N-am de gând s? v? fiu profesor azi, nici nu a? putea. Vreau doar s? v? împ?rt??esc ideile mele despre citit. Ideile despre c?r?i, despre acele lucruri pe care le ave?i în bibliotec? ?i, totu?i, nu le-a?i deschis niciodat?, sau dimpotriv?, le-a?i citit pe ner?suflate. Literatura nu începe de aici ?i nici nu se termin? aici. Aici face doar un popas. Aici, cineva care a citit destul în 18 ani, v? invit? la un dialog despre literatur?.

Despre c?r?i afla?i cât înc? sunte?i pe b?ncile ?colii primare, când doamna înv???toare v? înva?? s? scrie?i ?i s? citi?i. V? ofer? s? citi?i c?r?i cu basme de Petre Ispirescu ?i pove?ti de Fra?ii Grimm, poate ?i faimoasele istorioare ale lui Hans Christian Andersen. ?i totu?i, chiar dac? acolo trebuie s

? înceap?, literatura se opre?te pentru mul?i la nivelul primelor patru clase, desp?r?indu-v? de înv???toare, nemaiavând motiva?ia necesar? s? citi?i. ?i ?ti?i ceva? Nici nu m? mir?.

Doamna înv???toare, chiar dac? se supune unei programe ?i unor reguli, v? face s? citi?i pentru c? v? prezint? literatura din suflet, v? prezint? c?r?ile pân? în cele mai frumoase col?uri ale sale. Din ?coala general? nu mai este a?a. Din toate c?r?ile ce mi-au fost date s? le citesc la ?coal?, evident obligatorii, nu am citit decât trei, în doisprezece ani: „Ion” de Rebreanu, „Baltagul” de Sadoveanu ?i „Romanul adolescentului miop” de Eliade. În schimb, pe lâng? multe zeci de alte c?r?i citite, am parcurs f?r? oprire cinci c?r?i de Jules Verne ?i patru de Mario Puzo. A?a cum francezul îmi pl?cea în copil?rie, a?a ?i Mario Puzo îmi place acum, totul pornind de la celebrul film „Na?ul”, ecranizat în urma cu treizeci de ani dup? romanul lui.

Ceea ce vreau s? spune este c? dac? î?i g?se?ti c?r?ile potrivite, e imposibil s? nu-?i plac? s? cite?ti. Este imposibil s? nu fie ceva de care s? fii interesat. ?i mi se pare ?i normal c? mul?i elevi nu mai citesc, având în vedere listele cu lecturi de la ?coal?. Repet, citesc mult, ?i totu?i, nu multe c?r?i date de profesori mi-au pl?cut, iar asta pentru c? ei se ?in cu din?ii de o program? construit? pe vremea când Francisc Ford Coppola punea pe marile ecrane „Na?ul”. Adic? acum multe zeci de ani. Mai trist este c? nici ?coala nu te motiveaz? s? cite?ti. Nu mul?i profesori de limba ?i literatura român? dau note pentru romane citite ?i prezentate în fa?a clasei. Nu mul?i pierd timpul cu a?a ceva, pentru c? e o program? stufoas? de care trebuie s? se ?in?. Eminescu, Blaga, Arghezi, Barbu, gata poezia. Apoi basmul, nuvela psihologic?, romanul interbelic ?i romanul tradi?ional. ?i stai, c? nu am terminat. Trebuie s? studiem ?i s? scriem eseuri despre toate astea v?zute prin ochii lui George C?linescu. Poftim? P?i cum vrei ca elevului s?-i plac? cititului dac?, de fapt, tot ce cite?te trebuie s? se reg?seasc? în viziunea criticilor?

U

n copil nu are cum s? citeasc? ?i ce îi trebuie la ?coal?, ?i ce îi place. Este nevoie s? aleag? una dintre ele. ?i cum ?i p?rin?ii vor note bune, ?i profesorii îi preseaz?, normal c?-i vor „savura” pe Camil Petrescu ?i Ioan Slavici.

Mul?i dintre ei le vor lua de pe internet, nici m?car nu se vor chinui s?-?i cumpere o carte de comentarii de unde s? mai ?i în?eleag? ceva. ?i asta pentru c? sistemul este prost gândit, comunist, a?a încât s?-i oblige pe elevi s? citeasc? ce vrea programa. Problema este c? asta nu se mai întâmpl?. Un elev de clasa a VI-a, s? spunem, prefer? s? sar? peste literatur?, decât s? afle câte ceva despre „Florin scrie un roman”.

C?r?ile sunt pre?ioase, mai ales dac? g?se?ti ceva care s?-?i plac?. Mereu am apreciat oamenii cu care pot vorbi despre literatur?, care chiar dac? nu au citit romanele pe care le-am citit eu, sunt în stare s? emit? o p?rere despre ele din simpla viziune a cuiva care cite?te mult. Mario Puzo nu doar c? a trezit în mine simpatia pentru c?r?i cu mafie, dar m-a f?cut s? m? fascineze subiectul, s? m? fac? s?-mi doresc s? scriu o carte despre asta; despre o mafie imaginar?, bineîn?eles, nu despre una real?, cum a f?cut el.

?tiu, eu sunt bun la aruncat cu noroi în oameni, la criticat sistemul ?i la oferirea unei viziuni realiste asupra vie?ii (pesimist?, ar spune unii), tocmai de aceea am ?i renun?at la idee pentru moment. Poate cândva o s? pot, la fel ca ?i Adrian Ciubotaru, s? scriu ?i o carte din postura de blogger. Pân? atunci, voi l?sa urme doar aici, nu ?i la tipografiile offline. ?i cum o lec?ie, sau un dialog, trebuie s? se încheie cu un sfat, eu v? spun c? trebuie s? fie o carte acolo, undeva, care o s? v? plac? mai mult decât v? pute?i imagina. Doar c? trebuie g?sit?…