Aten?ie, articol foarte lung într-o perioad? de secet? :) Dar îl pl?nuiesc de mult timp. Modific la el prin drafturi de prin februarie, mai mereu ad?ugând câte ceva, tocmai pentru c? sunt multe de spus ?i nu vrea s? scap nimic. Voi vorbi cele do

u? sisteme de înv???mânt ?i voi puncta plusurile ?i minusurile fiec?ruia.

Sistemul de înv???mânt din Danemarca este opusul celui din România. Fiind extrem de liber, permi?ând elevilor foarte multe lucruri care în România ar stârni furia profesorilor, aduce elevul la nivelul tutorilor. Într-un cuvânt, exist? egalitate. Profesorul nu este superior decât prin studii ?i vârst?, nu ?i prin comportament. Profesorii se strig? pe numele mic. ?tiu, sun? ciudat ?i incredibil, nici mie nu mi-a venit s? cred. Dar când am f?cut-o prima dat? mi-a dat un sentiment pl?cut. M-a f?cut s? cred c

? sunt într-adev?r egal cu profesorii la nivel social. ?i asta m? face s? îi respect pe to?i, chiar dac? nu m? duceam la toate orele cu cea mai mare pl?cere.

Orarul este foarte simplu. Maxim 4 module în fiecare zi, cel pu?in în ?coala mea. Spun asta pentru c? fiecare ?coal? î?i face propriul program, unele folosind module (o or? ?i 35 de minute, în care intr? ?i 5 minute de pauz?), altele folosind 50 de minute ca ?i în România. Indiferent care dintre ele se folose?te, nu exista zi cu mai mult de 4 materii. Asta înseamn? automat mai pu?ine teme pentru acas?, ?i mai pu?ine ore s?pt?mânal. În cazul meu, 15 ore în majoritatea s?pt?mânilor, pentru c? sunt s?pt?mâni ?i mai u?oare, cu 14 sau chiar 13 module, dar acestea sunt destul de rare.

Materiile din orar se leag? extrem de bine între ele. Au fost zile în care am avut danez?, istorie ?i politic?, ?i am discutat la toate despre acela?i subiect. Programa ?colar? este f?cut? de c?tre oameni cu cap, care leag? materiile între ele la perfec?iune, astfel s? se „ajute” una pe cealalt?.

Materiile pe care le faci la ?coal? sunt dintre cele mai importante. Muzica, desen, religie? Se fac doar dac? majoritatea voteaz? s? se fac?. ?i cum asta nu se prea întâmpl?, ele sunt impuse doar într-un singur an din cei trei de gimnaziu (s? ne în?elegem: liceul din România se nume?te în Danemarca gimnaziu, ?i are trei ani, în anumite cazuri doar doi).

Nimic nu se face pe hârtie. Am impresia c? atât cât am fost acolo am uitat ?i cum se scrie. Totul se face pe calculatoare, ?i nu e de mirare c? au fost zile în care 24 din 26 de elevi în clas? aveau laptopurile aliniate pe birouri. Pe hârtie se scrie la mate, dar nu mereu. Ora de matematic? se face cu laptopul, cu un program omologat ?i creat la cererea Ministerului Înv???mântului. Pe lâng? asta, fiecare elev are ?i un calculator separat, de mân?, care e în stare s? fac? de la opera?ii de gradul I ?i II pân? la grafice. Se pune accent pe „s? ?tii unde g?se?ti sau cum s? faci” mult mai mult decât pe „s? ai informa?ia în cap întotdeauna”.

Apoi, ca s? înt?rim rela?ia profesor-elev, directorii ?i profesorii vin ?i ei la petrecerile organizate de ?coal?, dup? cum am spus într-un articol mai vechi. Câ?i dintre voi v-a?i imagina directorii la petreceri, ?i plus de asta s? v? mai ?i mul?umeasc? pentru c? s-au distrat, sau s

? serveasc? bere la bar?

Dac? a? puncta ceva pozitiv la sistemul românesc, fa?? de cel danez, este organizarea. Nordicii afl? ce vor da la examene cu pu?in timp înainte de data testului, a?a c? te po?i trezi c? vei da examen la materia la care nu ai înv??at deloc tot anul. În România ?tii una ?i bun?. De la începutul anului ?i se spun materiile, zilele, mai au un pic s? î?i zic? ?i locul din banc?. Aici d?m plusul ?i bila alb? României.

Mergem ?i la un subiect care doare de multe ori când vorbim despre el. Uniformele. Nu exist?. Sunt interzise de c?tre Ministerul Înv???mântului. Adic? lege. Lege în Danemarca, nu în România. Nu vine Ministrul s? ne îmbrace cum viseaz? el în noaptea dinainte s? înceap? ?coala. Într-adev?r, oamenii sunt mai boga?i, n-au probleme financiare ca aici, dar nici în România nu cred c? ar fi o problem?. Ok, sunt oameni care nu ?i-ar permite curele D&G sau chilo?i Armani, dar nu cred c? exist? cineva s? nu aib? acas? 6 perechi de tricouri ?i dou? de blugi. ?sta e minimul, nu trebuie mai mult. ?i, repet, nu ?tiu dac? e cineva chiar în a?a o situa?ie financiar? proast?. ?i aici d?m plusul nordicilor.

Ce s? mai zic de ?coala de ?oferi, ale c?rei ore de condus sau examene sunt diminea?a. În cazurile astea, prime?ti liber de la ?coal? f?r? a primi absen??. ?i c? tot vorbeam de absen?e. În România la 10 absen?e ?i se scade un punct la purtare (care, apropo, not? la purtare nu exist? aici). În Danemarca ai voie s? lipse?ti 20% din toate orele unui an. Iar asta înseamn? mult peste 40 de absen?e, cu care în mod normal cazi anul în România, calculând ?i faptul c? aici sunt mai pu?ine ore. ?i se lipse?te ?i aici. Dar niciun profesor nu-?i permite s? te întrebe de ce nu ai fost la ora lui data trecut?. Este exclusiv problema ?i pierderea ta dac? nu ai venit, nu îl prive?te pe profesor.

Sistemul de notare e diferit ?i ciudat. Aici tot românii iau bulinu?a alb?. De la 1-10, cu 5 se trece. Ce poate fi mai simplu de atât? -3 00 02 4 7 10 12. Astea sunt ale danezilor. Cu 02 se trece. De precizat ca 12 nu se ia decât dac? îl meri?i. Aici chiar se pune în aplicare „12-le e al profesorului”. Plus de asta notele nu se iau ca la noi. Nu exist? teste aici. Notele se iau doar de trei ori pe an. Not? pân? în iarn?, not? pân? în martie, ?i nota anual?. Simplu, nu?

Apoi, revenim la examene. Se dau cu materialele pe mas?. Am dat examen la sociologie ?i politic?, 6 ore, cu c?r?ile ?i calculatorul pe mas?. Se trage la imprimant? ?i se pred? a?a. Din nou, nu se folosesc pixuri. ?i ?sta nu a fost singurul examen. Cum ei nu iau foarte multe note, au la finalul fiec?rui an examene la cele mai importante materii ?i la cele care nu se vor mai preda anul urm?tor. Se dau ?i orale, ?i examene scrise. La mate la oral, spre exemplu, ?tiam cele 23 de întreb?ri dinainte. În general examenele de acolo se bazeaz? pe sistemul olimpiadelor la români. P?str?m noi plusul de data asta. Mi s-ar p?rea mai normal s? trebuiasc? s? ai activitate întregul an ?colar, nu doar la final când ai examene.

Vacan?a e scurt?. De fapt, adunate, toate vacan?ele românilor însumeaz? cu patru s?pt?mâni mai mult decât în Danemarca. Doar c? ei de când afl? ce examene vor lua, iau a?a numita „vacan?? de studiu”, timp de dou? sau trei s?pt?mâni (noi am avut dou?). Iar în vacan?ele alea nu se st? degeab?. Oamenii chiar înva??, c? doar tot anul au f?cut … nimic :)

Cam asta despre sistemul de înv???mânt danez, comparat cu cel român. Lucruri bune ?i rele de fiecare parte, dar e clar ce-a? alege iar dac

? a? avea ocazia. Sistemul danez te înva?? pu?ine, dar î?i dezvolt? mintea a?a încât când ai ie?it din ?coal? s? po?i s? spui c? e?ti preg?tit pentru via??. Cel românesc te umple cu informa?ii, unele bune, altele degeaba, dar pentru a avea preg?tirea necesar? unui job bine pl?tit, ai nevoie ?i de o facultate. Danezii, ca ?i majoritatea vest-europenilor, se focuseaz? foarte mult pe o categorie de lucruri, acolo unde sunt cei mai buni. Fiecare e cel mai bun în domeniul lui, dar în domeniile vecine nu are nici cea mai mic? idee despre lucrurile de baz?, în timp ce în România se ?tie câte pu?in din toate. Cred c? foarte mult depinde ?i de cum e?ti ca persoan?, pentru a te putea adapta într-unul dintre cele dou? sisteme. Eu m-am n?scut cu democra?ia în cap. Uneori chiar d? pe afar?, ?i o recunosc. Dar tineri au murit în decembrie ?i pentru mine …

În primul rând ?tiu c? am, din punctul unora de vedere, ceva scuze de cerut. Nu v-am mai scris de mult ?i asta chiar dac? pe Twitter sau Blogoree am mai fost. Nu este pentru c? vreau s? m? las de blogging, ci pentru c? simt c? nu mai pot scrie la foc automat, cum o f?ceam înainte. Probabil c? aici a intervenit ?i recenta schimbare de mediu, sau poate c? al

tele au fost cauzele. Nu le ?tiu, dar cert este c? a?a cum scriam înainte n-o voi mai face niciodat?. D in m

ultiple motive. Pe de alt? parte, de blogging nu m? las, chiar dac? unora v-a trecut prin cap asta în perioada de secet? de aici. Dup? cum v-am mai spus, cel

mai bine este s? v? abona?i la reader (în dreapta, sub categorii) ?i s? primi?i articolele direct pe e-mail.

Acum, s? trecem la subiectul postului. V? spun de la început c? e scris sub influen?a anumitor discu?ii avute cu prietenii, ?i în urma unei frustr?ri de care suf?r, dar pe care o voi elibera aici, acum, pentru totdeauna. ?i da, pe unii v? atac.

REPETÉNT, -?, repeten?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Elev sau student) care repet? clasa sau anul de studii deoarece nu a ob?inut nota de trecere.

corticosteroids prednisone

– Din germ. Repetent.

Asta spune la dic?ionar. Asta înseamn? repetent. Nici nu ?tiu dac? Ministerul îmi va echivala anul din Danemarca sau nu, ?i deja au început s? fie f?cute glume proaste. Proaste, vreau s? spun. Foarte proaste. Gen „e?ti repetent”. Azi vreau s? m? adresez în special redu?ilor mintal care nu în?eleg diferen?a dintre mine ?i un repetent. ?i nu cei cu glumele. Ci cei pe care, într-adev?r, nu-i duce capul.

Pentru a r?mâne repetent trebuie s? urmezi cursurile unui an ?colar. În acela?i timp, trebuie s? dovede?ti atâta incapacitate de lucru încât s? îi convingi pe profesori s? nu te treac? la materiile lor (sau s? le fii nesuferit, depinde ?i de situa?ie). Apoi, în toamn?, dai ?i ni?te examene. Ca s? r?mâi repetent, trebuie s? le cazi ?i pe alea. C? toat? vara ai fost la mare, la soare, feti?ele sunt goale ?i n-ai înv??at. Bun, acum s? v? explic situa?ia mea. Elev român, plecat vara trecut? la studii într-o alt? ?ar?. Deci la studii, nu la dat cu fundul sau la furat de portofele. Într-o ?ar? despre care mul?i nu ?tiu nimic: în Danemarca, nu în Spania sau Italia. Au auzit ?i ei prin stânga ?i prin dreapta c? danezii sunt reci ?i c? limba e oribil?. Ei, uite a?a reci cum sunt ei, am avut prieteni mai mul?i ca în România, oameni care azi îmi spun c? le e dor de mine ?i c? de-abia a?teapt? s? ne vedem. ?i a?a cum limba aia e oribil?, în patru luni o vorbeam fluent. Patru. Unu, doi, trei patru. În concluzie, în timpul frecat de voi cam pân? la teze, eu am înv??at o limb?. A?a urât? ?i rigid? cum e.

Apoi, undeva prin var?, când voi avea?i vacan??, eu am aflat c? dau ?apte examene. Mate (scris – 5 ore, oral – o or?), danez? – 5 ore, sociologie ?i politic? – 6 ore, germana – oral – o or?, ansamblu de proiecte – oral – o or?, englez? – 6 ore. ?apte examene finale care înseamn? mai multe examene decât am dat toat? via?a în România. ?i mai multe decât a?i dat voi pân? în clasa a 12-a. Iar de astea am aflat cu o lun? înainte s? le dau. Hai, ce v? mai aburesc atât, mai bine v? spun c? am trecut anul ?i gata. ?i l-am trecut cu o medie bun?, din punctul meu de vedere, de elev care niciodat? n-a avut în România medie general? sub 9.36. Nu v? zic mai multe, c? pic în extrema cealalt?. Important e c? eu nu ?in minte s? fi fost declarat vreodat

? repetent. Nici în România, nici în Danemarca.

Apoi, dac? trecem peste aspectul ?colar, în partea numit? „experien?? de via??”, voi sunte?i repeten?ii. Mul?i dintre voi nu vre?i s? pleca?i din ?ar? pentru c? v? e mai comod aici. V? e mai comod în bra?e la mama ?i la tata, la bunica ?i bunicul. V? e mai comod aici, c? aici v-a?i n?scut. V? e bine, da’ nu prea, cum era o vorb? de-aici. ?tiu, la aceea?i vârst? cu voi, dou? limbi aproape de perfec?ie, ?i înc? una pe care am f?cut-o, s?racul de mine, vreo 9-10 ani. Îns? în mintea voastr? de g?ini, tot un repetent sunt, nu? Urât, tare urât, s?-mi iau prietenii în colimator. ?tiu, sunt un nenorocit. Dar m?car pe asta nu o contest. Îns? când aud replica de mai devreme, cu repetentul, îmi ies din pepeni. ?i ?ti?i de ce? Pentru c? eu consider c? altcineva e repetent în situa?ia asta. ?i sunte?i cam mul?i repeten?i ?i incapabili psihic, dac? m? pune?i pe mine în aceea?i oal? cu leprele care n-au fost în stare s? treac? anul. ?i uneori, când v? v?d a?a de t?lâmbi, mi-e tare mil? de voi.

Gata, acum mi-am v?rsat frustr?rile ?i am aruncat ?i cu destule fecale în voi. Suntem prieteni iar, nu? :)

Trebu i

e s? v? m?rturisesc faptul c? sunt un mare fan al seriei Britains Got Talent,

pentru smplul fapt c?, fie ?i regizat?, emisiunea pare foarte real?. Totul pare c? se desf??oar? ca ?i cum ar fi chiar pe bune. Cu to?ii ?tim, îns?, c? nu este chiar a?a. Inspirat de aceast? emisiune, m-am gândit la ce talente ar putea exista în România. ?i la ce show s-ar putea face dac? ar încerca cineva s? le scoat? la iveal?.

Nu m? refer aici la MegaStar, c? aia a fost o prostie. A fost un show f?cut pentru rating, unde am v?zut în emisiune maneli?ti, oameni care n-au treab? cu niciun cântec ?i tot a?a. Când spun talent m? refer la adev?rate talente, nu la mediocrit??i. Dac? m? întreba?i cine a câ?tigat MegaStar nu ?tiu, dar dac? m? întreba?i cine a c??tigat prima edi?ie a show-ului britanic, v? pot spune: Paul Potts, care a cântat ?i în fa?a Reginei Angliei, fiind l?udat de aceasta pentru vocea lui incredibil?. Paul Potts care era un vânz?tor de telefoane mobile. Nu era foarte bogat ?i probabil c? n-a dat nici ?pag? s? intre în concur

s. Nu spun acum c? to?i au dat ?pag? în România, dar altfel nu-mi pot imagina cum au ajuns unii dintre ei în concurs.

?i m-am gândit c? dac? eu a? avea putere decizional? în media româneasc?, asta a? face. Un Romania Got Talent. Cu selec?ii pe bune. S? îl descoperim noi pe un al doilea Costel Busuioc, nu s? îl descopere spaniolii. C? în?eleg, Spania e patria români lor,

dar totu?i. Omul ?sta a preferat s? r?mân? zidar pentru c? avea nevoie de bani pentru familia lui. A refuzat s? cânte la Opera din Viena. Deci nu la Ateneu … la Opera din Viena. Povestea sa seam?n? foarte mult cu cea a lui Paul Potts, ambii cântând în preselec?ii ?i la concurs „Nessun Dorma”.

Sunt sigur c

? pove?tile lor sunt împ?rt??ite de mul?i al?i români. Oameni obi?nui?i, profesori de muzic?, zidari, elevi, studen?i, vânz?tori, ?oferi de tiruri.

Sunt sigur c? din 20 de milioane de români din România, exist? câ?iva talenta?i care s? ias? la suprafa?? la fiecare edi?ie a acestui show. Doar c? cine are vreun interes s? fac? ceva? Doar suntem în ?ara domnului ?pag?, cum zicea tata.

- ?i ce zici, vrei în concurs?
- Da.
- De ce?
- Pentru c? eu consider c? am talent ?i c? a? putea câ?tiga.
- ?i mie ce-mi iese?
- P?i … nimic.
- P?i … du-te dracu’!

Chiar nu are importan?? cât talent ai. Importat e cine e?ti. ?i mult mai important este ce ai în buzunare. ?i cel mai important este cât e?ti dispus s? dai din ce ai în buzunare. Aici se învârt „talentele”. Crede?i c? un zidar are bani s? pl?teasc? „intrarea” în acest concurs? Cu banii ?ia cump?r? familiei mâncare pentru 10 zile. ?i poate c? nici nu îi trebuie s? fie vedet?. Poate el este mul?umit cu via?a lui. Dar pentru cei care ?tiu c? au un talent, ?i vor s? ajung? sus, ce se întâmpl?? Cum îi facem cunoscu?i? C? nu sunt împreun? cu Irinel Columbeanu, n-au nici Maybach ?i nici nu sunt pitici sau eleve porno. Sunt oameni obi?nui?i.

România e plin? de talente. În muzic?, în sport, în actorie ?i cam peste tot unde vrei. Asta e partea bun? ?i pentru care sunt bucuros c? m-am n?scut acolo. Sunt români de care merit? s? fii mândru. Doar c? de cei cu putere decizional? nu po?i fii mândru, pentru c? ei î?i v?d interesele lor. Nu câ?tig? nimic dac? scot în reflectoarele presei un cânt?re? de oper? cu o voce impresionant?. A?i mai auzit ceva de Costel Busuioc? Eu n-am mai auzit nimic, de aceea v? întreb.

Voi r?mâne mereu un fan al acestor serii, pentru c? e impresionant s? vezi cum vine cineva pe scen?, râzi de cum arat? sau de cum vorbe?te, ?i apoi deschide gura. ?i când deschide gura, o închizi tu. La fel cum zicea ?i Piers Morgan, unul dintre cei din juriul show-ului: When you stood there [...] everybody was laughing at you. Nobody is laughing now. That was stunning. An incredible performance! ?i merit? absolut toate efoturile lor. În fiecare edi?ie au v?zut mii de talente, din care la final 5 sau 10 sau r?mas în lumea show-biz-ului, nu mai mul?i. Dar acei 5 sau 10 sunt talente adev?rate, care merit? s? fie pe scen?. Repet, merit?. ?i, dup? cum am mai spus, dac? eu a? fii la „centru”, ?i a? avea putere, asta a? face. Romania Got Talent.

Acum câteva zeci de ani, când în România ?i în ??rile est-europene comunismul era în floare, oamenii din Occident î?i construiau (la propriu) singuri viitorul. Am s? v? spun acum o poveste de succes, exact a?a cum mi-a fost povestit? ?i mie ?i cel mai probabil ?i multor altora.

Acum 60 de ani trei copii se n??teau într-un mic or??el din Danemarca. Conform tradi?iei daneze, le putem spune pe numele mic: Jens, Morten ?i Frederik. Într-o zi, pe când cei trei b?ie?i aveau 16-17 ani, s-au gândit c? n-ar fi deloc r?u s?-?i asigure viitorul în loc s?-?i piard? timpul. ?i ce au f?cut? ?i-au pus min?ile de adolescen?i maturi la contribu?ie ?i s-au gândit s? contruiasc? trei case. Uite a?a, cum auzi?i. Nu ?tiu prea multe detalii legate de cum au ob?inut banii, ?i nu am vrut s? intru în detalii când am ascultat, mirat, istorioara. Tot ceea ce ?tiu e c? au fost de pe la ni?te b?nci (ce b?nci or fi fost prin anii ’60-’70 doar ei ?tiu), c? ei nu aveau atâ?ia bani, ?i nici familiile lor.

Dup? ce au avut banii, s-au apucat de construirea primei case pe unul dintre terenurile nefolosite ale unora dintre bunici. Trei oameni, o cas?. Lucrau weekend de weekend, f?r? pauz?. Trei oameni, o cas?, î n fiecare weeke

nd. Un an. Cam atât le-a luat prima. N-o fi fost ea f?cut? ca de meseria?i, doar era lucrat

? de trei tineri. Nu de speciali?ti, ci de trei ca voi care în timpul s?pt?mânii mergeau la ?coal?. Care aveau ?i teme. Care erau ?i sportivi. Care î?i mai ajutau ?i familia acas?, c? na, mai duceau ei ?i gunoiul, mai ?teargeau praful, mai sp?lau vasele.

A doua cas? a fost început? imediat ce au terminat-o pe prima. Au construit-o pe terenul altuia dintre ei, la doar câ?iva metri de casa unde locuia. A doua a ie?it mai bine pentru c? aveau mai mult? experien?? de la prima. N-au avut nevoie nici de plan, de nimic. Trei oameni dup? ce au f?cut o cas?, au mai f?cut alta. F?r? ajutor! Trei copii, practic.

Nici nu aveau ?coala terminat?. Bineîn?eles, înc? se duceau la ?coal? în timpul s?pt?mânii. ?i lucrau tot în weekend. Nu erau mari exper?i, probabil c? aveau degetele umflate de la atâtea lovituri de ciocan. Poate c? au ?i c?zut de pe sc?ri sau poate c? nici nu au folosit schele pentru cas?. Nici nu m? îndoiesc de faptul c? nu ?tiau ce e aia. ?i dup? un alt an, au terminat-o ?i pe a doua.

?i dup? cum era în?elegerea de la început, mai aveau una de construit. A fost ceva mai greu, bani nu prea mai erau a?a de mul?i. Ce vre?i, erau copii, poate c? erau bombe la matematic?. Îns? dup? un alt an au reu?it s? o termina ?i pe cea de-a treia. Cu greu, probabil, fiind deja plictisi?i sau obosi?i de atâta munc?. Dar cum au spus de la început c? vor fi trei, trei au fost. Dup? trei ani de munc? grea aproape weekend de weekend, nu mai puteau. Dar visul era împlinit. To?i erau majori ?i puteau s? aib? casele trecute pe numele lor. Ar?tând total diferit, fiecare cas? a avut trei proprietari: Jens, Morten ?i Frederik.

Ast?zi, dup? al?i 40 de ani, când în România jum?tate dintre cei de vârsta asta se gândesc s?-?i cumpere loc de veci, Jens, Frederik ?i Morten fac afaceri cu case. Nu înseamn? c? îi dau banii afar

? din cas?, dar acel început i-a ajutat foarte mult în a avea o situa?ie financiar? cu mult peste medie. Vânzând toate cele trei case dup? mul?i ani, când lumea era interesat? în a cump?ra astfel de locuin?e de var?, fiecare ?i-a luat partea de bani cu care au f?cut ce au vrut.

Acum, Jens are o familie cu trei copii, dou? ma?ini, o mic? ferm? ?i un job bine pl?tit la o firm? de consultan?? financiar? (deci vede?i c? totu?i era cineva bun ?i la matematic??). Mai presus de astea, este „capul” familiei unde locuiesc în Danemarca. ?i ieri tocmai am f?cut o tur? prin jur ca s? vedem ni?te case pe care ar vrea s? le cumpere. În condi?iile în care mai are dou? în Danemarca ?i una în Bulgaria. ?i, dup? cum era de a?teptat, totul a început de la sutele de mii de coroane daneze câ?tigate pe propria cârc? în copil?rie. Deci vede?i, domnule Chiril?, ?sta e un exemplu. Asta trebuie s? fac? tinerii din ziua de azi.

S?-?i ia viitorul în mân?, s? munceasc? pentru ceea ce trebuie s? fie al lor. Discursuri înfl?c?rate, pline de pasiune ?i de iubire c?tre popor, ca scrisorica ta c?tre liceeni, nu ajut? la nimic. Pune mâna ?i f? ceva, nu te droga pe plajele din Costine?ti, dac? tot e?ti a?a de interesat de situa?ia ??rii. Poezii pot face ?i eu, dup? cum vezi. Poezii care din fericire sunt pove? ti de succes, nu doar cuvinte ros

tite sub sentimentul de patriotism.

Integratorul de bloguri pe care-l cunoa?tem cu to?ii, cei din fenomen. ZeList a ajuns un punct de referin??, în care încet-încet m-am ridicat ?i eu. Dar nu despre asta e vorba azi. A

zi e vorba în special despre ZeList, despre cum ajungi sus, despre cum po?i s? cazi, ?i mai ales despre cine este sus.

În mod normal n-a? fi scris articolul ?sta, dar de când îl ajut pe Eugen cu content-ul pe Bligg am trecut pe sute de bloguri. ?i a trebuit s? o iau ca o dam? de companie din pat în pat, a?a c? am navigat din blogroll în blogroll pân? g?seam articolele pe care le voiam. De fapt, nu prea le g?seam. Pentru c? am dat doar de bloguri slabe. Din punctul de vedere al locului în ZeList, foarte sus, dar din punctul de vedere al ceea ce era scris acolo ?i al gramaticii, nu st?teau chiar a?a de bine.

?i am realizat c? ZeList e degeaba pe p?mânt. Am realizat c? nici acolo sus de tot lucrurile nu sunt chiar a?a de clare. P?reri sunt sute, iar asta e a mea. Am v?zut bloguri cu sute de pozi?ii înaintea mea, care au mai multe filmule?e de pe YouTube decât text. ?i asta doar pentru link exchange, cum v-am mai spus ?i aici. Bloggeri care se duc peste tot ?i las? mesaje cu „nu vrei s? facem schimb de link”? Bloggeri cu linkuri kilometrice, la fel ca ?i idolul femeilor ude, Blogatu (nu, nu vreau s?-i dau link; cele câteva vizite în dou?-trei zile sunt mai mult decât de ajuns). Idol de unde din cele 30-40 de linkuri pe care le-am accesat (c? na, unde te duci când ai nevoie de blogroll?), am g?sit 2 sau 3 unde într-adev?r aveam ce citi. În rest, ni?te mediocrii, oameni care cred c? au ceva de zis, dar de fapt n-au.

Am v?zut bloguri deschise de 4 luni cu 30.000 de unici. ?i nu asta e problema, problema e c? pe blogurile alea nu g?se?ti nicio informa?ie. Nicio povestioar?. Nimic. G?se?ti o serie mare de link-uri în sidebar-ul din dreapta, melodii de pe YouTube, recenzii ale lor ?i atât. ?i cu asta urc? ei în ZeList ?i se afl

? în prima mie sau în primele dou? mii. Iar eu de-abia am trecut de 15.000 dup? un an. Plictisesc, probabil. C? e greu, frate, s? cite?ti un articol lung. Mai bine te uiti la un videoclip, c? oricum ia la fel de mult timp.

Sau mai bine s? zic astfel: [...] c? oricum i-a la fel de mult timp. De ce am scris a?a? P?i pentru c? am v?zut înaintea mea în acest God al rank-urilor oameni care nu ?tiu s? scrie. Oameni care scriu „vre-un”, „arbitlu” ?i „f?o”. ?i m? întreb, normal cred eu. Pe ce baz

? se pot numi ei singuri bloggeri de top? Doar pentru c? ZeList îi pune undeva acolo, sus

? Ei nu realizeaz? c? ZeList este doar un robot care adun? punctele venite din link-uri? Ei chiar cred c? e o p?rere dat? de cineva care CITE?TE? P?i, surpriz?: nu este.

A?a c? am decis s? ?terg pozi?ia mea din ZeList din side-bar de la „valoarea mea, valoarea mea”. O s? o pun acolo iar, atunci când voi considera c? nu mai sunt prea mul?i prost?l?i înaintea mea. Dac? nu o s? ajung s? tr?iesc atunci, asta e, n-o s?-l mai pun. Valoarea unui blogger nu reiese din ZeList. Nu sunt nici mai potent ?i n-am nici ePenis-ul mai mare daca sunt cu 3 locuri mai sus decât un agramat. Când o voi pune acolo înseamn? c? eu consider c? o voi merita. Pân? atunci, s? scriem!