Romanian International Universities Fair, sau Târgul de Facult??i, cum este cunoscut în România, vine la Bucure?ti mâine ?i poimâine, 13-14 martie 2010.

Acolo se vor prezenta peste 100 de universit??i din România, SUA, Marea Britanie, Danemarca, Olanda, Fran?a, Austria, Germania ?i altele. Târgul începe la ora 10.00 ?i se termina la ora 18.00, timp în care se vor organiza seminarii ?i workshopuri, în care ve?i putea interac?iona cu persoane care au fost sau sunt la facult??ile respective, ?i în care ve?i putea da chiar ?i interviuri pentru a fi accepta?i la unul dintre programele prezentate. Statistica spune c? din 74 de elevi care au participat la Spot Admission, 25 sunt acum elevi la facult??ile la care ?i-au dorit.

Este bine s? participa?i în special în cazul în care dori?i s? merge?i la facultate în afara ??rii, având în vedere c? pute?i s? v? face?i o idee mai bun? despre ce se întâmpl? ?i despre cum se poate ajunge acolo decât v-a?i putea face pe e-mail. Edmundo, funda?ia educativ? care ajut? elevii s? plece în diferite ??ri o s? fie ?i ea acolo, ?i v? sf?tuiesc s? îi c?uta?i. Oamenii sunt serio?i, pe mine m-au ajutat mult. Adina Cristescu este, probabil, persoana care va fi acolo din partea Edmundo.

Apela?i la ea cu încredere!

Cunosc persoane care sunt în an terminal ?i înc? nu sunt hot?râte în leg?tur? cu ce vor s? fac? mai departe. Dac? nici tu nu e?ti sigur înc? ce vrei s? faci cu viitorul t?u, atunci cred c? RIUF î?i poate oferi o perspectiv? mai bun? decât î?i pot da p?rin?ii sau prietenii, a?a c? f?-?i un pic de timp liber weekendul ?sta ?i treci pe la Sala Palatului între orele precizate mai sus. Cred c? intrarea la aceast? a 5-a edi?ie RIUF costa 5 lei; nu sunt sigur, totu?i. În orice caz nu poate s? fie mai scump? de atât. În ideea în care trenurile merg cum trebuie, sâmb?t? o s? merg ?i eu la târg.

Evenimentul se desf??oar? ?i la Timi?oara pe 16 martie ?i Ia?i pe 18 martie.

Despre evenimentul din Ia?i v-a scris Vlad. Informa?ii suplimentare pot fi g?site pe pagina web a târgului, acolo unde poate fi g?sit? ?i lunga list? a expozan?ilor, al?turi de site-urile lor. Nu ar fi r?u s? arunca?i un ochi acolo dac? merge?i la târg. Astfel, ve?i cunoa?te dinainte cu care reprezenta?i dori?i s? vorbi?i ?i nu ve?i pierde prea mult timpul cu c? utatul lor, pentru c

? la intrare ve?i primi ?i o hart? a loca?iilor unde se afl? fiecare expozant.

Bun, c? acum am revenit în ?ar? dup? scurta perioad? de un an petrecut? în Danemarca, ?i c? m-am ?i lini?tit un pic, vreau s? fac un lucru pe care ar trebui, în zilele urm?toare, s?-l fac ?i în ?colile din Ploie?ti; doar în dou? dintre ele, dar peste asta trecem. Cine îmi cite?te blogul de mai mult de dou?-trei luni ?tie c? am fost plecat în Danemarca pentru un an de schimb. Da, chestii d-alea de vedem în filmele americane ?i în Copiii de la 402 exist? ?i în România. Unii dintre voi

a?i fost al?turi de mine pe toat? perioada cât am fost plecat, ?i ?ti?i cu exactitate despre ce vorbesc. Pentru cei care nu ?tiu, m-am hot?rât s? scriu acest post, pentru c? funda?ia are nevoie de continuitate.

Are nevoie de noi, fo?tii elevi de schimb, actuali voluntari, ca s? ducem mai departe schimburile de elevi. ?i da, pute?i afla ?i singuri de asta de pe Google, dar sunt mul?i oameni care nu ?tiu de astfel de posibilit??i.

S? studiezi un an în afara ??rii este o experien?? incredibil?. Te întorci o persoan? total schimbat?, matur?, po?i oricând s?-?i iei zborul de acas?, deja ai tr?it pe picioarele tale. Revii acas? cu un caracter diferit, ?i cu idei total schimbate despre via??. S? aflii cum este sistemul de înv???mânt î??ri care se afl? cu zeci de ani înaintea noastr? este ?i mai interesant. Povestea mea începe undeva prin septembrie 2007, atunci când am depus dosarul. Am scris anul trecut prin decembrie un post mai detaliat despre cum am ajuns s? m? gândesc s? plec din ?ar?. Îl g?si?i aici. Nu scriu asta ca s? v? povestesc iar anumite detalii plictisitoare. Vreau doar s? promovez ?i prin blog ideea de exchange year, ?i mai presus de toate, vreau s? promovez YFU, funda?ia care schimb? an de an vie?ile unui num?r restrâns de tineri. Iar noi încerc?m s? m?rim num?rul acesta prin prezent?ri în ?coli sau, iat?, prin surse personale.

Toat? lumea se întreab? de la început care sunt costurile. Mari. Peste jum?tate se sperie când aud de sume care se învârt în jurul a 5500 de euro. ?i mult mai mul?i întreab? unde se duc banii ?stia. Ei bine, se duc pe transport, pe organizarea de seminare la care ?i tu, ca elev de schimb, vei participa (undeva la 4-5 seminare în fiecare an, depinde de ?ara-gazd?). Se mai duc la asigurarea de s?n?tate ?i, dac? vei pleca în Europa, ?i la seminarul YES din Berlin, unde se adun

? sute de elevi de schimb de pe tot continentul, înainte de reîntoarcerea acas? ?i eu v? pot garanta c? YES Beriln 2009 a fost unul dintre cele mai bune lucruri din anul meu de schimb. Bun, exist? ?i burse, dar nu v? baza?i pe ele, pentru c? ?ansele sunt mici. Acum, dac? ?i dup? ce a?i auzit de costuri nu a?i ie?it de aici, înseamn? c? e o ?ans? ca unul dintre voi s? fie interesat. Ceea ce, evident, ar fi un câ?tig. Trebuie s? înve?i în clasa a 9-a sau a 10-a, î n ge

neral astea sunt clasele de unde se accept? elevi, dar mai exist? ?i excep?ii. ?i, mai presus de toate acestea, trebuie s? VREI. ?sta este cel mai important lucru: s? vrei. S? vrei s? înve?i într-una dintre ??rile pe care programul YFU le pune la dispozi?ie (Germania, Danemarca, Elve?ia – în cantoanele vorbitoare de german?, Chile, Estonia, America – doar cu plasament direct, Suedia, Olanda, Belgia – în cantoanele vorbitoare de francez?, Norvegia; ?i mai sunt câteva, dar nu mi le amintesc acum). Nu vrei s? pleci din ?ar?? Ei bine, atunci, gânde?te-te s? ai acas? un elev de schimb venit dintr-o ?ar? ca Germania. N-ar fi o experien?? frumoas?? Familia pe care am avut-o eu în Danemarca m-a ?inut timp de un an pentru c? aveau trei fete, iar tat?l-gazd? î?i dorea un b?iat. Ei bine, l-a avut pentru un an. Tu nu ?i-ai dori a?a ceva?

Nu ?tiu ce vârst? medie au persoanele care îmi citesc blogul, îns? dac? ai între 15 ?i 18 ani, chiar merit? m?car s? tragi cu ochiul pe site-ul YFU, poate o s? î?i stârneasc? interesul. Cât de curând, sper eu, voi reu?i s? fac ?i un blog YFU, unde mul?i dintre fo?tii elevi de schimb sau familiile de schimb î?i vor scrie experien?ele. Când scriu eu acum, robotic, ni?te date ?i atât, nu este foarte interesant. Dar dac? cineva cite?te un articol scris de un fost elev de schimb, în care acesta ne poveste?te cum ?i-a petrecut Cr?ciunul, Pa?tele, cum a fost plecarea, cum a fost revederea, deja articolul devine mult mai interesant, ?i cititorul mult mai interesat. Gânde?te-te, ?i-ar putea schimba via?a!

P.S. Dac? este pe aici vreun blogger care mi-ar putea oferi ocazia s? scriu un guest post despre acela?i lucru, i-a? fi foarte mul?umitor :)

Da. Amsterdam. Da. Prostituate. Pardon. Dame de companie. În geamuri. S? ?tii m?car ce cumperi, nu? Ei bine, Cartierul Ro?u este un „lait-motiv” al tuturor celor care merg în capitala Olandei. Dac? n-ai mers acolo înseamn? c? ai fost degeaba în Amsterdam. ?i pân? la urm?, a?a e. E ceva special, n-ai s? vezi peste tot acelea?i lucruri. Reformulez. O s? vezi a?a ceva peste tot. Da, ai citit bine. La orice col? de ora? vei g?si a?a ceva. Doar c? nu le g?se?ti în vitrine. Le g?se?ti f?când cu mâna la tiruri pe DN.

E vreo diferen??? Nu cred. Tot prostitu?ie se face ?i în Olanda. Diferen?a e c? acolo e legalizat?. Doar nu credea?i c? intri ?i se dau pr?jituri, urm?ri?i un documentar ?i apoi face?i un mic resumé al s?u. În francez?, bineîn?eles. Tot cu fundul dau ?i alea. ?i dac? nu m? crede?i, a?tepta?i s? îmi auzi?i povestioara.

Eram în Amsterdam s?pt?mâna trecut?, în Cartier, cu colegii. Cinci b?ie?i, pe fete le-am l?sat s? plece acas?. P?reau afectate suflete?te c? semenele lor pot face a?a ceva. Afectate? Jignite. Aveam impresia c

? unele dintre ele chiar vor s? plâng?. P?strând propor?iile. A?a c? am plecat cu b?ie?ii într-o mic? excursie în Cartier. La un moment dat ne-a venit ideea s

? intr?m. Aveam ?i bani, ?i voin??, ?i motiva?ie. Ce mai trebuia? S? g?sim fiecare pe cine trebuie. N-a durat mult. Feti?ele sunt chiar frumu?ele. Unele dintre ele.

Dup? ce am ales-o am intrat. Am negociat. 150 de euro. Ieftin, nu? Cum am scos banii fata a ?i tras perdelele. Lumina ro?ie de-abia se mai vedea. Era aproape întuneric. Ca într-un co?mar. Ro?u, iad, foc, nu v? zice nimic? Începea s? îmi fie fric?. Dar m-am lini?tit repede. M-a lini?tit Johanna de fapt. Frumos nume pentru o prostituat?, nu? Johanna, chiar îmi pl?cea cum sun?. Cât eu m? tot gândeam la prostiile astea, ea se dezbr?ca. De fapt nici nu era prea mult de dat jos.

Am întrebat-o ce face ?i de ce se dezbrac?. ?i mi-a r?spuns c? asta e treaba ei. Dar eu m? miram … unde sunt pr?jiturelele? Despre ce va fii documentarul? ?i oare chiar ?tie francez? Johanna? Nu de alta, dar eu nu ?tiu. Poate ?tie ea ?i pentru mine. ?tiam c? ne vom sim?i bine împreun? imediat ce am v?zut-o în vitrin? cu degetul în gur?. Dar am crezut c? este un film educativ despre igiena personal?. D-alea cu „Nu e bine s? bagi degetul în gur?. Spal?-te pe mâini!”. Eram dezam?git. Johanna nu era decât o prostituat?, dar eu v?zusem în ea o persoan? cu care pot vorbi francez?. Franceza aia cic? atât de romantic?. Romantic?? Pe mine m? duce cu gândul la orice altceva, doar la romantism nu.

Mi-a spus c? dac? nu îmi convine pot s?-mi iau jum?tate din bani ?i s? plec. I-am zis c? nu vreau s? plec, dar m-a dezam?git. A?teptam de la ea s? se ridice la alte standarde culturale. A crezut c? fac mi?to de ea. Mi-a dat, mai mult cu voia ei decât cu a mea, tricoul jos, ca apoi s? m? descal?e. Chiar nu ?tiam ce se întâmpl?. Cum era s? îi spun c? eu de fapt vreau altceva de la ea? Oare dac? încercam în francez?, reu?eam? La dracu, eu nu ?tiu francez?. ? i cum Johanna se aprop

ia periculos de mine, m-am trezit. ?ti?i când ave?i co?maruri ?i v? trezi?i în ultimul moment, nu? Ei bine, la fel a fost ?i la mine.

Nu, n-am pl?tit nici 150 de euro, n-am fost nici la feti?e ?i ?tiam c? acolo nu se dau nici pr?jiturele. Am vrut doar s? v? întreb, în stilul meu, dac? voi crede?i c? e o diferen?? între Red Light District ?i DN1. În afar? de cea de pre?. Eu cred c? nu este. Toate sunt prostituate. Toate fac acela?i lucru. Doar c? unele o fac într-un mod mai „de lux”. ?armul (sau s? zicem charmeul ?) pe care-l arat? în vitrin? nu ascunde nimic altceva decât ascunde piciorul întins al oric?rei curve de pe str?zile din România. ?i nu doar din România, c? doar n-o fi patria curvelor aici (?). Din toat? lumea. Toate sunt la fel. Doar c?, repet, unele stau în spatele unui geam ?i pot fii privite pe gratis. Dac? te ui?i insistent la o prostituat? pe strad?, ri?ti s? te bat?. ?i s?-?i ia ?i banii. A?a c? ave?i grij? în Cartierul Ro?u, c? nu se dau banane. Dimpotriv?, se iau. Nu ve?i vedea nici „The Curios Case of Benjamin Button”. Ah, în schimb, e posibil ca fetele s? ?tie englez? bine. Doar turi?tii le încearc?. Olandezii s-or fi s?turat. Despre francez? nu ?tiu ce s? zic. Poate c? ar trebui s? încerci ?i s?-mi spui tu. Dac? ?tiu francez?, e clar: câ ndva o s

? revin acolo.

Am venit ieri sear

? din Amsterdam, dup? o s?pt?mân? extrem de frumoas?, de neuitat. De neuitat cu excep?ia lucrurilor pe care le-am uitat deja. Adica totul în intervalul 02.00-08.00. Asta înseamn? c? în fiecare noapte am ie?it to?i b?ie?ii în ora? ?i ne-am întors cu dou?-trei ore înainte s? trebuiasc? s? ne trezim. A?a c? azi mi-am permis un somn prelungit pân? pe la ora dou?.

Totul are un început. La noi a fost în curtea gimnaziului, duminic? la ora 21.00 când am plecat spre Amsterd

am cu autocarul. Am ajuns diminea?? la ora nou?, deci 12 ore pe drum. 5-6 dormite, nu mai mult. Dup? asta, pân? la ora 12 am f?cut un tur al ora?ului. Undeva peste 10 kilometri de mers. Destul de obositor dup? o noapte f?r? prea mult somn. Ceea ce nu am realizat era c? ?sta era doar începutul. La 12 ne-am cazat, apoi am continuat cu cealalt? parte a ora?ului. Pe la patru am fost liberi. Dup? vreo dou? ore de somn am plecat în ora? s? mânc?m, apoi prin discoteci ?i cluburi. When you are in Amsterdam, do like them. În general programul fiec?rei seri a constat în acela?i lucru, doar c? am schimbat locurile pân? când l-am g?sit pe cel potrivit. Din p?cate, l-am g?sit de-abia miercuri. ?i o s? v? spun despre el mai târziu, la recomand?ri.

Programul începea zilnic la nou? ?i eram liberi în jurul orei trei, aici intrând ?i timpul prânzului. Am fost cam peste tot unde un turist ar trebui s? fie în Amsterdam. Rijksmuseum, van Gogh Museum, Heineken Museum, Nemo, Red Light District, casa Annei Frank, Amsterdam ArenA, Gassan Diamonds sau magazinele cu flori. Pe lâng? toate astea, am studiat un pic arhitectura unic? a capitalei Olandei. Nu prea a? vrea s? intru în detalii aici, lucrurile astea trebuie vizitate ca s? v? pute?i face o impresie. Vorbim mai târziu un pic la recomand?ri.

Principalul lucru pe care vreau s?-l discut este Amsterdamul. Ca ora? este fabulos. De necontestat un ora? cu o arhitectur? unic?. Fiecare cu p?rerile lui, dar mie nu mi-a pl?cut extrem de mult. În?eleg, e lipsa de spa?iu, dar s? construie?ti coridorul caselor a?a încât s? trebuiasc? s? urci sc?rile de-a latul e chiar penibil un pic. Sa construie?ti fiec?rei case un cârlig pentru când vrei s? sco?i mobila din cas?, este din nou, oribil. Strâzile mici ?i înguste de-a lungul canalelor sunt incomode, atât pentru ma?ini, cât ?i pentru pietoni sau bicicli?ti, care trebuie s? foloseasc? strada mai mult decât trotuarul aproape inexistent.

Capitala Olandei este un ora? plin de cultur?, ?sta e alt lucru incontestabil. Un ora? care adun? la un loc toat? arta Olandei, ?i care Doamne-ajut?, este din plin. Un ora? unde te a?tep?i ca oamenii s? se ridice la acela?i standard cultural. Dar nu. Nu e deloc a?a. ?i o spun dezam?git, cea mai trist? parte din Amsterdam sunt oamenii. Negeneralizând, bineîn?eles. Via?a de noapte e oribil?. Droga?i, be?ivi, oameni furio?i, curvari etc. Amsterdamul e plin de a?a ceva, noaptea. Ca fete, v-a?i sim?it vreodat? urm?rite prin cluburi de privirile h?r?uitoare ale b?rba?ilor? Ei bine, dac? v-a?i sim?it a?a vreodat?, imagina?i-v? c? în cluburile române?ti e totu?i înc? o situa?ie bun?. În cluburile din Amsterdam mereu vor fi 5-10 care se vor uita ?i ?ine dup? voi. De unde ?tiu? Cinci b?ie?i ?i 21 de fete în clas?. Voi de unde crede?i c? ?tiu? Ei poate nu au v?zut. Dar eu, care am tr?it 17 ani în jungl?, ca un român paranoic ce sunt, observ totul. Le v?d privirile, le citesc inten?iile, le urm?resc ?i anticipez mi?c?rile. Pe mine nu m? pot p?c?li. Din p?cate, eu nu sunt fat?, ca s? m? pot „juca” un pic cu ei, l?sându-i apoi cu spume la gur? ?i cu câ?iva cm. mai mult decât normal undeva jos.

Majoritatea vin în cluburi pentru a ag??a turiste. C? deh, ei sunt ?mecheri, la ei acas?, iar turistele sunt proaste ?i de obicei vin din ora?e mult mai civilizate noaptea. Plus de asta, au sc?pat de prieten, au b?ut, ?i sunt gata de distrac?ie. Iar lucrul ?sta este, dac? m? gândesc bine, adev?rat. A?a e. Amsterdamul are o via?? de noapte jegoas? unde doar într-o sear? am fost întrebat de trei ori dac? vreau cocain?, de dou? ori de c?tre acela?i tip. I-a? fi spus politicos s? ?i-o bage undeva, dar ?ti?i voi povestea cu vân?torul, iepurele ?i morcovul. N-o ?ti?i? E vorba de un cur, cu toate cele trei în el. Înc? n-o ?ti?i? Înseamn? c? n-a?i fost în Amsterdam. Toat? lumea e susperct?. Privirile tuturor sunt îndreptate c?tre tine. La oricine te ui?i, se uit? la tine. Suspect, nu zâmbindu-?i ?i urându-?i o sear? pl?cut?. Paranoic, nu? Ei bine, a?a paranoic, încep s? cred c? via?a de noapte în Ploie?ti era prea tare. Aia care a fost, c? anti-socialul de mine nu simte nevoia s? arate cât de viril e doar mergând prin cluburi. Am eu propria mea metod?, ?i tipelor chiar pare s? le plac? mult mai mult decât un suc în l’Opera. :)

Amsterdamul e un ora? destul de ciudat ?i la orele dimine?ii, când via?a de noapte se termin?. Pe str?zi înc? mai sunt oamenii cu drogurile, c?utând dispera?i câ?iva clien?i. Capitala Olandei devine îns? un ora? frumos dup? orele 10-11, când reînvie parc? din propria cenu??. Alt lucru negativ este traficul. Îngrozitor. Bicicli?tii sunt problema principal?. Nu m-am gândit s? num?r, dar numai joi erau s? dea peste mine trei biciclete. Nu s-ar opri nici de-ai dracu. C? nu vrea sula lor. ?i ar prefera s? dea peste tine doar ca s? nu se opreasc?. ?i cine a fost acolo m? crede. Cine n-a fost poate î?i închipuie c? exagerez, dar nu, chiar ?sta e adev?rul. Traficul e îngrozitor chiar dac? infrastructura este pus? la punct. Str?zile foarte mici sunt periculoase în acela?i timp ?i pentru ?oferi, dar ?i pentru pietoni. ?i, de ce nu, ?i pentru bicicli?ti. Tramvaiele sunt ?i ele periculoase, pentru c? merg cu viteze greu de imaginat. Nici ele nu prea se opresc, ?i dac? te-ai pupat cu vreunul, a fost ultima dat?.

Amsterdamul este cu siguran?? un ora? inferior Copenhagei din punctul de vedere al oamenilor ?i al traficului. Nu suport? compara?ie. În Danemarca nu vei vedea oameni care se uit? urât la tine, chiar dac? tu le pari suspect. Desigur, ?i acolo se vând droguri ?i via?a de noapte este un pic pericuoas?, dar în niciun caz asta ca în Amsterdam. Ceea ce nu s-a întâmplat în Amsterdam spre exemplu, dar care s-ar fi întâmplat în Bucure?ti, s? zicem, ar fi s? dai de ?mechera?i. Chiar dac? se uit? urât la tine, nimeni nu vine s? î?i arate cât de tare e el, ?i c? tu e?ti în ora?ul lui ?i c? ar fi inteligent s?-?i ?ii gura. Nimeni nu te ia la b?taie doar pentru c? dansezi în locul nepotrivit. M?car atât, nu? Dac? ne gândim îns? la ce ascunde Amsterdam, nu ?tiu câte ora?e în lume mai sunt la fel ca el. Ca ora? cultural este extraordinar. Din p?cate, repet, oamenii nu se ridic? la acela?i nivel.

Servirea în orice restaurant este din nou, super. Nu am întâlnit pe cineva care s? nu ?tie englez?, ?i n-am fost în trei localuri, ci probabil în peste 15. To?i î?i zâmbesc, vin ?i te întreab? dac? totul e în regul?, mâncarea vine relativ repede ?i e foarte bun?. Pre?urile sunt cam mari, dar na, e Amsterdam. La servire d?m o bulin? alb? ora?ului. Concluzia este c? Amsterdamul e un ora? frumos, un rai pentru fotografi, o pl?cere pentru cei care savureaz? arta. Este frumos s? fii acolo, nu pot s? spun c? nu e a?a. Niciodat? singuri în ora? dup? ora 5-6, ?ine?i minte asta. Fi?i cel pu?in trei-patru împreun?. Amsterdamul este un ora? care trebuie vizitat, dar nu este un ora? în care o s? î?i fac? mare pl?cere s? revii.

Recomand
Dac? ve?i alege s? merge?i, v? voi recomanda ni?te locuri care nu trebuie ratate:

Rijksmuseum – Muzeu de art? unde pute?i g?si multe dintre originalele lui Vermeer, Rembrandt, Steen ?i mul?i al?i importan?i pictori olandezi. Securitatea e ca la aeroport, asta e partea negativ?.

Heineken Experience – Se mai nume?te ?i Heineken Museum. Vi se poveste?te despre Heineken, pute?i face fotografii, v? pute?i personaliza o sticl? de Heineken pentru 5 euro, vi se explic? procesul prin care se ajunge la bere într-un mod interactiv, ve?i g?si ?i ni?te lucruri despre Champions League, Heineken fiindu-i sponsor principal ?i doar intrarea presupune dou? beri gratis la finalul turului. Dac? da?i de barmanul care seam?n? cu Jonah Hill, doar c? un pic mai slab, v-a?i scos ?i de distrac?ie, ?i de alte beri gratis dac

? sunte?i copii cumin?i.

SportsBar – Este pozi?ionat nu departe de centrul ora?ului. Cele mai bune cl?tite din ora? le ve?i g?si acolo. Sunt transmise foarte multe meciuri de fotbal, baschet, rugby ?i altele, ?i este un bar foarte lini?tit.

Paradiso – Cea mai bun? discotec? din Amsterdam, cel pu?in dintre cele pe care le-am v?zut. Este pur ?i simplu uria??, are trei etaje ?i muzica e foarte special?. Dac? vrei s? te distrezi, acolo trebuie s? te duci. Nu se afl? departe de centrul Amsterdamului. Partea negativ? este c? intrarea, depinzând de zi, este ?ase sau opt euro, dar, crede?i-m?, merit?.

Casa Annei Frank – Dac? nu ?ti?i cine este e trist. Dac? ?ti?i atunci v? pute?i imagina ce frumos ar fi s? îi vede?i casa, ?i chiar ?i jurnalul original. Securitatea e ca la aeroport, din nou.

Nemo – Este un centru ?tiin?ific interactiv. Foarte interesat, bun de pierdut câteva ore. Se afl? din p?cate undeva pe la marginea ora?ului, dar merit? v?zut.

HardRock Cafe – Exist? ?i în Bucure?ti de ceva timp. N-am fost acolo, dar cea din Amsterdam este extraordinar?. Mâncarea e diferit? fa?? de ce po?i g?si în celelalte locuri, chelneri?ele sunt mereu acolo dac

? ai nevoie de ceva. Pre?urile, din nou, destul de ridicate. G?se?ti pe acolo ?i chitarele lui van Haalen, Slash, ?i al?ii. Cum nu m? pricep ?i nu sunt fan, am uitat care „al?ii”.

Cele mai bune poze din Amsterdam le g?si?i aici, accesând colec?ia mea de pe deviantART.

Huliga n

ismul este un fenomen des întâlnit în zilele noastre. Voi vorbi ast?zi despre huliganismul din fotbal în special, în altele nefiind a?a de bine informat. Se ?tie c? huliganismul a pornit prin anii ’60 – ’70 în Anglia, acolo unde se presupune c? s-a ?i inventat fotbalul.

Huliganismul const? în tulburarea lini?tii publice de c?tre fani ai echipelor de fotbal, în general rivale. Rivalit??ile de pe teren provoac? în general rivalit??i ?i mai mari în afara lui, acolo unde huliganii fiec?rui club se adun? s? se bat?. Este, f?r? discu?ie, un lucru r?u, o atitudine brutal?, poate o manifestare a oamenilor frustra?i.

Cine sunt huliganii? P?i Dougie Brimson spune în cartea lui, Barmy Army, ca a cunoscut doctori, avoca?i, bacheri, taximetri?ti, jurnali?ti, ?i chiar ?i poli?i?ti care erau huligani. El crede c? prin huliganism te po?i deta?a de toate problemele pe care le ai. Î?i po?i arunca toate frustr?rile în b?t?ile contra clanurilor rivale. ?i totul devine o mod?. Clanurile au nume, întâlniri, chiar ?i istorie. Spre exemplu, The Headhunters, huliganii celor de la Chelsea, sunt unii dintre cei mai vechi ?i cei mai cunoscu?i din lumea fotbalului englez ?i interna?ional. Marii lor rivali sunt fanii lui Milwall, West Ham sau Tottenham.

Huliganii se întâlnesc înainte de fiecare meci, stabilesc trenuri, rute ?i î?i fac planuri, a?a încât totul s? ias? ca la carte. De fiecare dat? se poate termina trist pentru oamenii implica?i în fenomen, ?i ei ?tiu asta, a?a c? fac tot posibilul ca totul s? decurg? perfect. Odat? intrat într-unul dintre aceste grupuri, via?a ta nu mai este deloc sigur?. Cu siguran?? c? a lua parte la astfel de activit??i nu te poate ajuta cu jobul t?u, dar cu siguran?? r?spânde?ti team? ?i impui respect în lumea fotbalului. Darren Wells spune în Making a New Start c? huliganismul nu este doar despre b?taie, ci ?i despre sentimentul pe care îl ai când preg?te?ti ac?iunile. Este exact ca ?i fluturii din stomac, spune fostul huligan englez. El a f?cut parte din grupul The Headhunters al lui Chelsea, ?i a fost printre fanii englezi trimi?i acas? de la EURO 2000 din Belgia.

?ansa de a fi anonimi, sau de a avea dou? vie?i, îi imping chiar ?i pe tineri s? intre în fenomen. Din ce în ce mai mul?i pu?ti de pân? în 20 de ani încep s? lupte al?turi de consacra?ii huligani englezi. Doar când ajung în tribunal s? fie judeca?i pentru ce au f?cut, ?i anonimitatea dispare, realizeaz? în ce pericol s-au aflat. Problema este c? foarte pu?ini dintre huligani vor ajunge vreodat? s? fie judeca?i sau la închisoare. Majoritatea fug ?i este destul de greu s? îi prinzi, mai ales c? se ascund sub haine largi, iar constitu?ia lor atleti

c? e greu de definit. La fel ?i cu capul pe care de obicei îl ascund cu un fes sau o glug?. Cei care sunt mai b?trâni se plictisesc sau nu pot s? alerge, a?a c? decât s? ajung? la închisoare, vor prefera s? se bat? cu poli?ia. ?i cu ani sau zeci de ani de lupte de strad? în spate, pot deveni extrem de periculo?i. ?i nu sunt periculo?i doar pentru poli?ie. Pot fi doar 20, sau pot fi 2000, dar cert este c? dac? îi vezi venind dup? col?, dezastrele pe care le pot provoca sunt uria?e. ?i atunci când stai pe marginea drumului, b?tut ?i aproape mort, chiar nu mai conteaz? cine te-a lovit, pentru c? te doare la fel de mult.

Motivul pentru care se comport? a?a nu poate fi exact stabilit. Unii dintre ei nici m?car nu sunt fani ai echipelor. Pentru ei, un tricou cu starul echipei nu reprezint? cu nimic mai mult decât sângele de pe fa?a celui din fa?a lor. Totul este un joc pentru ei. ?i grav este c? e un joc în care po?i s? mori în bra?ele adversarului dup? fiecare lupt?. Asta înseamn? c? ei nu vor s? se opreasc?. Dac? o grup? e b?tut? m?r de alta, nu se va duce la poli?ie. Î?i va lua revan?a urm?toarea dat?.

În Anglia huliganismul este comparat cu b?utul la volan. Unii dintre ei ori au facut-o, ori ?tiu pe cineva care a f?cut-o, dar nu iau nici o m?sur? în a opri aceste lucruri. La fel ?i cu huliganismul. Dac? cineva este prins nu spunem c? e criminal, ci doar c? a fost ghinionist. Ei nici nu consider? c? ceea ce fac e o crim?. În realitate îns?, huliganismul nu este nimic altceva decât o crim?, cu mult mai grav

? decât condusul sub influen?a b?uturilor alcoolice.

Dup? introducerea scaunelor ?i a camerelor de filmat pe marile stadioane, huliganismul a început u?or-u?or s? scad?. Cel pu?in asta spun cifrele. De la EURO 1992 au fost 250 de fani englezi trimi?i acas?, iar în 1996, EURO din Anglia, 942 de fani englezi au fost re?inu?i de poli?ie. Apogeul negativ s-a atins la EURO 2000 din Belgia ?i Olanda, unde 945 de fani au fost aresta?i ?i trimi?i acas?. Cele mai bune performan?e au fost atinse la EURO 2004 unde doar 53 de fani englezi au fost trimi?i acas?, în condi?iile în care 52 au fost aresta?i în acela?i timp în Algavre. Incidentele au fost cu mult mai pu?in violente în Portugalia la Campionatul European, dar asta nu înseamn? c? problema este deja rezolvat?. ?i statisticile din Anglia spun acela?i lucru. Huliganismul scade, dar înc? exist? ?i reprezint? un obstacol pentru poli?ie.

Una dintre metodele prin care se încearc? rezolvarea huliganismului este interzicerea fanilor cu probleme pe stadioane. Dar b?t?ile sunt foarte rar pe stadioane, majoritatea dintre ele disputându-se în afar?. ?i mai grav este c? nu trebuie s? fii huligan ca s? te ba?i. În Anglia po?i doar s? fii un fan normal ?i s? ie?i de la meci de pe stadion, ?i po?i fi deja în mijlocul unei lupte violente. F?r? niciun dubiu c? interzicerea pe stadioane este o metod? eficient?, dac? ne uit?m iar pe statistici. Cea mai mare performan?? a fanilor englezi a fost finala Champions League din 2005 dintre Milan ?i Liverpool, unde 40.000 de fani din Albion au c?l?torit spre Istanbul. Niciunul nu a fost arestat.

Huliganismul este numit boala englez?. Este clar îns? c? ?i dac? în Anglia a început totul, ?i c? acolo ar trebui s? se opreasc?, nu doar ei au probleme de acest gen. ??rile din estul Europei sunt ?i ele pline de huligani, în special România ?i ??rile din fostul bloc sovietic, în frunte cu Serbia. Problema e la fel de mare ?i în Italia, unde multe dintre grup?ri sus?in chiar ?i sisteme politice, cum ar fi S.S. Lazio Roma (nazi?ti). Derbyurile din Sicilia, între Catania ?i Palermo în special, sunt mereu p?zite stra?nic de c?tre poli?i?ti. De multe ori accesul fanilor echipei care joac? în deplasare este interzis pe stadion, întâlnirile dintre cele dou? grup?ri fiind considerate de gradul 0. Cei de la S.S.C. Napoli sunt rivali cu Hellas Verona ?i Lazio, dar în special cu A.S. Roma. Întâlnirile dintre cele dou? echipe sunt numite Derby del Sole (Derbyul Soarelui), la fel cum ?i cele dintre Internazionale Milano ?i AC Milan se numesc Derby della Madonnina (Derbyul Fecioarei).

Personal cred c? problema porne?te de jos, de la copii. Dac? tinerii ar fi educa?i specific, explicându-li-se c? huliganismul nu este un lucru pozitiv, totul s-ar termina într-un anumit timp. Huliganii mai vechi s-ar plictisi ?i s-ar retrage. Dar nefiind nimeni care s? vin? din urm?, totul s-ar restrânge la foarte mici grupuri de huligani, care nu ar putea avea acelea?i efecte pe care le au grupurile din zilele noastre. Problema nu poate fi rezolvat? ca una de matematic?, pe loc, folosind o teorem?. Trebuie utilizate toate mijloacele pe care poli?ia le are la dispozi?ie. Poate lua o genera?ie, dou? sau trei pân? apele se vor calma, dar eu cred c? dac? se vrea într-adev?r rezolvarea problemei, se va putea.

Unii oameni o fac pentru notorietate. Al?ii doar iubesc s? se lupte.
Darren Wells – Making a New Start

P.S.: Acesta este articolul cu num?rul 100 :)