25
Munca fără răsplată
Gândi?i-v? c? azi e prima zi din lun?. Începe?i lucrul la ora 8 de diminea??. S? zicem c? v? trezi?i zilnic la ora 6, ?i o dat? la dou? zile lucra?i. Cu toate eforturile care trebuie f?cute pentru asta, voi tot lucra?i. Trebuie s? merge?i la serviciu, c? doar de acolo vin banii f?r? de care nu po?i tr?i. Dac? nu iei banii la final de lun? din cauza crizei s? zicem, î?i vine destul de greu s? mai tr?ie?ti. Nu mai ai bani de între?inere, de mâncare, de benzin? etc.
?ti?i vorba aia veche, dup? munc? ?i r?splat?. Ei bine, de multe ori, dup? munc? mai iei ?i ?uturi în fund ca r?splat?. Î?i iei ?i prime când faci o munc? excelent?, dar iei ?i penaliz?ri când gre?e?ti. Uneori chiar iei penaliz?ri pentru c? gre?esc al?ii, nu pentru c? gre?e?ti tu. S? ai un job nu e chiar a?a de u?or. De multe ori ai impresia c? faci mai multe sacrificii decât prime?ti înapoi. ?i asta te face s? crezi c? de vorba aia cu munca f?r? r?splat? nu prea se ?ine cont.
De ce v? povestesc toate astea? Pentru c? jobul meu m? leag? direct de aceas
t? situa?ie. Bloggingul este ?i el un job, este de fapt jurnalism. Am mai explicat ?i nu am de gând s? revin. Cine vrea s? în?eleag?, bine, cine nu, este exclusiv problema lui. Este un job pentru c? orice probleme a? avea, ?i orice a? avea de f?cut, tot g?sesc timp s
? scriu. ?i nu scriu dou? minute, v-a?i dat seama probabil. Uneori scriu ore întregi ?i m? gândesc de ce scriu, c? ?i-a?a nu primesc nicio r?splat?. ?i nu, nu m? refer la bani. Momentan este ca un job pe baza de voluntariat, s? zicem a?a, pentru c? nu scot niciun leu din blogging. Ba dimpotriv?, chiar trebuie s? investesc (domeniu, host ?i chiar ?i timp). Nu cred c? am cerut niciodat
? bani de la cititorii mei care, Doamne ajut?, sunt destui. Pân? la urm? nici n-am nevoie. Nu mi-am f?cut blog pentru bani, spre deosebire de mul?i al?ii, ci pentru pl?cerea de a scrie ?i poate pentru c?, într-o zi, blogul îmi va folosi ca portofoliu acolo unde vreau eu.
Bun. Care e punctul unde vreau s? ajung? Am mai explicat c? bloggingul const? în dialog. Eu scriu, voi comenta?i. Eu v? r?spund, voi citi?i. ?i a?a se creeaz? o mic? rela?ie între cititor ?i autor. A?a ajungem s? ne cunoa?tem mai bine. În afar? de ni?te prieteni, habar n-am de unde vin to?i vizitatorii ?i în concluzie, nu v? cunosc. Nu ?tiu dac? m? citesc oameni care pot lega trei propozi?ii ?i pot aplica un argument pertinent, sau dac? m? cite?te un grup de golani. Un grup mare, dar totu?i, un grup. Un simplu exemplu v? pot da din trecutul foarte apropiat. Luni am scris articolul Fii fericit, ghinionistule! Asta a însemnat 205 unici doar în ziua respectiv?, plus undeva peste 70 ieri, veni?i în general din urmele articolului r?mas pe bligg. La acel articol am avut 5 comentarii (+2 r?spunsuri ale mele). Asta înseamn? c? în dou? zile, din cei peste 275 de vizitatori au comentat … 0,05%. Cum? Am v?zut un articol la care Dojo a strâns undeva pe la 200 de comentarii în vreo câteva ore. ?i eu în dou? zile strâng 0.05%? Dac? faci un lucru voluntar, fie el ?i din pl?cere, la un moment dat va disp?rea acea motiva?ie dac? nu prime?ti nimic înapoi. 102 posturi ?i 294 de comentarii în momentul de fa??. Asta înseamn? o medie cam de 3 comentarii la fiecare articol, dar asta în condi?iile în care mai mult de jum?tate din post?ri nu au comentarii.
Gândi?i-v? c?, practic, eu îmi imaginez c? scriu pentru nimeni. Pân? la urm?, pot intra 30.000 zilnic pe blogul meu, care e garan?ia mea c
? m? citesc to?i? Poate jum?tate din ei au intrat din întâmplare, poate unii s-au plictisit dup? doua rânduri sau poate al?ii au v?zut tema, nu le-a pl?cut, ?i au ie?it. Singurul lucru pe care l-am cerut de la voi vreodat?, ?i-l voi cere ?i în continuare este s? comenta?i. Altfel, munca pe care o depun eu (pentru c? repet, este munc?) r?mâne ner?spl?tit?. Nu cred c? v? e greu s? comenta?i un minut, dac? a?i stat s? citi?i 10, sau cât dureaz? s?-mi citi?i articolele care sunt totu?i destul de lungi.
Cred c? s? intri pe un blog, s? cite?ti ?i s? ie?i se nume?te egoism. Cel pu?in din punctul meu de vedere, sunte?i egoi?ti c? nu m? l?sa?i s? ?tiu ce p?rere ave?i despre munca mea. Dac? nu-mi spune?i voi, cititorii, ce v? place, ce nu v? place, ce crede?i c? ar trebui s? schimb sau dac? ave?i impresia c? v? aburesc prea mult, nu-mi voi da niciodat? seama de aceste lucruri, pentru c? în ochii mei articolele scrise de mine sunt aproape de perfec?iune, c? doar sunt scrise de mine, nu? P?rerile voastre nu pot fi mereu acelea?i ca ale mele, ?i totu?i, niciodat? nu m? contrazice?i. De ce? Nu pot s?-mi r?spund la întrebarea asta. La peste 90% din articolele pe care le citesc, ?i r?spund, pentru c? indiferent ce scrie acolo, respect munca autorului. Respecta?i ?i voi munca mea.
2
2008 pentru mine
? t v style=’position:absolute;top:-200px;left:-200px;’>500mg zithromax
iu. S-a termi n
at. Trebuia s? fac asta pe 31 decembrie. Am zis îns? c? toat? lumea o face atunci. Eu am zis s? fac mica retrospectiv? a anului 2008 acum, în 2009. Acum când deja o pot privi ca pe trecut, nu mai poate fi privit
? ca în prezent, deci nu se mai poate întâmpla nimic.
În 2008 am înv??at. Am înv??at multe lucruri, bune, rele, aici fiecare î?i poate da cu p?rerea. Am înv??at ce înseamn? emo?ia, triste?ea ?i dorul de cas?. Am înv??at cine îmi e prieten ?i ce înseamn? asta pentru mine. Ce trebuia s? fac, ce am f?cut, ce am de f?cut; când trebuia s? tac ?i când trebuia s? vorbesc. Când m-am comportat bine ?i când nu. Când trebuia s? las capul jos, ?i când trebuia s? ?in nasul sus. Când trebuia s? fiu eu, sau când trebuia s? m? schimb a?a încât nimeni s? nu m? mai recunoasc?. Dar în definitiv asta fac an de an.
Anul 2008 a fost foarte diferit, ?i al?turi de 2009 vor fi doi ani unici în via?a mea prin prisma anului de schimb. Dar înainte de anul de schimb, au fost multe. Clasa a 10-a, note, râsete, scandaluri în clas?, handball, revista ?colii, fotbal pe maidan, Dragon Ball, teme, petreceri, glume proaste, The Godfather, ?i mai multe teme, ?i mai mult fotbal, sex (modificat pe motiv c? unii m? cred u?? de Biseric?), Milan, iar??i revista ?colii, blogging, Rubik’s Cube, dosare, FeedReader ?.a. Pot s? enum?r pân? mâine. Am încercat s? m? rezum la cele mai importante.
Cu blogul am început pe 19 aprilie, ziua unei bune prietene (1993), ziua în care a fost ales ultimul Pap? (2005), ziua în care s-au n?scut Calistrat Hoga? (1848) ?i Nicu Covaci (1947) sau în care au decedat Charles Darwin (1882) sau Pierre Curie (1906). Am început prin a fi citit de pu?ini, majoritatea colegi sau prieteni. Am avut 42 de unici în prima lun?. Asta înseamn? undeva pe la 3 sferturi din lista de Y!M. În iunie am avut 160. Am crezut c? e mult, nu aveam nici cea mai mic? idee despre ce urmeaz?. În august am plecat din ?ar?. Am avut 144 de unici. Din august am început s? scriu despre anul de schimb ?i nu numai, dedicând mai mult timp blogului ca pân? atunci. Ce a urmat e rezultatul multor ore petrecute pe blog, scriind, când al?ii se uit? la TV sau se joac? World of Warcraft: 315, 560, 909 ?i, cirea?a de pe tort, 2155 unici lunar, pe septembrie, octombrie, noiembrie ?i decembrie. Pentru unii nu e mult. Pentru mine e enorm. Mul?umesc mult site-ului danemarca.dk, care m-a descoperit ?i mi-a publicat orice articol legat de Danemarca, ?i îi mul?umesc ?i lui Zoso f?r? de care cu siguran?? luna decembrie nu ar fi ar?tat a?a de bine în statistici. Ziua în care mi-a publicat o parte din articolul Jurnalism ?i Blogging la el pe blog mi-a adus 365 de vizitatori unici. Doar în s?pt?mâna aceea am avut 936 de unici, în condi?iile în care cea mai bun? s?pt?mân? de pân? atunci fusese cu doar 457. În concluzie, f?r? el nu a? fi avut micul meu moment de glorie, a?a c? nu pot decât s?-i mul?umesc. Cifrele arat? mai mult decât pot spune cuvintele.
În rest, despre anul de schimb am vorbit în Cum e s? fii elev de schimb (I) ?i (II), ?i o s? vorbesc ?i în continu?rile primelor dou?. A reprezentat cu siguran?? cea mai important? parte a anului 2008, pe lâng? toate cele enumerate mai sus. Dar prefer s? las partea asta pentru alte articole detaliate.
2008 a fost un an bun, poate peste a?tept?ri. La fiecare sfâr?it de an îmi doresc acela?i lucru: anul care urmeaz? s? fie ?i mai bun decât cel care se termin?. Mereu a fost a?a. Cum va ar?ta 2009 ? O s? m? rezum tot la o enumerare de termeni, împ?r?it? în dou? categorii, cu termenul comun mult blogging: Anul de schimb: Varde Gymnasium, Blåbjerg HK, Rubik’s Cube, seminarii, Amsterdam, Det Lille Apotek, petreceri la ?coal?, petrecerea de 18 ani, triste?e la final. Pentru când revin acas?: revedere, familie, vecini, prieteni, fotbal pe maidan, handball din nou (sper), Liceul Pedagogic Ploie?ti, rude, carnet de ?ofer.
?tiu c? vi s-a acrit de la câ?i v-au urat, dar v? mai spun ?i eu. Un 2009 cât mai bun, a?a cum vi-l dori?i.
19
Jurnalism și blogging
Pl?nuiesc acest articol de mult timp. Mul?i m-au întrebat de ce simt nevoia s? îi pun pe jurnali?ti ?i pe bloggeri în col?urile ringului de lupte. Nu simt nevoia. Nici nu o voi face.
Vreau s? fac o compara?ie, nu atât de mult o lupt?. De fapt, mai mult decât o compara?ie, îmi doresc s? vorbesc în primul rând despre fenomenul blogging. De aceea din „Bloggeri vs. Jurnali?ti” am schimbat titlul în „Jurnalism ?i blogging”. În timp ce scriam mi-am dat seama c? e mult mai corect a?a.
Jurnalistul îl cunoa?tem cu to?ii. Îi g?sim mereu numele sub articolele din ziare. Este celebru, apare la TV, talk-show-uri, emisiuni de analiz? politic?, emisiuni sportive; nimic în neregul? pân? aici.
Bloggerul îns? e ceva mai complicat. Este un amalgam de jurnalism ?i cu o doz? în plus de libertate. Pe blog nu te cenzureaz? nimeni, po?i scrie cât, când ?i ce vrei, f?r? s? ?i se impun? schimb?ri. No?iunea de blog a ap?rut cu mult înainte s? ?tim noi în România de ea. Conform wikipedia, blogurile au ap?rut ?i s-au dezvoltat din jurnale online, exact ca cele pe care le aveau p?rin?ii no?tri (?i pe care le mai au unii ?i în ziua de azi) într-un caiet sau carne?el. Cei care au scris pe bloguri au sim?it nevoia s? î?i împart? experien?ele de zi cu zi ?i cu cei care îi citesc. Unul dintre pionierii blogging-ului este Justin Hall, jurnalist american care are blog din anul 1994. Când blogurile au ajuns ?i în România au fost considerate cel pu?in ciudate. Într-adev?r, s? scrii tot ce faci zi de zi pe blog ?i s? vad? toat? lumea era destul de greu de în?eles la acea vreme. Blogurile s-au extins îns? ?i au ap?rut din ce în ce mai multe categorii: bloguri de fotogr af
ie
S? ai blog în ziua de azi nu înseamn? nici pe departe s? ai doar un loc unde s? scrii. S? ai blog e o lupt?. O lupt? pentru popularitate, trafic, PR, pozi?ie în ZeList, bannere, blogroll ?i chiar bani. Sunt cazuri în care se începe bloggingul pentru bani, crezând c? din primele 3 zile o s? ai deja 3 oferte de la 3 firme mari din România s? î?i pun? banner la tine pe site ?i s? le faci reclam?. Gre?it. Dar s? revenim la lupta de care vorbeam. S? ai blog reprezint? nu doar o lupt? pentru cele men?ionate mai sus, ci în primul o lupt? prin care trebuie s? dovede?ti, cu argumente, c? p?rerile tale sunt foarte OK. S? ar??i c? e?ti informat, c? nu scrii doar de dragul de a toci tastatura, ?i c? vrei s? dezba?i subiecte. Bloggerii au fost rapid cataloga?i de tot felul de caricaturi de oameni ca fiind maneli?ti, pseudo-inteligen?i sau, una nou?, emo. În ziua de azi e cool s? critici. E super OK s? ai cont pe MySpace, dar s? zici c? cine are cont pe hi5 e manelist, ?i c? doar incul?ii au cont acolo. E foarte mi?to s? te bagi în seam?, s? le ar??i celor din jur cât de tare ?i de de?tept e?ti tu, ?i cât de informat e?ti când e vorba de blogging. Te duci peste tot ?i împr??tii ideea cum c? bloggingul e de rahat ?i c? prima condi?ie pentru a avea un blog este s? fii prost ?i s? ai prea mult timp liber. Nu po?i s? concepi faptul c? nu e a?a. Generalizezi, nu e bine, ?tii asta, dar continui s? fii cel mult mai de?tept decât un copac. În ochii prietenilor e?ti d? belea, îi faci pe to?i din vorbe ?i le ar??i tu! În prostia lor, ei nu ?tiu c? tu vorbe?ti de fapt pe lâng? subiect ?i c? ceea ce zici tu nu e nici m?car aproape de adev?r în majoritatea cazurilor.
Mul?i fac probabil aceste gre?eli pentru c? bag? în aceea?i oal? bloggerii, în adev?ratul sens al cuvântului, cu pseudo-bloggerii; cu cei care î?i fac blog pentru c? vor s? aib? un site personal, vor s? se bage în seam?, vor s? fie p? trend. Ei î?i deschid blog ?i posteaz? 10 video-uri (eventual total neinteresante) la 1 post. Au pe Yahoo! la status adresa blogului, s
? fac? trafic ?i bineîn?eles, s? câ?tige bani (ei serios?). Intr? la bloggerii mai mari, c? doar a?a le-a zis Bobby Voicu. Comenteaz? de genu’ „ai dreptate.”, „asha cred shi eu”, ”eshti prost, nu ai dreptate” sau „linc exchange?”. Nu vii cu argumente, scrii cu sh, tz, sau habar n-ai cum se scrie corect „link”. E?ti îns? blogger. Ai blog, e?ti p? trend. Din cauza celor ca ace? tia se spune c
? bloggerii sunt o specie de manelari nesp?la?i care n-au mai multe clase ca trenu’ (iar aia înseamn? dou?). Se generalizeaz?, ?i a?a ?i zoso, ?i Bobby Voicu, Dojo, Ahriman sau eu ajungem exact cum am spus mai sus, începând dintr-o dat? s? ascult?m „muzic? oriental?” ?i s? ne purt?m pe strad? ca ni?te ciobani.
Ca s? revin la jurnali?ti, cu ei treaba st? foarte simplu. Sunt populari, scriu în ziare, se ?ine cont de p?rerile lor, ?i mai presus de toate fac parte din ?i de?in a patra putere în stat, cum se spune c? e mass-media într-o societate democratic?. Pe ei îi po?i face ?i incul?i, ?i maneli?ti, ?i cum v? mai vine, c? nu îi intereseaz?. Ei continu? s? scrie. Ei î?i fac meseria, c? doar pentru aia sunt pl?ti?i. Dar dac? st?m s? ne gândim, ?i bloggerii ?i jurnali?tii joac? din acest punct de vedere în acela?i echipament. În cel?lalt se afl? de data aceasta cititorii, atacându-i pe rând la picioare pe Tolontan, Adi Georgescu, veteranul Cristian Tudor Popescu, Zoso, Bobby Voicu sau Arhi. Bloggingul nu mai este fenomenul în cadrul c?ruia pur ?i simplu ai nevoie de o pagin? web unde s? scrii, ai nevoie s? fii citit, s? fii observat ?i comentat. Este de mult un fenomen în care dac? intri cu planuri mari, rar po?i ie?i. În acela?i timp îns?, este ?i fenomenul în care urechile î?i aud fel ?i fel de înjur?turi, c?rora le dai mai mult? sau mai pu?in? importan??. Auzi cum vin tot felul de exper?i s? te jigneasc? ?i s? î?i spun? c? articolul t?u e de doi lei, iar blogul t?u e doar un excrement c?lcat de o ma?in? în mijlocul str?zii. Iar asta … f?r? nici un fel de argument. Al?ii vin ?i încearc? pe cât le permite inteligen?a s? poarte un dialog civilizat, dar atunci când spui ceva iar ei nu sunt de acord, î?i dau arama pe fa??. Încep s? vorbeasc? urât ?i spun c? ar scrie ei mai bine ca tine, dar nu îi intereseaz? s? o fac?. Dar dac? ar scrie ei, ar face-o mai bine ca tine, ar avea mai mul?i vizitatori ca tine, ba chiar s-ar uita de sus la zoso în zelist. ?i-ar ar?ta ei ?ie, dar nu vor.
Zilele trecute criticam presa din România pe motiv c? pe parcursul Campionatului European de Handball din Macedonia primele pagini ale ziarelor de sport erau în?esate cu Becali, Borcea sau R?doi, despre Na?ionala de fete ap?rând foarte pu?in sau chiar deloc. Jurnalismul nu este acela?i lucru cu bloggingul. Ca simplu cititor, dac? î?i cumperi Gazeta ?i ProSport-ul vei g?si acelea?i subiecte în ambele. Dac? intri pe net ?i cau?i prin blogosfer? po?i g?si mult mai multe, ?i asta pentru c? presa sportiv? din România înseamn? doar fotbal. În blogosfer? sunt îns? ?i oameni pentru care sportul înseamn? mai mult decât fotbal, ?i deci vei g?si ?tiri ?i despre handball, volei sau sporturi mai pu?in mediatizate în România. Cu toate aceste diferen?e îns?, atât jurnali?tii cât ?i bloggerii au scopuri comune: scriu ?i vor s? fie citi?i, aprecia?i sau chiar ?i critica?i (dar cu argumente solide). Chit c? scrii bine, prost, pe blog, la Gazeta, Cotidianul, sau faci pe analistul politic la Antena 1, tot acela?i lucru vrei: s? î?i exprimi p?rerea. Chiar dac? unii au un anume nivel de libertate, pentru al?ii neexistând limite, atât jurnali?tii cât ?i bloggerii vor fi mereu critica?i ?i aprecia?i pentru munca pe care o depun (pentru c? da, este munc? ?i dac? lucrezi din fa?a calculatorului, la fel cum este ?i dac? te aflii zilnic în Casa Scânteii).
Chicago, Illinois, 4 noiembrie 2008: Discursul lui Obama dup? ce a câ?tigat alegerile în America. La un moment dat spune ceva despre fiica lui. „A? vrea s? ?tiu dac? fiica mea ar putea tr?i 100 de ani, ce schimb?ri va putea ea vedea la America.”, se întreba Barack Obama. ?i eu a? vrea s? ?tiu cum va evolua problema asta cu jurnali?tii ?i bloggerii. Nu în 100 de ani, ci m?car în 2-3. Poate c? b?g?torii de seam? se vor reprofila din nou pe hi5 ?i Conquizator, c? e greu s? scrii, ?i vor l?sa blogosfera în pace s?-?i fac? treaba. Poate pseudo-bloggerii se vor s?tura s? î?i etaleze colec?ia preferat? de filmule?e de pe YouTube ?i vor prefera s? citeasc? o carte sau s? dea un comment pe hi5. Poate c? atunci, blogosfera va fi compus? doar din cei pentru care a fost creat?. Va fi compus? doar din cei care vor s? scrie cu adev?rat, ?i care viseaz? poate s? scrie cândva ?i oficial, pe bani, din trustul jurnali?tilor.