Pe prima o știți, e scrisă de papagalul ăla care nu are chef azi. A doua nu e chiar pentru orice tip de liceeni, și nu e nici vreun discurs înflăcărat cu dorința de a vă face să urniți munții din loc. E pentru un grup anume, undeva pe la 25 de liceeni, oameni care au reprezentat foarte mult pentru mine. Hai să-i dăm drumul, că poate mai aveți și altele de făcut:

Salutări 2.d! Din păcate azi am luat cu toții vacanța de studiu. Nu mă înțelegeți greșit, să iei vacanță oferă mereu un sentiment plăcut, dar pentru mine e și un pic trist pentru că e ultima mea zi în Gimnaziul din Varde. Voiam să vă spun că am întâlnit aici în gimnaziu oameni fantastici (în special la 2.d), mai mici, mai mari sau de aceeași vârstă, nici nu are importanță. De apreciat este faptul că toți sunteți niște oameni extraordinari și că m-ați putut asimila și pe mine printre voi, indiferent că era vorba despre bârfa de la prânz sau de vreun proiect serios la școală. N-am să uit niciodată primul modul (Și n-am să uit nici că era matematică și că mi se părea că vorbiți chineză; chineză pe care, iată, astăzi o pot vorbi și eu), prima petrecere de la școală (ce ciudat mi s-a mai părut), petrecerea de Crăciun cu voi, excursia de studiu din Amsterdam (ce mai excursie a mai fost:D) sau minunatele ore de sport pe care știți că le iubesc mai mult ca orice altă activitate.

Cred că eu am strâns o experiență mare în decursul acestui an, poate și pentru că am învățat multe lucruri de la voi. Sper să nu fie ultima dată când ne vedem. Așa cum v-am spus, sper că voi participa și eu la banchetul de anul viitor când veți termina școala. Vă urez o vacanță plăcută, dar înainte de asta sper să luați notele pe care vi le doriți la examenele de final de an și să vă numiți în august 3.d, plăcerea supremă al gimnaziului danez. Aruncați cu baloane cu apă în broaște și pentru mine. Ne vedem ;)

Ați realizat probabil singurei despre ce scrisoare e vorba. E mesajul pe care l-am trimis tuturor colegilor pe care i-am avut în Danemarca. Broaștele sunt așa numiții „boboci”, iar aruncarea cu baloane pline cu apă este o tradiție de care eu am scăpat, fiind anul doi. Am simțit nevoia să le spun lucrurile astea, să transmit ceva celor care au reprezentat o parte importantă în viața mea. Pentru că anul care se termină cât de curând a fost fantastic și datorită lor. Nu chiar tuturor, dar în orice caz, datorită majorității. Majoritate care cât de curând se va afla la mai mult de 2000 de km. depărtare…