Pe prima o ?ti?i, e scris? de papagalul ?la care nu are chef azi. A doua nu e chiar pentru orice tip de liceeni, ?i nu e nici vreun discurs înfl?c?rat cu dorin?a de a v? face s? urni?i mun?ii din loc. E pentru un grup anume, undeva pe la 25 de liceeni, oameni care au reprezentat foarte mult pentru mine. Hai s?-i d?m drumul, c? poate mai ave?i ?i altele de f?cut:

Salut?ri 2.d! Din p?cate azi am luat cu to?ii vacan?a de studiu. Nu m? în?elege?i gre?it, s? iei vacan?? ofer? mereu un sentiment pl?cut, dar pentru mine e ?i un pic trist pentru c? e ultima mea zi în Gimnaziul din Varde.

Arunca?i cu baloane cu ap? în broa?te ?i pentru mine. Ne vedem ;)

A?i realizat probabil singurei despre ce scrisoare e vorba. E mesajul pe care l-am trimis tuturor colegilor pe care i-am avut în Danemarca. Broa?tele sunt a?a numi?ii „boboci”, iar aruncarea cu baloane pline cu ap? este o tradi?ie de care eu am sc?pat, fiind anul doi. Am sim?it nevoia s? le spun lucrurile astea, s? transmit ceva celor care au reprezentat o parte important

? în via?a mea. Pentru c? anul care se termin? cât de curând a fost fantastic ?i datorit? lor. Nu chiar tuturor, dar în orice caz, datorit? majorit??ii. Majoritate care cât de curând se va afla la mai mult de 2000 de km. dep?rtare…

Am mai scris un articol pe tema asta, Copil?ria mea. Acum o s? vorbesc tot despre copil?ria mea, dar nu voi mai generaliza. Voi vorbi exclusiv despre copil?ria din fa?a blocului. ?ti?i voi, când ie?eam afar? ?i b?team mingea de diminea?a pân? seara.

Când venea vacan?a de var? eram cei mai ferici?i. În general, copii fiind, urlam de bucurie când auzeam pentru ultima oar? clopo?elul ?colii. Venea acas?, mâncam, ?i direct ie?eam afar?. Era un fel de ritual. Începea vacan?a. Era prima zi din cele trei luni de stat pe afar?. Urma s? ie?im cu to?ii pe la 2-3 cum f?ceam de obicei. Ne vedeam în fa?a blocului la fotbal, pân? când se f?cea noapte. ?in minte c? „terenul” de fotbal era chiar în fa?a geamului meu. Un perimetru de 15-20 de metri cu iarb?. De obicei plin? de c?ca?i de la câinii vecinilor, care nici când jucam fotbal nu puteau s? se duc? în alt? parte. Adev?rul e c? spectacolul era un deliciu pentru oricine. Dar trecem peste. Distrac?ia era oricum mare. Când am fost mic îmi pl? cea la nebunie s

? stau în poart?. Ai mei îmi ziceau c? eu stau în poart? ?i al?ii joac?, dar eu nu eram de acord. Asta îmi pl?cea ?i asta f?ceam.

Terenul celor mari era pe partea cealalt? a unui bloc. Nu avea iarb?, dar avea o poart? (?i înc? mai are) ?i când veneau cei mari trebuia s?-?i iei t?lp??i?a. Oricum nici nu ne prea pl?cea. Noi ne distram pe iarba noastr? unde cei mari nu veneau. ?i când ne adunam cu to?ii afar?, trebuia s? pleci de acas?. Era o g?l?gie imposibil de suportat. Eram vreo 20 dac? ne adunam to?i. Mul?i dintre ei nici nu mai stau în parcare acum. ?i oricum, al?ii sunt deja la Facultate. Jucam fotbal pân? seara. Când se f?cea noapte treceam la pititea. ?i aici ne distram tare r?u. Bineîn?eles, unii nu se puneau niciodat?, al?ii se puneau mai mereu. Cum se întâmpla c? la num?r?toare cei mai mici se puneau mereu, nu pot s?-mi dau seama. Era ceva putred acolo. Cert e c? sc?pam mereu. Ne piteam prin bosche?i ?i gândeam tactica. „St?m aici pân? scuip? pe cineva. Apoi putem s? ie?im, nu mai conteaz?”. Dar când toat? lumea ?tia acela?i lucru, parc? nu-?i venea s? pierzi toat? noaptea într-un singur loc. A?a c? ie?eai. ?i ce crede?i? Deh, te scuipa. Dar era mereu cineva acolo ca s? scape turma pentru tine.

A doua zi o luam iar de la cap?t. ?tiu c? uneori se sup?rau pe mine c? m? duceam s? joc fotbal cu ?ia mari. Da, acolo am înv??at s? fiu portar. Acolo cred c? mi-am dezvoltat ?i sim?ul de auto-ap?rare ?i reflexele. De fapt acum, când sunt ca ei, îmi imaginez cum punem pe cineva de 11-12 ani din parcare s? apere. Cam a?a eram eu. Dar mereu m? chemau când n-aveau portar, pentru c?, modestul de mine, ap?ram bine. Recordul înc? st? la o or

? ?i 45 de minute f?r? gol din penalty. Sunt câ?iva în parcare care înc? m? ?tiu de „Stelic?”. Bogdan Stelea, bineîn?eles.

Oricum, indiferent unde jucam fotbal, e clar cu cine îmi pl?cea cel mai mult s?-mi petrec vacan?a. Cu vecinii de la bloc. Parc? înc? mai aud soneria. „S?ru’mâna. Îl l?sa?i pe Christi afar??” În dou? minute eram jos.

Cu C?t?lin, Andrei de la 7, peste câ?iva ani Andrei de la 4, Mihai, Costin, George, gemenii (nici nu le mai ?tiu numele), Billy Boy (care s-a mutat din cartier pe la 13 ani), G?lu?c? ?i mul?i al?ii. Mai erau ?i Connex (cum i-am fi zis azi, Vodafone?) ?i înc? un Mihai, dar erau fe?e ?terse prin cartier. Nimeni nu ?tia de ei. Mai mereu erau prin vacan?e exotice, mai niciodat? cu timp pentru noi.

Mai ?in minte ?i episodul SVJ. SVJ era un nebun. Este înc?. Avea tarab? în pia?? la nord ?i o dacie veche cu num?rul PH-XX-SVJ. De acolo ?i porecla. Era un dobitoc b?trân care ie?ea mereu la noi c? jucam fotbal sub balconul lui. ?i nu i-a prins bine. L-am terorizat vreo doi-trei ani. ?tiam ora la care venea acas? de la pia??, ne ascundeam în tufi?uri (fiind aproape noapte) ?i f?ceam mi?to de el. Aruncam cu pietre uneori. Omul era dezorientat, dar ?tia c? noi suntem. Arunca printre din?i un „dracilor!” ?i pleca. Uneori când avea chef, ne alerga. Asta era cea mai frumoas? parte, v?zându-l cum se clatin? ca un pinguin în încercarea prosteasc? de a pune mâna pe ni?te copii. Azi, din p?cate, SVJ-ma?ina nu mai este în parcare. Mo?ul înc? mai e, dar e prea puturos s? mai ias? la noi.

Timpul a trecut ?i iat?-ne acum mari. Mi-e lehamite de postul de portar. Mul?i au plecat din parcare. Cei mari la fel. Ca un schimb de genera?ii, noi am preluat terenul lor. Asta ?i dup? ce pe terenul nostru s-au f?cut timp de doi ani repara?ii ale ?evilor de ap?. Dup? ce au terminat de s?pat, iarba a disp?rut, bineîn?eles. Dar nu mai e nici pe departe aceea?i pl?cere de a juca fotbal. Printre zeci de ma?ini e greu s? joci. Când eram mici era altceva. Puteam s? ne t?v?lim pe iarb?. Acum ce s? te t?v?le?ti pe beton? Mai profit?m prin vacan?e pân?-n ora dou?-trei, c? pe urm? iar apar ma?inile ?i ne stric? joaca. Dac? nu suntem noi, parcarea e goal?. Copii nu prea mai sunt. Probabil a aflat lumea de prezervative.

Singura solu?ie acum e s? ne strângem ?i s? închiriem un teren la Sala Sporturilor sau în alt? parte.

?tiu c? niciodat? copiii ce se vor na?te nu vor avea o copil?rie cum am avut eu ?i baie?ii de pe Republicii. Ne-am distrat de multe ori. Am fost ?i sup?ra?i unii pe al?ii. Se mai întâmpl?. Eram copii. Mereu ne-am împ?cat, ?i cel mai important e c? ?i acum, când ne apropiem cu to?ii de majorat, înc? mai suntem prieteni. Uneori d?m chiar în mintea copiilor. Da, mai juc?m ?i pititea. Noi credem c? e distractiv c? ne aminte?te de copil?rie. Scap? turma din trecut e acum cuvânt „undercover”. Înseamn? c? a ap?rut vreun vecin nervos, sau c? arunc? dobitocul ?la de la 6 cu ou?, ro?ii sau cartofi ?i c? trebuie s? fugim. Oricum, nici fuga asta parc? nu mai are acela?i farmec. Dac? la 12 ani scoteam fum din mo?ii de 50 de ani care voiau s? ne prind?, acum ce ?anse crede?i c? mai au?

Copil?ria mea a fost special?, am mai spus-o. Mi-a pl?cut s? fiu copil. Toat? lumea zice c? e bine s? fii copil, s? nu ai griji, dar mereu î?i dore?ti s? fii mare. Când mai cre?ti un pic realizezi c? a?a e. Timpul nu poate fi dat înapoi decât într-un singur mod. Amintirile te fac mereu s? revii acolo unde ai fost. ?i asta f?r? nici cel mai mic efort. Dac? nu crede?i, încerca?i. Aduna?i-v? to?i ?i rememora?i momentele pl?cute. O s? fie la fel ca în copil?rie … voi, mingea ?i portarul.

Am aici pentru voi o melodie care mi-a amintit de copil?rie. Nu în totalitate potrivit?, dar oricum, merge. Melodia e necenzurat?. Dac? e?ti pudic, n-o asculta. O s? î?i produc? o indigestie mental?.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

M? gândeam zilele trecute la copiii din ziua de azi. ?i la cum sunt educa?i ei. La ce ajung, la ce viseaz? s? ajung?, la cum se poart?, la cum vorbesc. ?i ghici … nu am fost deloc prea fericit în leg?tur? cu situa?ia de fa??. ?in minte cum erau copiii pe vremea mea (ce urât sun?, „pe vremea mea…”). To?i veneau la ?coal?, to?i înv??au, obliga?i de p?rin?i sau nu. Nu se c?deau examenele într-o propor?ie a?a de mare. Copiii erau ascult?tori. N-aveau nevoie de SuperNanny. Luau câteva SuperNanny peste ceaf? da

c? nu ascultau, de nu mai ?tiau de ei. P?rin?ii nu aveau timp de b??inile lor din cap. Oamenii trebuiau s? munceasc?. Îi puneau la lec?ii ?i acolo îi g?seau când se întorceau acas?. Cum, nu mai ?ti?i de îngrozitorul cuvânt „suplimentar”? Atunci o f?ceai din pl?cere sau de fric?. ?i nu trebuia s?-?i zic? nimeni. Se mai chiulea ?i pe atunci de la ?coal?, dar elevii nu-?i f?ceau un hobby din asta. Atunci erai cuminte pentru ca ?tiai c? asta trebuie s? faci ca s? prime?ti tot ce vrei. ?i primeai … pân? î?i d?deai iar în petic. Când vedeai c? nu mai merge, te potoleai. Voiai afar?? P?i, ?i-ai f?cut temele? Ai scris suplimentar la mate

? Ai ghiozdanul f?cut pentru mâine ?i pache?elul cu mâncare? Nu? Du-te ?i f?-le ?i apoi mai discut?m. ?i le f?ceai, normal, c? te a?teptau prietenii în parcare. Doar nu voiai s? râd? de tine c? nu te las? ai t?i afar?. Dac? voiai la televizor, trebuia s? cite?ti. Câte ore citeai, atâtea st?teai ?i la televizor. ?i tot a?a. Nu ie?eai din cuvântul p?rin?ilor, c? te b?teau pân? cântai imnul. ?i nu te duceai la Protec?ia Copilului …

Azi treaba st? cu totul altfel. Ajung s? cred c? p?rintele e la mâna copilului, nu invers. S-a inventat Protec?ia Copilului. Copiii î?i amenin?? p?rin?ii c? se duc acolo dac? dau în ei. Protec?ia Copilului s-a f?cut pentru copiii care tr?iesc în condi?ii mizere, ?i pe deasupra îi mai ?i caftesc p?rin?ii zilnic. Dar cei care î?i amenin?? p?rin?ii nu sunt nici pe departe în situa?ia asta. Sunt copii r?sf??a?i, care au tot ce vor sub nas. Care primesc tot ce vor pentru c? te iubesc, dragul meu! Copii care nu ?tiu ce înseamn? greul în via??, cum tr?iesc al?ii pe la ?ar? sau câte eforturi face vecinul de la etajul 3 ca s?-?i îngrijeasc? odraslele. ?i asta pentru c? tata are bani. Nu înv??, plec de la ?coal? mereu, nu îmi scriu temele, pentru c? oricum acas? primesc tot ce vreau. ?i noi ne întreb?m de ce examenele încep s? fie c?zute de din ce în ce mai mul?i elevi. Ne întreb?m de ce vedem pe strad? primul prost într-un BMW. ?i-a luat carnetul de ?ofer de do

u? s?pt?mâni, dar are deja BMW. C? tati înc? mai are bani. E ca un sac f?r? fund.

Am fost mereu de acord c? dup? cum e?ti educat când e?ti mic, vei tr?i toat? via?a. Nu cei ?apte ani de acas?. Nici nu ?tiu de ce se numesc a?a. P?i ce, gr?dini?? n-ai f?cut? Ai stat ?apte ani acas? ?i ai început direct cu ?coala? M? refer în general la educa?ia primit? p?nâ la 10-12 ani, când e?ti înc? u?or de modelat, ca o plastilin? de-abia scoas? din cutie. Odat? ce te înt?re?ti, va fi din ce în ce mai greu s? fii modelat. În toat? chestia asta intr? ?i partea cu ?coala vie?ii. Aia de te înva?? în primul rând, sau cel pu?in a?a cred eu, cu cine

?i de ce s? te împrietene?ti. Toat? via?a ta se va desf??ura în comunit??i, fie ei prieteni, colegi de serviciu sau vecini. E bine s? ?tii de cine s? ai grij?, poate cândva vor avea ?i ei grij? de tine. E bine s? ?tii cu cine s? te împrietene?ti, s? ?tii s? evi?i s? fii influen?at negativ de cei din grupurile în care faci parte.

Nu ?tiu îns? cât mai conteaz? în ziua de azi educa?ia clasic?. Aia cu s? nu furi, s? nu min?i etc. Daca e?ti educat a?a, e?ti educat total diferit fa?? de cum ar trebui s? fii ca s? în?elegi societatea în care tr?ie?ti. Dac? tu e?ti înv??at „de bine” ?i intri în societate dând cu curul de p?mânt, vei realiza c? ar fi trebuit s? fii educat altfel. Cum crede?i c? e mai bine? S? fii educat în stilul clasic, dar posibil s? ai probleme de adaptare ulterior, sau s? fii educat a?a cum e realitatea, de fapt? Cum a?i fost voi educa?i? Crede?i c? educa?ia de acas? v-a preg?tit bine pentru via???