile de gramatic? la orele de limbi str?ine se fac în grup. Se pune mult accent pe ideea de a fi în stare s? te integrezi rapid într-o nou? mini-comunitate în care s? po?i s?-?i exprimi ideile ?i p?rerile concret. Like in the real world, actually.

La facultate se face pasul urm?tor. Aici se pune în practic? a?a numitul concept de project-based learning. Adic? nu doar c? uneori se lucreaz? ?i în grupe, dar totul se face pe baza unui proiect. Teorie? Cam deloc. Iar ca s? v? fac s? în?elege?i c? treaba chiar a?a st?, v? voi spune c? într-o singu

r? lun? am f?cut mai multe lucruri legate de webdesign decât am f?cut toat? via?a. Am intrat la facultate cu ni?te simple cuno?tin?e de html, dobândite datorit? penibilit??ilor alea de pagini web pe care le f?ceam când eram mic (le g?si?i în about), ?i dup? o lun? deja am codat un .psd. Adic? am f?cut un site de la 0, cu html ?i css, în condi?iile în care în august nivelul meu de cuno?tin?e la css era 0. Cum am reu?it asta? P?i ni s-a dat de f?cut un site dup? câteva ore de html ?i vreo 20 de minute teorie de css, de la un profesor care a spus c

? a înv??at limbajul ?sta de programare în dou? luni. Noi am reu?it s? cod?m un site într-o zi ?i o noapte, site care chiar a ie?it foarte bine. ?i nu doar mie, ci chiar ?i celor care nu ?tiau nici m?car html dinainte. Chiar dac? a fost pu?in? teorie, sim?indu-te presat de acel deadline apropiat, ai f?cut tot posibilul s? faci site-ul ala. Ai mai dat un search pe Gogu’, l-ai mai întrebat pe vecinul de banc? etc. ?i a ie?it! Cât de simplu ?i în acela?i timp cât de efectiv…

Tot în luna asta am înv??at (fa?? de ce ?tiam dinainte) s? lucrez cu vectori în Photoshop, am terminat câteva logo-uri, am lucrat la ni?te postere, am f?cut o reclam? video la gr?dina zoologic? din ora?, am f?cut o campanie publicitar? pentru o firm? de electricitate ?i am dobândit ?i ceva basic ideas despre marketing. Toate într-o singur? lun?, în nu mai mult de 5 ore zilnic.

În concluzie, asta înseamn? project-based learning. ?tiu, mai e mult pân? departe ?i înc? nu sunt expert în niciunul dintre domeniile în care de-abia am intrat luna asta, dar când înve?i atât de multe lucruri într-o lun? po?i s? nume?ti asta un progres continuu, iar asta este exact lucrul pentru care am preferat o universitate din Danemarca în locul uneia din România. Dac? profesorii ?i programul vor continua în modul ?sta, de-abia a?tept s? v?d cum vor sta lucrurile peste jum?tate de an. Sunt atât de multe lucruri de înv??at în design, tot ceea ce î?i trebuie este un mic impuls. ?i cum se pare c? are cine s? mi-l dea, cred c? urm?torii doi ani vor fi foarte mi?to.

S?pt?mâ n

a trecut? s-a terminat ?coala ?i pentru mine. De tot. M-am gândit c? 12 ani din via?a mea merit? un post. Unul lung, dar în care voi spune multe lucruri pe care de-abia a?tept s? le recitesc atunci când îmi va fi dor de anii de liceu sau gimnaziu, c? din primar? nu îmi mai amintesc cine ?tie ce. În via?a oricui vine un eveniment ca ?sta, când ceva de care de-abia a?tep?i s? scapi începe s?-?i plac? din ce în ce mai mult pe m?sur? ce se apropie de final.

?coala a însemnat pentru mine exact ce a însemnat pentru fiecare dintre voi – cititorii mei – într-o m?sur? mai mic? sau mai mare.

Dup? ce am revenit de la banchet, locul unde toat? lumea se simte bine ?i rela?iile dintre colegi se apropie pe ringul de dans, în fa?a camerelor de filmat sau în spatele u?ilor închise, m-am gândit s? scriu asta ?i pentru (fo?ti) colegi, dar ?i pentru mine. 12 ani în patru ?coli diferite. 1-4 într-o ?coal? de cartier. 5-10 într-un liceu cu oameni foarte mi?to, dar despre a c?rui conducere nu am nimic de zis. ?i acel nimic îl voi spune la momentul potrivit. Pentru c? sunt multe nimicuri la care am avut acces ?ase ani, multe nimicuri care vor ajunge la pres? mai devreme sau mai târziu. Avem apoi clasa a 11-a în micu?ul liceu din Varde, Danemarca, ?i clasa a 12-a într-unul dintre cele mai prestigioase licee din România, Colegiul Na?ional „Mihai Viteazul” din Ploie?ti.

De-a lungul acestor 12 ani am înv??at s? înv?? (sun? na?pa, ?tiu). De fapt, am înv??at s? nu înv??, s? evit temele nef?cute ?i notele mici, s? m? ascund în spatele unui „mi-am uitat caietul acas?” sau s? ?tiu când s? fac un pustiu de bine domnilor profesori ?i s? dispar silen?ios de la ore. Pe de cealalt? parte, am înv??at mult mai mult. Am terminat mereu cu note mari, chiar dac? nu mereu înv??am (cu excep?ia anumitor materii, despre care v? voi spune într-un post ulterior). Am creat rela?ii bune cu profesorii, în special dup? cei ?ase ani petrecu?i în Colegiul Na?ional „Jean Monnet” Ploie?ti; profesori care, dac? m? întorc azi acolo, m? vor recunoa?te imediat ?i-?i vor aminti c? de la ei am primit prima not

? de patru, c? ei m-au dat pentru prima dat? afar? din clas? sau c? ei mi-au pus o not? mare din burt? pentru c? m? b?team la primele medii din clas?. N-am fost niciodat? primul, mereu am luat de la locul doi în jos, îns? dac? m? uit înapoi realizez c? nu-mi pare r?u. Am ?tiut s? combin întotdeauna înv???tura cu distrac?ia, distrac?ia cu sportul de performan?? ?i pe acesta cu ?coala.

Am fost sportiv de performan?? mul?i ani, cu ambi?ii mari ?i rezultate mici, din p?cate. Sau din fericire, c? poate rezultatele mari m-ar fi dus pe alt drum decât cel de pe care v? scriu acum. Am tr?it sportul de performan??, dar ?i via?a de elev, din dou? perspective diametral opuse: România ?i Danemarca. ?i, de ce s? nu o spunem pe aia dreapt?, nu ?tiu cine a mai f?cut asta pe aici prin zon?. ?i de asta sunt foarte mândru, este întotdeauna printre primele lucruri pe care le spun atunci când m? prezint cuiva necunoscut.

Din prima zi de ?coal? am început s? înv?? când s? m? dau în spectacol ?i când s? stau ascuns în banca mea. Când s? tac ?i când s? vorbesc. Când s? ridic mâna ?i când s? ?in r?spunsul doar pentru mine. Când s? m? laud cu ce am realizat, ?i când s?-i las pe ceilal?i s? afle singuri. Când s? spun tot ?i când s? fiu modest. Când s?-mi pese de ceilal?i ?i când s? „m? zbat” doar pentru mine. Toate astea în 12 ani de ?coal?. 12 ani în care ?coala a fost o a doua mea cas?, iar unii dintre profesori au ?inut loc de tutori. Am v?zut c? unii consider? profesorii ca fiind ni?te p?rin?i din planul doi. Ei bine, eu nu pot s? spun a?a ceva. Niciun om, oricât bine mi-ar face, nu se poate ridica la nivelul la care sunt p?rin?ii mei. Ce s? mai vorbim de ni?te oameni care nu întotdeauna urm?resc binele t?u, ci de multe ori pe al lor…

Îns? mai presus de multe altele se afl? oamenii pe care i-am cunoscut.

Mul?i. Foarte mul?i chiar. Sute. Multe sute. Nu doar din clasele în care am fost, ci din toate ?colile în care am înv??at. Pu?ini mi-au r?mas ?i-mi vor r?mâne prieteni pentru totdeauna, asta e sigur, îns? acei nu mai mul?i de 10 sunt foarte importan?i pentru mine. Paragraful ?sta e al lor. Cu ei am înv??at ce înseamn? toleran?a, pentru c? atunci când vrei pe cineva lâng? tine trebuie s? tolerezi. Trebuie s? înve?i s? faci compromisuri. Trebuie s? înve?i s? le accep?i defectele ?i s? le apreciezi calit??ile. Lucruri care se înva?? în timp al?turi de oameni de care eu, spre bucuria mea, am dat de-a lungul acestor 12 ani de ?coal?.

Îmi vor lipsi întotdeauna momentele în care voi sim?i ceea ce spun acum, pentru c? sunt mult prea sigur c? nu voi mai avea parte de ele. Banchetul de la finalul liceului a pus cap?t la 12 ani minuna?i, 12 ani în care înc? nu sunt sigur c? am luat deciziile cele mai bune, îns? ?tiu c? de dragul sentimentelor pe care le am acum, le-a? mai lua o dat?. E incredibil cum acum jum?tate de an sim?eam cu totul altceva, iar acum nu vreau decât o s?pt?mân? mai mult, m?car. Sau m?car banchetul din nou :)

A? mai putea scrie mult despre asta. M-a? opri disear?, ?i asta pentru c? nu a? mai avea loc s? scriu. ?tiu, îns?, c? pe mul?i deja v-am plictisit, a?a c? m? îndrept spre partea de final. Oricum, despre ?coal? va mai veni un articol curând, numit „despre profesorii de-a lungul timpului”. Îl pl?nuiesc de mult timp, îns? am considerat c? cel mai bine a fost s? a?tept finalul oficial al ?colii ca s? pot spune tot ce am de zis. De bine mai toate, în principiu, dar pe aici, pe acolo, mai sunt ?i ni?te lucruri de criticat.

Vede?i? V-am spus de la început c? într-o m?sur? mai mic? sau mai mare ?coala a însemnat pentru fiecare dintre noi cam acela?i lucru. Doar c? sunt dou? diferen?e. Una este Danemarca, evident. Iar cea de-a doua este, cu siguran??, faptul ca atunci când m? gândesc la anii de ?coal?, de fapt, mai mult simt decât gândesc… ;)

Nu cred în grev?, în general. Revolu?ionarii no?tri nu exist?. Iar mai presus de toate astea, greva profesorilor nu are nicio ?ans? de reu?it? din mai multe motive.

Greva nu are ?anse de reu?it? pentru c? la mijloc sunt milioane de elevi, pe care nimeni nu-?i permite s?-i lase balt?. Anul nu se repet?, este imposibil s? se întâmple a?a ceva. În cel mai r?u caz instan?ele judec?tore?ti vor declara greva ilegal? ?i-i vor trimite pe profesori înapoi la munc?. Sau nu îi vor pl?ti pe perioada grevei, mult mai simplu. ? i atunc

i cum s? reu?easc? greva? Cu 5% dintre profesori neparticipând la ore? Cu profesorii refuzând s? pun? note în catalog?

P?i dac? situa?ia ?colar? a elevilor nu se încheie în dou? s?pt?mâni, atât ei, cât ?i profesorii, vor trebui s? vin? la ?coal? în continuare. ?i în situa?ia asta, ce s-a rezolvat? Un pic mai pu?in decât nimic, spun eu. Apoi, te a?tep?i de la ni?te oameni care educ? genera?ii dup? genera?ii s? în?eleag? faptul c? greva nu are nicio ?ans? pentru c? nu sunt bani. ?i dac? sunt, sunt prin Tahiti (vorba vine), unde noi nu ?tim de ei. Te a?tep?i de la oameni autodenumi?i tutori sau „p?rin?i din planul secund” s? ?tie c? greva lor nu poate decât s? înr?ut??easc? situa?ia. Oare ei nu realizeaz? c? greva lor produce solidaritate din partea altor sindicali?ti, iar asta produce dezordine social??

Nu m? în?elege?i gre?it, nu sunt de partea Guvernului. Nu mi se pare normal? t?ierea salariilor ?i pensiilor. Nu ?tiu în istorie ca vreun Guvern s

? cer?easc? bani de la popor, pentru c

? t?ierea salariilor asta înseamn?. I-a? da afar? pe to?i de sus, am spus-o de mai multe ori, m? repet. Îns? nu sunt în niciun caz de acord cu faptul c? elevul trebuie s? sufere din cauza faptului c? profesorul are salariul mic. Se ?tie c? înv???mântul este prost pl?tit peste tot, cine s-a f?cut profesor a ?tiut toate datele astea de dinainte, nu cred c? se a?teptau la salarii de parlamentari.

De curiozitate. Dac? noi, elevii, am face o grev?, ce-ar face profesorii? Nu ar fi un pic ?oca?i? I mean… grev? adev?rat?, nu cum fac sindicali?tii. S? nu vin? nimeni la ?coal?. Deloc. Niciunul. S? se trezeasc? to?i profesorii din ?ar? cu s?lile de curs goale. Asta ce-ar înseamna? Ar înseamna c? vom suporta consecin?ele ulterior, fie c? asta înseamn? ni?te absen?e pe care oricum ?i le motiveaz? dirigintele, fie nota la purtare sc?zut? pentru instigare sau participare la mi?c?ri de genul. ?i mi s-ar p?rea normal ca în cazul în care anul ?colar (inclusiv BAC-ul) nu se termin? a?a cum trebuie, ?i profesorii grevi?ti s? suporte consecin?ele. Absen?e, nimic mai mult. Adic? nepl?tirea orelor pe care le-au stat în strad?, plângându-?i de mil?, în loc s? le stea la catedr? ?i s?-?i fac? meseria.

Consider greva asta o sustragere de la munc? în adev?ratul sens al cuvântului. Greve ale profesorilor tot au fost de-a lungul timpului, ?i niciuna nu a rezolvat nimic. ?tiind c? nici asta nu va rezolva nimic, profesor fiind, nu cumva te sustragi de la munc? pe baza acestui motiv? Nu ?tiu, m? gândesc ?i eu…

Acum p a

tru ani am sc?pat ca prin urechile acului de a fi o genera?ie de cobai. Am dat examenul de capacitate pe vechiul sistem ?i am intrat la liceu cum se f?cea ?i pân? atunci. Cei care au urmat dup? mine n-au avut acela?i noroc. Teze unice în a 7-a ?i a 8-a, medii, nici ei nu mai ?tiau de unde au toate notele alea ?i pe baza a ce intr? în liceu. Dac? în clasa a 8-a am sc?pat, se pare c? nu voi sc?pa în a 12-a. Fac ?i eu parte, la fel ca mul?i al?ii, din prima genera?ie care d? bacalaureatul pe noul sistem, cel cu trei examene scrise în var?, ?i trei probe de competen?e în timpul celui de-al doilea semestru.

Evident, nu am motive s? fiu foarte excitat de diploma pe care urmeaz? s? o primesc la final de an, cea cu competen?ele, c? nu ?tiu cât de mult m? va ajuta, dar sunt ?i ni?te lucruri bune la bacul ?sta. Nu o s

? m? dau pe dup? col? s? spun c? nu-mi place, c? e nasol, c? e de rahat, c? de ce au schimbat modificarea etc. Mie îmi este mult mai comod acest tip de examen. Uite, mâine scap de român?. În aprilie de informatic? ?i în mai de englez?. Parc? e altceva când mai ai de dat doar trei examene în var?, nu ?ase. Ok, practic nu s-a schimbat nimic, pentru c? examenele sunt acelea?i, nu sunt mai u?oare, doar c? sunt programate într-o perioad? mai lung? de timp, ceea ce este foarte ok. S? lu?m cele trei noi probe pe rând:

Restul problelor, cele din var?, sunt absolut la fel ca ?i înainte. În afar? de proba de competen?e lingvistice, adi

c? oralul care se d? zilele astea, celelalte dou? probe sunt ni?te idei bune. Evident, acum s? nu ne imagin?m c? diploma primit? la final de an o s? fac? diferen?a între un elev slab ?i un elev bun. Deloc. Este doar o hârtie de calitate superioar?, dar o hârtie care nu se ?tie când ? i unde te poate ajuta.

Din p?cate, ceea ce nu se în?elege este c? boala sistemului românesc de înv???mânt nu st? în modalitatea de examinare. Mereu când se anun?? o reform?, în principiu cam la fiecare nou? guvernare, ba se d? altfel capacitatea, ba se d? altfel bacalaureatul, ba mai punem un examen în clasa a 10-a, ba se intr? la facult??i doar pe dosar etc. Modalit??ile de examinare sunt asem?n?toare cu cele din afara ??rii, nu aici e problema, ci la alt nivel. Suferim la nivelul personalului (în cele mai multe cazuri slab calificat, sau chiar deloc) ?i mai ales la nivelul programei ?colare. Aici trebuie f?cut? o reform?, dar probabil c? ia prea mult timp ?i mul?i bani, iar rezultatele sunt pe termen lung. P?i ce, guvernan?ii de azi vor s? fie bine peste 5 ani? Nu, ei vor s? fie bine azi, c? doar nu sunt pro?ti s?-i lase pe al?ii s? se laude cu munca lor. Nu mai bine mai investim ni?te bani ?i nu muncim deloc?

N-am de gând s? v? fiu profesor azi, nici nu a? putea. Vreau doar s? v? împ?rt??esc ideile mele despre citit. Ideile despre c?r?i, despre acele lucruri pe care le ave?i în bibliotec? ?i, totu?i, nu le-a?i deschis niciodat?, sau dimpotriv?, le-a?i citit pe ner?suflate. Literatura nu începe de aici ?i nici nu se termin? aici. Aici face doar un popas. Aici, cineva care a citit destul în 18 ani, v? invit? la un dialog despre literatur?.

Despre c?r?i afla?i cât înc? sunte?i pe b?ncile ?colii primare, când doamna înv???toare v? înva?? s? scrie?i ?i s? citi?i. V? ofer? s? citi?i c?r?i cu basme de Petre Ispirescu ?i pove?ti de Fra?ii Grimm, poate ?i faimoasele istorioare ale lui Hans Christian Andersen. ?i totu?i, chiar dac? acolo trebuie s

? înceap?, literatura se opre?te pentru mul?i la nivelul primelor patru clase, desp?r?indu-v? de înv???toare, nemaiavând motiva?ia necesar? s? citi?i. ?i ?ti?i ceva? Nici nu m? mir?.

Doamna înv???toare, chiar dac? se supune unei programe ?i unor reguli, v? face s? citi?i pentru c? v? prezint? literatura din suflet, v? prezint? c?r?ile pân? în cele mai frumoase col?uri ale sale. Din ?coala general? nu mai este a?a. Din toate c?r?ile ce mi-au fost date s? le citesc la ?coal?, evident obligatorii, nu am citit decât trei, în doisprezece ani: „Ion” de Rebreanu, „Baltagul” de Sadoveanu ?i „Romanul adolescentului miop” de Eliade. În schimb, pe lâng? multe zeci de alte c?r?i citite, am parcurs f?r? oprire cinci c?r?i de Jules Verne ?i patru de Mario Puzo. A?a cum francezul îmi pl?cea în copil?rie, a?a ?i Mario Puzo îmi place acum, totul pornind de la celebrul film „Na?ul”, ecranizat în urma cu treizeci de ani dup? romanul lui.

Ceea ce vreau s? spune este c? dac? î?i g?se?ti c?r?ile potrivite, e imposibil s? nu-?i plac? s? cite?ti. Este imposibil s? nu fie ceva de care s? fii interesat. ?i mi se pare ?i normal c? mul?i elevi nu mai citesc, având în vedere listele cu lecturi de la ?coal?. Repet, citesc mult, ?i totu?i, nu multe c?r?i date de profesori mi-au pl?cut, iar asta pentru c? ei se ?in cu din?ii de o program? construit? pe vremea când Francisc Ford Coppola punea pe marile ecrane „Na?ul”. Adic? acum multe zeci de ani. Mai trist este c? nici ?coala nu te motiveaz? s? cite?ti. Nu mul?i profesori de limba ?i literatura român? dau note pentru romane citite ?i prezentate în fa?a clasei. Nu mul?i pierd timpul cu a?a ceva, pentru c? e o program? stufoas? de care trebuie s? se ?in?. Eminescu, Blaga, Arghezi, Barbu, gata poezia. Apoi basmul, nuvela psihologic?, romanul interbelic ?i romanul tradi?ional. ?i stai, c? nu am terminat. Trebuie s? studiem ?i s? scriem eseuri despre toate astea v?zute prin ochii lui George C?linescu. Poftim? P?i cum vrei ca elevului s?-i plac? cititului dac?, de fapt, tot ce cite?te trebuie s? se reg?seasc? în viziunea criticilor?

U

n copil nu are cum s? citeasc? ?i ce îi trebuie la ?coal?, ?i ce îi place. Este nevoie s? aleag? una dintre ele. ?i cum ?i p?rin?ii vor note bune, ?i profesorii îi preseaz?, normal c?-i vor „savura” pe Camil Petrescu ?i Ioan Slavici.

Mul?i dintre ei le vor lua de pe internet, nici m?car nu se vor chinui s?-?i cumpere o carte de comentarii de unde s? mai ?i în?eleag? ceva. ?i asta pentru c? sistemul este prost gândit, comunist, a?a încât s?-i oblige pe elevi s? citeasc? ce vrea programa. Problema este c? asta nu se mai întâmpl?. Un elev de clasa a VI-a, s? spunem, prefer? s? sar? peste literatur?, decât s? afle câte ceva despre „Florin scrie un roman”.

C?r?ile sunt pre?ioase, mai ales dac? g?se?ti ceva care s?-?i plac?. Mereu am apreciat oamenii cu care pot vorbi despre literatur?, care chiar dac? nu au citit romanele pe care le-am citit eu, sunt în stare s? emit? o p?rere despre ele din simpla viziune a cuiva care cite?te mult. Mario Puzo nu doar c? a trezit în mine simpatia pentru c?r?i cu mafie, dar m-a f?cut s? m? fascineze subiectul, s? m? fac? s?-mi doresc s? scriu o carte despre asta; despre o mafie imaginar?, bineîn?eles, nu despre una real?, cum a f?cut el.

?tiu, eu sunt bun la aruncat cu noroi în oameni, la criticat sistemul ?i la oferirea unei viziuni realiste asupra vie?ii (pesimist?, ar spune unii), tocmai de aceea am ?i renun?at la idee pentru moment. Poate cândva o s? pot, la fel ca ?i Adrian Ciubotaru, s? scriu ?i o carte din postura de blogger. Pân? atunci, voi l?sa urme doar aici, nu ?i la tipografiile offline. ?i cum o lec?ie, sau un dialog, trebuie s? se încheie cu un sfat, eu v? spun c? trebuie s? fie o carte acolo, undeva, care o s? v? plac? mai mult decât v? pute?i imagina. Doar c? trebuie g?sit?…