Sunt înconjurat de foarte multe persoane optimiste. Persoane care cred că dacă gândesc pozitiv, și dacă văd viața în roz, totul va merge ca pe roate. Ei bine, sunt total contra aceste teorii. Și asta nu pentru că sunt taur și-mi place să mă împung cu toți cei din jur, ci pentru că am capacitatea de a observa realitatea în care trăiesc. Și poate și pentru că sunt adept al teoriei conspirației. Nu cred că în lumea asta există multe lucruri făcute doar din dorința de a face bine. Sunt, dar nu multe. Majoritatea lucrurilor sunt făcute pentru bani sau pentru anumite interese. Dacă până și preoții cer milioane de lei pentru slujbe, în condițiile în care mulți dintre ei folosesc până și banii din cutia milei, și în condițiile în care mulți dintre ei întorc banii cu lopata, atunci ce pretenții să mai avem de la oameni ca noi; de la oamenii care nu au depus niciun jurământ, în fața nimănui? De la medici, spre exemplu, care nu vor să opereze anumiți pacienți de frica statisticii. Că va scrie acolo, într-un registru, că sub cuțitul lui a murit un om. Preferă să nu-i mai dea nicio șansă, în loc să mai adauge 2-3 procente la șansa de a scăpa teafăr. Atunci, revin la întrebare, ce pretenții să mai avem de la oamenii de rând?

O tot aud pe aia cu „dacă ești optimist, totul va merge bine”. Nu înțeleg ce legătură are optimismul cu faptul că salariul nu ți-a mai venit de patru luni, chiar dacă tu, ca profesor, ai mers zilnic la școală și ți-ai făcut treaba? Ce legătură are optimismul cu faptul că tu, ca șofer care conduce regulamentar, ai omorât un copil care trecea strada neasigurându-se? Dar cu faptul că n-ai mai avut baterie la telefon atunci când trebuia să dai un telefon important, să spui că nu poți ajunge la timp? Și exemplele pot continua. Optimismul te ajută în interior, acolo unde-ți spui tu, ție, că totul va merge bine. În exterior, adică atunci când te lovești cu capul de realitate, nu știu cât te poate ajuta.

La fel și cu frumosul. Cu ideile alea că lumea e minunată, că toți vrem să facem bine, că trăim într-o societate care își pune propriile interese după interesele populației, că porcii zboară, că banii nu contează, și așa mai departe. Urăsc atunci când aud asta. Pentru că NU ESTE AȘA. Nu este deloc așa. Oamenilor, voi chiar nu vă uitați în jurul vostru? Chiar nu vedeți cum arată societatea în care trăim? Și mă refer în general, la toată lumea, nu doar la România. Hello, trezirea, voi nu vedeți câți oameni nevinovați mor? Unde e dreptatea și frumosul în asta? Voi nu vedeți cine ne conduce? Cine are buzunarele pline de bani? Unde e frumosul în asta? Sau vouă așa vă place, și nu realizez eu? Cum puteți să vă treziți cu ideea de frumos când știți că în ziua respectivă trebuie să mergeți la muncă? Și asta nu ar fi o problemă, ci faptul că salariul pentru care munciți de-abia vă permite să trăiți de pe o zi pe alta? Refuz să cred că nu observați cum stă treaba. Cred că vreți, mai degrabă, să simțiți sentimentul de bunătate în voi, să simțiți că sunteți înconjurați doar de bine chiar dacă nu prea este așa. ”Ei, și ce dacă și-a bătut joc de mine vecinul de la trei? Așa e lumea, are și el drepturi, nu? Să-și mai bată o dată, așa sunt eu, plină de bunătate.”

Oare cum e să reușești mereu să ai sentimentul ăsta în tine? Cum e să îți zici în fiecare moment al vieții că totul o să fie mai bine, când vezi că străzi nu avem, bani nici atât, hoții umplu mijloacele de transport în comun sau că viitorul nu arată deloc bine? Nici eu nu sunt un negativist, nu spun că totul o să fie mai rău, dar parcă nici nu dă fericirea afară din mine. Nu cred nici în Premiul Nobel pentru pace luat de Obama. E luat pentru că a reușit să fie, cum am mai spus, „un negru la Casa Albă”. Nimic mai mult. Că vezi-Doamne, a făcut el pace. N-a făcut nimic. A convins milioane de oameni să-l voteze că o să fie mai bine. Și ăia au pus botul. Și d-aia a luat el Premiul Nobel. Chiar dacă ei încă se bat pentru petrol. Chiar dacă-și trimit sclavii armatele peste tot prin lume. Din nou, oameni nevinovați care mor. Din cauza acestui pacifist Barack Obama. Nu spun că acum trebuie să gândim negativ. De multe ori, chiar și eu am nevoie să-mi spun că „o să fie mai bine”. Dar asta nu înseamnă că visez cu ochii deschiși. Fără muncă, prieteni (care să te ajute când ai nevoie) și decizii luate atunci când trebuie, poți să fii cât de optimist vrei, nu te va ajuta foarte mult.