Ziua asta a fost mereu un prilej de distracție. Liber de la muncă. Mini-weekend-uri atunci când pică vineri sau luni. Toată lumea la mare, la munte sau la un mic și o bere la iarbă verde. Asta ultima îmi place. Dar n-am să înțeleg niciodată de ce să te duci la mare de 1 mai, în condițiile în care toți cocalarii și pițipoancele se duc acolo. N-ai loc să tragi niciun fâs, că e cineva care te vede. N-ai loc să-ți pui păturica pe plajă, că e plin de mizerii (bine, asta nu e doar de 1 mai, asta e mai mereu). Să intri în apă? Ce e asta. Păi ce, e loc? Pentru a avea loc să înoți 10 metri trebuie să mergi în larg. Și, când ai loc destul, surpriză: geamandura. Și nu treci, că ți-e rușine și vrei să respecți legile. Dar îi vezi pe toți papagalii la 20 de metri mai în larg. Lor de ce nu le e rușine?

Apoi, la munte. Acolo unde încă mai e zăpadă, pe vârfuri. Mergem să schiem, cică. Unde să schiezi când pârtia e plină? N-ai loc nici cu sania, ce să mai vorbim de schiuri sau placă. În restaurantele unde poți bea o ciocolată caldă sau o cafea e la fel de plin. Mai plin decât pe pârtie, că parcă toți au venit la munte să stea înăuntru. Se așează burtoșii la masă, comanda mâncare cât pentru trei zile, discută politică, economie, afaceri, ba chiar cer să se schimbe canalul pe sport.ro, că joacă Dinamo.

De cele mai multe ori întâiul de mai mi l-am petrecut cu ai mei, la iarbă verde. Adunam niște prieteni și mergeam înspre Păulești la pădure. Mingii, mici, bere, sucuri, grătarul, scaunele, pătura, cârțile (și de citit, și de joc), tablele și apa rece. Și plecam. Și era relaxant, de ce să nu recunosc. Nu e deloc rău să ai o zi de pauză când știi că în mod normal ar fi trebuit să fii la muncă. E un concediu pe gratis, dacă ne gândim bine. Asta da, asta-mi place, asta am făcut, asta voi face probabil și în continuare.

Dar încă nu reușesc să înțeleg excesul de zel al celor care pleacă la mare. Stabilesc grupul cu două luni dinainte, pleacă în trei dacii ruginite, cu ochelarii hArmani pe ochi, în speranța că vor pune și ei mâna pe un cur în Mamaia (nu, nu pe a lu’ mamaia), mai ales că pentru două zile de cazare acolo și-au dat salariul pe o săptămână. Dar e cool. E cool să te duci de 1 mai la mare. Altfel nu trăiești, frate. Get a life! Aglomerația nu mi-a plăcut niciodată. Poate din cauza faptului că am mers 4 ani cu 30-ul în Ploiești, până am realizat că e mai ușor cu traseul 1, care era și mai gol. Sau poate pentru că am trăit 4 persoane într-un apartament mic. Sau poate pentru că la bloc n-aveam curte, iar parcarea și locul de joacă erau înconjurate sau chiar ocupate de mașini. Motive pot fii multe. Nu știu care este și nici nu mă interesează. Dar pot să vă spun de pe acum că la anul, de 1 mai, nu mă veți găsi pe plaje și nici pe schiuri, ci probabil la un mic printr-o pădure în jurul Ploieștiului, alături de prieteni și familie, așa cum am făcut de mic.