Mă gândeam zilele trecute la copiii din ziua de azi. Și la cum sunt educați ei. La ce ajung, la ce visează să ajungă, la cum se poartă, la cum vorbesc. Și ghici … nu am fost deloc prea fericit în legătură cu situația de față. Țin minte cum erau copiii pe vremea mea (ce urât sună, „pe vremea mea…”). Toți veneau la școală, toți învățau, obligați de părinți sau nu. Nu se cădeau examenele într-o proporție așa de mare. Copiii erau ascultători. N-aveau nevoie de SuperNanny. Luau câteva SuperNanny peste ceafă dacă nu ascultau, de nu mai știau de ei. Părinții nu aveau timp de bășinile lor din cap. Oamenii trebuiau să muncească. Îi puneau la lecții și acolo îi găseau când se întorceau acasă. Cum, nu mai știți de îngrozitorul cuvânt „suplimentar”? Atunci o făceai din plăcere sau de frică. Și nu trebuia să-ți zică nimeni. Se mai chiulea și pe atunci de la școală, dar elevii nu-și făceau un hobby din asta. Atunci erai cuminte pentru ca știai că asta trebuie să faci ca să primești tot ce vrei. Și primeai … până îți dădeai iar în petic. Când vedeai că nu mai merge, te potoleai. Voiai afară? Păi, ți-ai făcut temele? Ai scris suplimentar la mate? Ai ghiozdanul făcut pentru mâine și pachețelul cu mâncare? Nu? Du-te și fă-le și apoi mai discutăm. Și le făceai, normal, că te așteptau prietenii în parcare. Doar nu voiai să râdă de tine că nu te lasă ai tăi afară. Dacă voiai la televizor, trebuia să citești. Câte ore citeai, atâtea stăteai și la televizor. Și tot așa. Nu ieșeai din cuvântul părinților, că te băteau până cântai imnul. Și nu te duceai la Protecția Copilului …

Azi treaba stă cu totul altfel. Ajung să cred că părintele e la mâna copilului, nu invers. S-a inventat Protecția Copilului. Copiii își amenință părinții că se duc acolo dacă dau în ei. Protecția Copilului s-a făcut pentru copiii care trăiesc în condiții mizere, și pe deasupra îi mai și caftesc părinții zilnic. Dar cei care își amenință părinții nu sunt nici pe departe în situația asta. Sunt copii răsfățați, care au tot ce vor sub nas. Care primesc tot ce vor pentru că te iubesc, dragul meu! Copii care nu știu ce înseamnă greul în viață, cum trăiesc alții pe la țară sau câte eforturi face vecinul de la etajul 3 ca să-și îngrijească odraslele. Și asta pentru că tata are bani. Nu învăț, plec de la școală mereu, nu îmi scriu temele, pentru că oricum acasă primesc tot ce vreau. Și noi ne întrebăm de ce examenele încep să fie căzute de din ce în ce mai mulți elevi. Ne întrebăm de ce vedem pe stradă primul prost într-un BMW. Și-a luat carnetul de șofer de două săptămâni, dar are deja BMW. Că tati încă mai are bani. E ca un sac fără fund.

Am fost mereu de acord că după cum ești educat când ești mic, vei trăi toată viața. Nu cei șapte ani de acasă. Nici nu știu de ce se numesc așa. Păi ce, grădiniță n-ai făcut? Ai stat șapte ani acasă și ai început direct cu școala? Mă refer în general la educația primită pănâ la 10-12 ani, când ești încă ușor de modelat, ca o plastilină de-abia scoasă din cutie. Odată ce te întărești, va fi din ce în ce mai greu să fii modelat. În toată chestia asta intră și partea cu școala vieții. Aia de te învață în primul rând, sau cel puțin așa cred eu, cu cine și de ce să te împrietenești. Toată viața ta se va desfășura în comunități, fie ei prieteni, colegi de serviciu sau vecini. E bine să știi de cine să ai grijă, poate cândva vor avea și ei grijă de tine. E bine să știi cu cine să te împrietenești, să știi să eviți să fii influențat negativ de cei din grupurile în care faci parte.

Nu știu însă cât mai contează în ziua de azi educația clasică. Aia cu să nu furi, să nu minți etc. Daca ești educat așa, ești educat total diferit față de cum ar trebui să fii ca să înțelegi societatea în care trăiești. Dacă tu ești învățat „de bine” și intri în societate dând cu curul de pământ, vei realiza că ar fi trebuit să fii educat altfel. Cum credeți că e mai bine? Să fii educat în stilul clasic, dar posibil să ai probleme de adaptare ulterior, sau să fii educat așa cum e realitatea, de fapt? Cum ați fost voi educați? Credeți că educația de acasă v-a pregătit bine pentru viață?