De câte ori n-ați mers la sala de forță? Sau cel puțin ați vrut sa mergeți. E unde te duci ca să tragi de fiare. Să faci mușchi să te placă femeile. Sunt două tipuri de sala de forță. Sala de forță de figuri și sala de forță făcută într-adevăr pentru muncă.

Începem cu sala de figuri. Indiferent unde locuiești, e poziționată în centrul orașului. Una dintre ele, dacă sunt mai multe, este sigur în centru. Acolo se adună lumea bună. Nu poți să pui așa ceva într-o suburbie. Apoi, abonamentul sau intrarea e foarte scumpă, și lumea știe asta. Dacă Gigel se duce la sala aia, lumea îl apreciază, pentru că Gigel are bani de dat acolo. Sucul e de obicei cu 20.000 mai scump decât la orice magazin. Dacă are și ceva mâncare, să bagi în tine în micile pauze, ți-a luat salariul pe trei zile. Și asta e doar o ședință. Cine se duce la sala de figuri nu se duce o dată pe lună, ci de două-trei ori pe săptămână. Trage de fiare, într-adevăr, dar îl eclipsează cu mult mașina din parcare. Parcările sălilor de figuri sunt pline de mașini scumpe, că doar d-aia sunt de figuri.

Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese. Asta ar trebui să fie sloganul acestor săli. Toți iau pauze. Mereu când te uiți în jur sunt cel puțin alți 10 care iau pauză. Uneori te gândești că unii sunt mereu în pauză. Traspirația se șterge cu un prosopel mereu. Tricoul e mai mult uscat decât ud. Trebuie mânuși obligatoriu, că mâna face bășici pe fiarele alea. Sunt mereu și câteva oglinzi, ca să te poți admira când pui greutăți pentru următorul exercițiu. Nu lipsesc adidașii Nike sau Puma, pantalonii Hummel sau Adidas și tricourile Diesel sau Kappa.

După muncă, toți fac duș. Niciodată nu lipsesc parfumul sau gelul. Pleacă de la sală pregătiți ca pentru o întâlnire, chiar dacă ei se duc acasă. În Mercedesul din parcare nu poți să intri transpirat, că nu dă bine. Ai Mercedes, trebuie să fii la nivelul lui. De fapt, la cât de bine se pregătesc oamenii ăștia de plecarea acasă, încep să mă întreb cum reușește Mercedesul să se mențină la același nivel cu proprietarul.

Celălalt tip de săli de forță nu va fi niciodată poziționat în centru, pentru că nu sunt bani pentru chirie. Abonamentul este ieftin, aparatele sunt vechi de ți-e și frică să lucrezi la ele, și le găsești mereu prin ghetouri, în locuri unde ți-e frică să umbli cu N90-ul în mână, sau chiar și în buzunar. De fapt, dacă ai N90 nu te duci la sală de cartier. Așa că cei care vin la sălile de cartier n-au niciun bun asupra lor în afară de cei 20.000 de lei cu care plătesc ședința, și ăia în monede. Vin cu o pungă sau cu un ghiozdănel vechi și rupt și se schimbă cu toții într-un vestiar de patru metri pătrați. Oricum, de ce ar trebui un vestiar mare când nici sala nu are cu mult peste patru metri pătrați? Sunt 10 aparate, unul lângă altul, cu loc să treci printre ele doar dacă ai o constituție atletică. Cei care sunt masivi se duc la sălile de figuri, că am observat că e la modă să fii gras și să se vadă șunca pe tine. Azi se numesc mușchi.

Dacă intri în incinta sălii zici că ești într-un lagăr nazist. Urlete. De durere. Forță. Transpirație, o simți în aer. Încordare. Toată lumea se uită la ăla care ridică la piept cu 30 pe o parte. Și aia e doar încălzirea. Încă o dată durere. A ajuns la 60. Și e de-abia a treia serie. Unde are de gând să se oprească? Deja tricoul e ud de zici că a ieșit de la spălat. Bine, părțile care mai sunt, că e vai de el, rupt. La fel toți. Tricouri de firmă, din obor probabil. Când termină cu munca sunt obosiți, sleiți de puteri, de-abia mai stau în picioare. Sticla de apă luată de acasă s-a terminat încă de la primul exercițiu, și nefiind bani să cumpere alta, mor și de sete. Ce să mai vorbim de steroizi și alte rahaturi. N-au ei bani de d-astea. De-abia au strâns monedele alea să plătească ședința. Ce, credeți că au bani de abonament?

După asta merg iar să se schimbe în vestiarul de patru metri pătrați. Când ești obosit, transpirat, umflat de la atâtea fiare și însetat, parcă pare și mai mic. Unii fac duș, alții pleacă direct acasă, că e vară și oricum transpiră afară de la căldură. Și plus de asta, locuiesc în blocul de vis-a-vis. Se duc acasă, mănâncă, și se culcă. Sunt obosiți, au muncit, n-au timp de ieșit la o bere cu prietenii care se duc la sălile din centru. Cert e că ei de-abia așteaptă să mai pună mâna pe 20.000 să-și poată plăti ședința următoare. Nu vine el salariu luni?