V-a scris și Bobby aici despre ONG Fest și despre de ce ar trebui să veniți acolo dacă aveți posibilitatea. Ăsta o să fie un articol scurt în care vreau să vă spun că și eu voi fi prezent acolo. Nu ca băgător de seama, ci ca voluntar al uneia dintre cele peste 200 de ONG-uri aflate acolo. Al cărei organizații? Al fundației YFU, cu care vă tot bat eu la cap de ceva timp.

Ce este YFU? YFU este o fundație non-profit care se ocupă cu trimiterea elevilor români la studii în străinătate. Fundația este prezentă peste tot în lume, are o istorie de peste 50 de ani în Germania și America (de unde a și plecat ideea) și este prezentă în România de exact 16 ani. Dintr-una dintre generații am facut și eu parte, și spun asta cu mare mândrie, pentru că experiența unui an de schimb în Danemarca m-a făcut un alt om. Mi-a deschis multe uși și mult mai multe oportunități de viitor, așa că aș recomanda experiența YFU oricui. Dovada pentru faptul că vreau să dau mai departe ce am câștigat eu este că fac voluntariat pentru această fundație.

Dacă ești elev într-un liceu din România și vrei să ai o experiență foarte mișto în Germania, Elveția, Danemarca, Chile, Estonia, Suedia, America (doar cu plasament direct), Olanda, Franța și alte țări, atunci vino și tu la ONG Fest, caută-ne și haide să discutăm despre ceea ce poate fi experiența vieții tale cu YFU. Vei găsi acolo mai mulți voluntari, foști elevi de schimb într-una dintre țările prezentate mai sus, și vei avea ocazia să discuți cu oameni care au trecut prin ceea ce îți dorești și tu să treci. Pregătim multe lucruri mișto în weekendul ăsta, care să atragă viitori participanți la programul nostru. Ne vedem la ONG Fest de vineri până duminică!

Romanian International Universities Fair, sau Târgul de Facultăți, cum este cunoscut în România, vine la București mâine și poimâine, 13-14 martie 2010. Acolo se vor prezenta peste 100 de universități din România, SUA, Marea Britanie, Danemarca, Olanda, Franța, Austria, Germania și altele. Târgul începe la ora 10.00 și se termina la ora 18.00, timp în care se vor organiza seminarii și workshopuri, în care veți putea interacționa cu persoane care au fost sau sunt la facultățile respective, și în care veți putea da chiar și interviuri pentru a fi acceptați la unul dintre programele prezentate. Statistica spune că din 74 de elevi care au participat la Spot Admission, 25 sunt acum elevi la facultățile la care și-au dorit.

Este bine să participați în special în cazul în care doriți să mergeți la facultate în afara țării, având în vedere că puteți să vă faceți o idee mai bună despre ce se întâmplă și despre cum se poate ajunge acolo decât v-ați putea face pe e-mail. Edmundo, fundația educativă care ajută elevii să plece în diferite țări o să fie și ea acolo, și vă sfătuiesc să îi căutați. Oamenii sunt serioși, pe mine m-au ajutat mult. Adina Cristescu este, probabil, persoana care va fi acolo din partea Edmundo. Apelați la ea cu încredere!

Cunosc persoane care sunt în an terminal și încă nu sunt hotărâte în legătură cu ce vor să facă mai departe. Dacă nici tu nu ești sigur încă ce vrei să faci cu viitorul tău, atunci cred că RIUF îți poate oferi o perspectivă mai bună decât îți pot da părinții sau prietenii, așa că fă-ți un pic de timp liber weekendul ăsta și treci pe la Sala Palatului între orele precizate mai sus. Cred că intrarea la această a 5-a ediție RIUF costa 5 lei; nu sunt sigur, totuși. În orice caz nu poate să fie mai scumpă de atât. În ideea în care trenurile merg cum trebuie, sâmbătă o să merg și eu la târg.

Evenimentul se desfășoară și la Timișoara pe 16 martie și Iași pe 18 martie. Despre evenimentul din Iași v-a scris Vlad. Informații suplimentare pot fi găsite pe pagina web a târgului, acolo unde poate fi găsită și lunga listă a expozanților, alături de site-urile lor. Nu ar fi rău să aruncați un ochi acolo dacă mergeți la târg. Astfel, veți cunoaște dinainte cu care reprezentați doriți să vorbiți și nu veți pierde prea mult timpul cu căutatul lor, pentru că la intrare veți primi și o hartă a locațiilor unde se află fiecare expozant.

Bun, că acum am revenit în țară după scurta perioadă de un an petrecută în Danemarca, și că m-am și liniștit un pic, vreau să fac un lucru pe care ar trebui, în zilele următoare, să-l fac și în școlile din Ploiești; doar în două dintre ele, dar peste asta trecem. Cine îmi citește blogul de mai mult de două-trei luni știe că am fost plecat în Danemarca pentru un an de schimb. Da, chestii d-alea de vedem în filmele americane și în Copiii de la 402 există și în România. Unii dintre voi ați fost alături de mine pe toată perioada cât am fost plecat, și știți cu exactitate despre ce vorbesc. Pentru cei care nu știu, m-am hotărât să scriu acest post, pentru că fundația are nevoie de continuitate. Are nevoie de noi, foștii elevi de schimb, actuali voluntari, ca să ducem mai departe schimburile de elevi. Și da, puteți afla și singuri de asta de pe Google, dar sunt mulți oameni care nu știu de astfel de posibilități.

Să studiezi un an în afara țării este o experiență incredibilă. Te întorci o persoană total schimbată, matură, poți oricând să-ți iei zborul de acasă, deja ai trăit pe picioarele tale. Revii acasă cu un caracter diferit, și cu idei total schimbate despre viață. Să aflii cum este sistemul de învățământ îțări care se află cu zeci de ani înaintea noastră este și mai interesant. Povestea mea începe undeva prin septembrie 2007, atunci când am depus dosarul. Am scris anul trecut prin decembrie un post mai detaliat despre cum am ajuns să mă gândesc să plec din țară. Îl găsiți aici. Nu scriu asta ca să vă povestesc iar anumite detalii plictisitoare. Vreau doar să promovez și prin blog ideea de exchange year, și mai presus de toate, vreau să promovez YFU, fundația care schimbă an de an viețile unui număr restrâns de tineri. Iar noi încercăm să mărim numărul acesta prin prezentări în școli sau, iată, prin surse personale.

Toată lumea se întreabă de la început care sunt costurile. Mari. Peste jumătate se sperie când aud de sume care se învârt în jurul a 5500 de euro. Și mult mai mulți întreabă unde se duc banii ăstia. Ei bine, se duc pe transport, pe organizarea de seminare la care și tu, ca elev de schimb, vei participa (undeva la 4-5 seminare în fiecare an, depinde de țara-gazdă). Se mai duc la asigurarea de sănătate și, dacă vei pleca în Europa, și la seminarul YES din Berlin, unde se adună sute de elevi de schimb de pe tot continentul, înainte de reîntoarcerea acasă Și eu vă pot garanta că YES Beriln 2009 a fost unul dintre cele mai bune lucruri din anul meu de schimb. Bun, există și burse, dar nu vă bazați pe ele, pentru că șansele sunt mici. Acum, dacă și după ce ați auzit de costuri nu ați ieșit de aici, înseamnă că e o șansă ca unul dintre voi să fie interesat. Ceea ce, evident, ar fi un câștig. Trebuie să înveți în clasa a 9-a sau a 10-a, în general astea sunt clasele de unde se acceptă elevi, dar mai există și excepții. Și, mai presus de toate acestea, trebuie să VREI. Ăsta este cel mai important lucru: să vrei. Să vrei să înveți într-una dintre țările pe care programul YFU le pune la dispoziție (Germania, Danemarca, Elveția – în cantoanele vorbitoare de germană, Chile, Estonia, America – doar cu plasament direct, Suedia, Olanda, Belgia – în cantoanele vorbitoare de franceză, Norvegia; și mai sunt câteva, dar nu mi le amintesc acum). Nu vrei să pleci din țară? Ei bine, atunci, gândește-te să ai acasă un elev de schimb venit dintr-o țară ca Germania. N-ar fi o experiență frumoasă? Familia pe care am avut-o eu în Danemarca m-a ținut timp de un an pentru că aveau trei fete, iar tatăl-gazdă își dorea un băiat. Ei bine, l-a avut pentru un an. Tu nu ți-ai dori așa ceva?

Nu știu ce vârstă medie au persoanele care îmi citesc blogul, însă dacă ai între 15 și 18 ani, chiar merită măcar să tragi cu ochiul pe site-ul YFU, poate o să îți stârnească interesul. Cât de curând, sper eu, voi reuși să fac și un blog YFU, unde mulți dintre foștii elevi de schimb sau familiile de schimb își vor scrie experiențele. Când scriu eu acum, robotic, niște date și atât, nu este foarte interesant. Dar dacă cineva citește un articol scris de un fost elev de schimb, în care acesta ne povestește cum și-a petrecut Crăciunul, Paștele, cum a fost plecarea, cum a fost revederea, deja articolul devine mult mai interesant, și cititorul mult mai interesat. Gândește-te, ți-ar putea schimba viața!

P.S. Dacă este pe aici vreun blogger care mi-ar putea oferi ocazia să scriu un guest post despre același lucru, i-aș fi foarte mulțumitor :)

Am fost sâmbăta trecută la Legoland. Legoland Billund, cel mai mare din lume, deschis în 1968 în apropierea fabricii Lego. De fapt, țara de unde a pornit Lego. Nu doar că am intrat gratis (cine nu se scoală de dimineață, ajunge târziu), dar am avut parte și de o experiență plăcută. Lego a fost pentru copilăria mea o plăcere. Încă mai am în minte zilele întregi petrecute cu asamblatul pieselor. Și săptămânile întregi petrecute în încercarea de a găsi piesele pierdute. Cu care îmi dădea mama în cap când le găsea. Asta dacă nu erau în aspirator (cu care tot eu dădeam). Doamne, acum realizez, câte făceam când eram mic. Îi mulțumesc bătrânelului fidel N95 care nu m-a lăsat la greu și care a făcut peste 200 de poze. Poze din care le-am selectat pe cele mai bune, pe care vă las să le vedeți pe galeria mea de pe deviantART.

Dacă aveți drum prin Danemarca, mai ales prin vestul ei, nu ratați Legoland. E ceva care cu siguranță o să vă readucă sentimentul de copilărie. Ca tăticului pe care l-am văzut admirând exponatele. Întrebat de copil de cât timp sunt acolo, el a răspuns zâmbind copilărește: „De vreo 7-8 ore”. Mai sunt și alternative: Legoland Windsor – Anglia, Legoland Deutschland – Germania și Legoland California – USA. Vă las cu pozele acum.