Cu ceva timp în urm?, prin clasa a VII-a, am participat în sala Liceului Pedagogic Ploie?ti numit? azi pompos, Jean Monnet, la o lansare a unei reviste

numite „Dialog”. Nu ?tiam ce înseamn? aia, era prima dat? când auzeam de ea. Era revista Liceului Pedagogic, distribuit? doar celor mai mari de clasa a IX-a. La doi ani distan??, în clasa a IX-a, am fost eu unul dintre cei care a muncit la revista aia. Sincer s? fiu, am fost aproape singurul care am editat-o, timp de dou? luni stând dou?-trei zile pe s?pt?mân? ori acas?, ori la ?coal? s? lucrez pentru ea. Nu era nimeni care s? vrea s? m? ajute, ori din neinteres, ori din … neinteres. Am f?cut treaba asta din pasiune, nu din altceva, c

? 10-le luat pe „degeaba” la clas? l-a? fi putut lua ?i pe cârca mea, sunt sigur.

A ie?it o revist? frumoas?, cred eu. Din p?cate doar eu ?i nu foarte mul?i al?ii credeau asta, gâsind-o ulterior ca hârtie igienic? la toalete. În clasa a X-a tot eu am fost redactor, de data asta cu Mihnea ?i Bogdan ca ajutoare. ?i a fost mult mai u?or ?i chiar ?i mai distractiv. A ie?it o revist? mai bun? ca cea din clasa a IX-a, pe care ulterior n-am mai g?sit-o la toalete. Anul acesta, când eu ajut la redactarea revistei lunare a Gimnasiului din Varde, nu la cea anual? din Pedagogic, Bogdan ?i Mihnea, care m-au ajutat anul trecut, au dus mai departe „tradi?ia”. ?i, spre mul?umirea lor ?i probabil ?i a mea, un ziar local a scris despre edi?ia de anul acesta. Spre bucuria mea, un paragraf îmi este dedicat ?i mie (chiar dac? are ?i un ca-ca pe acolo – e GREAmatica asta), pentru c? am dat un interviu pentru revist? în care povesteam cum este aici, în Danemarca. Aici este articolul, g?sit de Mihnea în ziarele în care-?i înf??oar? borcanele cu gem, probabil, c

? nu-l ?tiu s? citeasc? a?a ceva.

În primul rând vreau s? îi felicit pe b?ie?i, ?i atât pe ei cât ?i pe fosta doamn? dirigint?, Constan?a Sima, pentru efortul depus ?i pentru timpul acordat acestei reviste.

?i sper la anul s? redact?m urm?toarea edi?ie împreun?.

via Mihnea (DubluVe) … s?-i d?m link, s? nu-i d?m :)

De mic am locuit l a

bloc. La etajul patru undeva prin nordul ora?ului. Vederea nu era nici m?car la fa??. Vedeai „curtea” interioar? a blocului. Parcarea, locul de fotbal ?i alte câteva blocuri. Nimic altceva. Era ?i o parte bun?. În primii ani de ?coal?, institu?ia era foarte aproape. F?ceam 10-15 minute pân? acolo pe jos.

Mi-a pl?cut când eram mic s? locuiesc la ora?. Era mai simplu. Ulterior mi-am schimbat ?coala ?i a trebuit s? încep cu naveta cu autobuzul. Aia dura vreo 25-30 de minute în înghesuiala din autobuzele ploie?tene. Asta mi-a mai deschis un pic orizonturile asupra ora?ului. A început s?-mi plac? ?i mai mult s? locuiesc în ora?. Dar nu ?i ora?ul. Ploie?tiul m-a scârbit mereu. Oamenii la fel. Mizeria de acolo ?i mai mult. Niciodat? n-a fost o pl?cere s? ies în ora?. Ca s? ce? Cine a locuit acolo sau înc? mai locuie?te v? poate confirma c? nu e deloc vreo mare pl?cere s? te plimbi prin Ploie?ti.

Pe de alt? parte, micile escapade la ?ar? mi-au pl?cut mereu. F?ceau deliciul vacan?elor mele, chit c? era într-un mic s?tuc din Prahova, sau în altul de pe lâng? F?g?ra?. S? pleci la ?ar? era super. Nu erau nici acelea?i condi?ii ca la ora?, dar pl?cerea de a te sim?i într-un aer mult mai curat decât acas? era minunat?. Sc?pai de lec?ii, de suplimentar, de citit, de ora?, de poluare ?i mergeai la ?ar? unde te întâlneai cu prietenii pe care îi vedeai a?a de rar. V? distra?i, juca?i fotbal pe iarb?, nu pe betonul din ora?, mâncai s?n?tos. Uneori î?i vedeai diminea?a bunicii culegând ro?ii din gr?din?, iar un pic mai târziu punându-le pe mas?. Asta î?i d?dea o senza?ie de prospe?ime.

Acum, în Danemarca, am ocazia s? locuiesc într-un s? tuc mic, de vreo 1000 de oameni.

Într-adev?r, s?tuc cu Po?t?, magazine, supermarket, sala de sport ?i patru terenuri de fotbal într-o condi?ie extraordinar?. Ceva ce nu ?tiu dac? po?i g?si într-un sat românesc. Un sat care seam?n? mai mult a mini-ora? din România. Acum am v?zut într-adev?r c? s? locuie?ti la ?ar? nu e chiar a?a ca acas?. Aici nimeni nu-?i ia ro?iile din gr?din?. Totul se cump?r? de la supermarket ca ?i în ora?e. ?i aici sunt vaci, tractoare, oi ?i toate cele. Dar nu pleac

? nicio vac? la p?scut. Niciuna nu se cac? pe strad? când vine acas?. De ce? Pentru c? ele nu au voie pe strad?. Ele sunt mutate cu trailere, nu le ia nimeni de la? ?i trage de ele pe strad?. Pe str?zi e curat. Copiii nu se joac? pe ?osele, c? doar e periculos. De aia au sala de sport ?i terenuri de fotbal. ?i Doamne-ajut?, nu sunt s?raci. Î?i permit s? închirieze terenurile o or?-dou? când se strâng 20. Dar de obicei nu se întâmpl?. De ce? Pentru c? pe lâng? ?coal?, serviciu ?i toate cele, copiii mai fac ?i sport.

De mic am locuit la ora?. Se pare c? nici acum când tr?iesc la ?ar?, tot n-am sc?pat de ora?. Am sc?pat totu?i de stres, poluare ?i zeci de mii de ma?ini. E o diferen?? fa?? de România. Aici singura diferen?? dintre via?a la ?ar? ?i cea la ora? este num?rul de locuitori. Supermarket e în ambele. ?i s?li de sport sunt. ?i b?nci. ?i magazine cu haine. ?i toate cele de care ai nevoie. Totu?i, cred c? mi-ar place mai mult la ?ar? în România. E senza?ia pe care o am de mic. ?i ?tiu c? ?i când m? voi întoarce acolo, tot dorin?a de a dormi în acela?i pat ?i de a m? trezi târziu o voi avea. ?i de a ie?i pe maidan cu b?ie?ii de acolo. ?i de a pleca diminea?a ?i de a m? întoarce seara. F?r? r?nile din genunchi probabil. Dar cu aceea?i mare satisfac?ie c? fac ceea ce-mi place. Cu acela?i zâmbet de copil pe buze. ?i a doua zi s? o lu?m de la cap?t …

Voi unde a?i vrea s? locui?i? Cum v? sim?ea?i când era?i mici ?i mergea?i la ?ar??