Naționala României de handball a început fulminant CE din Macedonia, învingând tot pe linie: Franța, Ungaria și Danemarca în grupa principală. Fetele au prins încredere însă au clacat în grupa finală în fața Spaniei, care tocmai s-a calificat în finala (cel mai bun loc al lor fusese un loc 8 la CE). Am învins Ucraina, Danemarca a bătut Spania, Norvegia a bătut Danemarca, dar rezultatele nu au fost de ajuns. România nu a reușit să bată Norvegia în ultimul meci, nereusind să ne calificăm mai departe. Îmi păstrez încă ideea că Ungaria a jucat un pic dubios. Românca din poarta Spaniei – evoluție impecabilă. România termină pe 5 după ce bate în prelungiri Croația cu 36-33. Un loc 5 nu excelent, dar bun. După campionat au venit criticile. Că am greșit când trebuia să nu o facem, că suntem prea individualiste, că jumătate din echipă nu avea ce căuta acolo, că Voina e un antrenor sub Tadici etc. Dacă handballul ar fi fost la fel de mediatizat în lume și în România cum este fotbalul, România era mare. Nimeni nu se gândește ce înseamnă de fapt un loc 5 în Europa. Un loc 5 sunt echipele care ajung în sferturile de finală de la EURO, dar nu trec mai departe. Dacă luăm EURO 2008 spre exemplu, asta înseamnă Olanda, Croația, Portugalia sau Italia. Nimeni nu s-a gândit de fapt cât de mult face Naționala de handball pentru români. Mult mai mult decât cea de fotbal spre exemplu. Imediat ce Mutu & Co. s-au calificat la EURO, au fost făcuți eroi naționali. Noi am câștigat doar că ne-am calificat acolo. Dacă treceam de grupe cred ca le făceau statuie în Piața Universității. Făcând un mic exercițiu de imaginație, România la fotbal ar fi fost la fel cu cea la handball dacă băteam Olanda în ultimul meci și mergeam în locul Italiei în sferturi. Cam asta au făcut fetele noastre în Macedonia. Cu o echipă în reconstrucție, cu antrenor și staff nou, cam asta au reușit fetele lui Radu Voina. Cu Amariei la ultimul turneu în tricoul Naționalei, cu Dinu cel mai probabil la ultimul său turneu final, iar cu o Oana Manea care a înlocuit-o perfect pe Gâlcă-Stanca, Naționala României de handball feminin este cu mult mai valoroasă decât este cea de fotbal. Pe durata campionatului european, pe primele pagini ale ziarelor de specialitate din România s-au aflat în continuare Becali, Rădoi, Paszkany sau Dorinel Munteanu. Un colț mic și pentru Amariei sau Lecușanu, dar nimic mai mult. Ce rost are? Nu se vinde așa de bine, nu? O să vă prezint mai jos cum arată primele pagini ale ProSport-ului de pe 3 decembrie, de când a început să joace Naționala.

3 decembrie: România începe CE evoluând împotriva Ungariei. ProSportul ni-l prezintă pe Dorinel. Pe 9 iunie, când România începea CE din Austria și Elveția, ProSport îi indemna pe băieți să fie bărbați. Dar culmea, nici Lecușanu și nici Amariei nu erau pe prima pagină din ziar.

4 decembrie: Ziua imediată victoriei contra Ungariei, 27-21. Titlul din ziar este legat de acest meci, dar dedesubt vedem ce trabuc fumează Borcea, și câți bani vrea Gigi pe vedetele Stelei. Pe 10 iunie, după egalul de la EURO cu Franța, ProSport scria ca „Vrem Calificarea!”

5 decembrie: Evoluăm contra Franței. Pe prima pagină îl vedem pe Dani Coman jonglând cu balonul. Dacă nu te uiți foarte atent, nu vezi unde scrie despre Naționala României … o propoziție. În ziua în care la EURO 2008 România juca împotriva Italiei, ProSport îi indemna să „Trimită Italia acasă”.

6 decembrie: Ziua după ce am zdrobit Franța. Le vedem parcă undeva în colț și pe fete, dar e mai interesant câți bani a luat Rădoi de la bănci. După egalul cu Italia de la EURO, îl vedem în ProSport pe prima pagină pe Mutu, care ne transmite că îi pare rău că a ratat penalty-ul cu Italia. Nu vedem însă dacă Amariei și-a construit casă în Cluj din banii de la Slagelse, sau din bani de la bancă. „Capul sus Mutu, urmează Olanda!” … dar „Capul sus fetele, urmează Danemarca!”, unde e?

7 decembrie: Jucăm cu Danemarca și dacă învingem plecăm cu maximul de puncte în grupa secundară. Piți ne îndeamnă în ProSport să scăpăm de străinii din Liga 1, că îi afectează lui munca la Națională. Pe fete le găsim exact acolo unde îi doare pe redactori de ele: în cot.

8 decembrie: Am bătut Danemarca. Vedem pe prima pagină scris: Pomană pentru Mutu. Parcă o vedem și pe Narcisa Lecușanu acolo undeva. Oricum, cel mai mare spațiu alocat Naționalei cât timp a jucat la CE. După ce au pierdut cu Olanda, aventura la EURO pentru români s-a terminat. Ni se prezintă „Naționala de bronz” pe prima pagină din ProSport. Totul s-a terminat pentru fotbaliști. La același nivel însă, handballistele lui Voina continuă. Deja e clar cine are cele mai multe performanțe.

9 decembrie: Jucăm cu Spania, meci care urmează să fie și începutul sfârșitului.  Pe prima pagină îl vedem pe Zapata facând plonjoane pentru fotografi. Parcă undeva sus este și Elisei-Ardean, dar nimic mai mult.

10 decembrie: Jucăm cu Ucraina. Mutu ne arată să ne ținem gura, iar lângă el Rădoi urlând la niște colegi, fâcănd pe căpitanul. Târziu am văzut și un mesaj al lui Radu Voina pentru fete, în colțul din dreapta jos.

11 decembrie: Am bătut Ucraina la scor, chiar dacă am făcut-o în ultimele 20 de minute. Pe prima pagină din ProSport „s-a ales praful”. Urma să jucam cu Norvegia. Pe prima pagină însă, scandalos, doar „Totul sau nimic: Azi jucăm pentru semifinala CE la handball”. E mai interesant că vine Protasov la Cluj sau că Maftei vrea bani și să plece de la Rapid.

12 decembrie: Am pierdut cu Norvegia. România ratează semifinalele. Pe prima pagină însă vedem un negru în chiloți și jambiere pe un teren de fotbal, în loc să vedem o poză cu Cristina Neagu după ce Norvegia ne-a închis șansele la medalii.

13 decembrie: Pe prima pagină din ProSport vedem cum Dinamo vrea pe Poli pe primul loc. Că jucăm cu Croația pentru un loc 5 la europene, nu se pune. De data asta nu apare chiar NIMIC despre Naționala pe prima pagină. Și asta pentru că e mai interesant că Adrian Cristea este noul Trică sau că Rapidul iese din criza financiară, în condițiile în care nimeni în lume încă nu a găsit o soluție pentru ea.

Concluzia o trageți singuri. Nu e nevoie de mine, că nu sunt nici un deschizător de căi, nici vreun om de știință. În România sportul înseamnă fotbal. Nimic altceva decât fotbal. Așa de mult ce contează însă încât dacă ai 13 ani și vrei să te apuci de fotbal trebuie să dea tac’tu bani ca să joci. Așa de mult ce contează încât suntem una dintre cele mai puternice Naționale de fotbal, corect? Dar nu e nimic. Bucurați-vă. Dacă eram eu cel cu putere de decizie, voi erați șomeri acum, jurnaliștilor.

Până când o să vă pot da afară, rămân mândru de Naționala de handball, chiar dacă știu că ele puteau mai mult. Când și Mutu o să tragă cu piciorul la fel de tare de la 11 metri, cum trage Amariei cu mâna de la 9, sau atunci când vom repeta performanțele Generației de Aur, mai discutăm. Până atunci nu suntem în fotbal nimic altceva decât niște muci. Spre deosebire de handball însă, unde contăm. Dar nu e nimic. Promovați în continuare prostia și hoția, și poate o să ajungem departe. Sau nu!