Articolul acesta se adreseaz? tuturor tinerilor sportivi, mai ales celor sub 16 ani. În principiu se adreseaz? tuturor juniorilor, indiferent c? fac fotbal, înot, handbal sau rugby, ar trebui s? ?ine?i cont de ceea ce v? spun eu acum. Sportul este o activitate pe care mul?i nu o în?eleg. C?pri?ele din prima banc?, despre care v? vorbe?te Makavelis aici, nu în?eleg cu siguran??. Îns? cei care în?eleg ?i s-au apucat de un sport de mici vor în?elege de ce am scris postul ?sta.

Când faci un sport poate nu pre?uie?ti asta. Poate c? te duci doar pentru c? î?i organizeaz? un pic via?a programul fix pe care îl ai zilnic, de trei ori pe s?pt?mân? sau câ nd ai antrenament.

Îns? mul?i nici m?car nu se gândesc la faptul c? peste 4-5 ani junioratul se termin?, ei se vor l?sa de sport, ?i le va p?rea r?u. Foarte r?u. Dintre to?i tinerii care se apuc? de un sport de performan??, foarte pu?ini urmeaz? o carier? în domeniu. Ceilal?i ba n-au timp de ?coal?, ba n-au chef s? se mai duc? la antrenamente, ba nu-i las? p?rin?ii etc. Ei bine, sfatul meu este s? v? ?ine?i dac? sportul chiar v? produce pl?cere. Dac? merge?i de drag la antrenamente, ?i nu din obliga?ie, atunci nu v? l?sa?i. E greu, corect, dar f?r? munc? nu po?i deveni cu nimic mai mult decât Adrian Cristea. Adic? ceva nul din punct de vedere sportiv ?i cu o mentalitate pueril? de copil (?i asta consider c? e indulgent). Nu cred c

? cineva se apuc? de sport doar ca s? devin? a?a ceva. Cel pu?in eu nu î mi pot imagina o persoan

? care s? se apuce de sport ?i s?-?i rup? mâinile ?i picioarele mii de ore pe an doar pentru a se da în stamb?. În ziua de azi nu mai e nevoie

de a?a ceva. Î?i ia tac’tu un BMW ?i gata, e?ti plin de b??ini, nu mai e nevoie s? depui efort.

Cei care se apuca de un sport de performan?? de tineri au alte aspira?ii. Ei î?i doresc succesul, v?d sportivii de performan?? ca pe modele. Îns? chiar ?i cu mult? munc?, unii dintre copiii care au venit zilnic la antrenamente cinci ani nu ajung nimic. ?i asta pentru c? unii se nasc mai egali decât al?ii. N-ajungi s? prime?ti un contract de juc?tor la o echip? de seniori chiar dac? tu e?ti bun, dar nefiind în stare s?-l „finan?ezi” pe domnu’ antrenor n-ai nicio ?ans?. Cum s? te compari tu cu ?la care cheltuie banii t?i de buzunar pe o lun? întreag? într-o singur? sear??

Unde vreau s? ajung? La faptul c? junioratul este cea mai frumoas? perioad? a carierei sportive a oricui. Chiar ?i dac? ajunge?i s? fi?i seniori la vreun club din România sau din afara, tot la juniorat v? ve?i gândi. E ca ?i în via??. Î?i dore?ti toat? copil?ria s? ajungi mare ?ef, ?i când ajungi descoperi c? vrei s? tr?ie?ti iar clipele copil?riei. Sunt mul?i tineri care se las? de sport din motive stupide, cum am zis ?i mai sus, iar peste câ?iva ani regret?. C? pe ei nu i-a sf?tuit nimeni. Ei bine, v? sf?tuiesc eu. Dac? în?elegi sportul de performan?? a?a cum trebuie ?i î?i dore?ti o carier? în viitor, probabil o vei avea. Trebuie doar s? munce?ti. Perioada în care f?ceam sport de performan?? era una foarte organizat? pentru mine, pentru c? aveam un program fix pe care nu-l puteam schimba nici în ruptul capului. Între ora A ?i ora B antrenament. Nimic mai simplu. Sportul de performan?? îmi lipse?te, la antrenamentele zilnice m? gândesc mereu, chiar dac? alergam de îmi ie?ea limba din gur?. A? da multe chestii pentru înc? un an de juniorat, chiar dac? e înot sau handbal. Toate lucrurile astea îmi lipsesc, ?i nici nu m? îndoiesc de faptul c? oricui îi lipsesc atunci când nu se mai duc la antrenamente. D-asta v? scriu aici. Încerca?i s? nu face?i ?i voi gre?elile pe care mul?i al?i sportivi tineri le fac. Nu v? l?sa?i de sport doar pentru c? e greu, dac? asta este ceea ce într-adev?r vre?i s? face?i. La un moment dat ve?i ajunge s? regreta?i ?i s? da?i pe blog sfaturi „pentru tinerii sportivi”.

Apropo de sport. Azi a? vrea s? ajung la #JoggingTweetMeet.

Ca sportiv de performan??, de-a lungul timpului am partici

pat la mai multe competi?ii, în special în copil?rie pe când f?ceam înot. Am f?cut ?i ceva fotbal ?i handbal, câ?iva ani buni, deci din aproape 19 ani de când m? învârt pe aici, mai mult de jum?tate am f?cut un sport de performan??. ?i ?ti?i ceva? Niciodat? nu am plecat din vestiar cu ghetele, jambierele, ap?r?torile ?i echipamentul în geant? ?i pe drum c?tre cas? am gândit a?a: „B?i, ce fericit sunt c? am participat la meciul ?sta. Sunt tare bucuros c? am jucat 75 de minute pe teren ast?zi, participarea mea la acest eveniment este foarte important?.” Nu. Am gândit ori „Am învins, e ok”, sau ”Am pierdut, data viitoare trebuie s? fim mai buni”.

Un sportiv profesionist nu vine de 6-7 ori pe s?pt?mân? la antrenament ca s? participe ?i el o dat? pe s?pt?mân? la un meci. Nu. El vine la antrenament ca s? devin? mai bun, s? se preg?teasc? ?i, surpriz?, nici de data asta nu o face doar de pl?cere, ci pentru a fi mai bun decât adversarul între fluierele arbitrului. O face pentru a ie?i de pe teren înving?tor, nu pentru a p

articipa. De participat poate oricine, de câ?tigat nu chiar. Voi crede?i c? peste 10 ani îmi voi aminti c? acum trei sezoane Levski Sofia a participat în grupele Ligii Campionilor, dar c? nu a câ?tigat niciun meci? Nu. Dar ce crede?i, îmi voi aminti peste 10 ani cine a câ?tigat Liga acum trei ani? Evident. Pentru c? înving?torul are mereu un loc stabilit în istorie, chit c? vorbim de fotbal, handbal, box, sau de orice în afar? de sport. Înving?torul scrie istorie. Participantul este cel care-l face campion pe cel care, la final, ridic? trofeul. ?i chiar dac? f?r? participan?i nu ar exista o competi?ie, mereu va exista doar o singur? echipa: cea care la final se afl? cel mai sus.

S? participi e important doar dac? e?ti amator ?i faci sport de pl?cere. Doar dac? mergi cu prietenii la fotbal pe sintetic ?i apoi la o bere. Nu dac? e?ti profesionist. Nu dac? vii la antrenament în fiecare zi, poate chiar de dou? ori pe zi. Sportul, în general, trebuie s? fie privit din dou? perspective: cel f?cut de pl?cere, ?i cel profesionist. Eu vorbesc despre al doilea caz, c? despre primul nu sunt atât de multe de zis.

Juc?torii de fotbal din Spania, s? zicem, pl?ti?i cu milioane de euro pe sezon nu primesc banii ?? tia ca s

? participe în Primera Division. Nu, ei îi primesc pentru c? ?la e jobul lor, iar cum nici matale nu te duci la job doar pentru a te afla acolo, atunci nici ei nu primesc banii ?stia doar ca s? participe. Ei primesc banii ??tia pentru a câ?tiga. Nu neap?rat trofeul, pentru c? multe echipe nu pot ajunge la astfel de performan?e, dar fiecare manager seteaz? la început de sezon un obiectiv. L-ai îndeplinit? Ai câ?tigat. Nu l-ai îndeplinit? Ai pierdut. As simple as that…

Chestia asta cu „e mai important s? participi decât s? câ?tigi” e ceva penibil spus? de c?tre cineva care nu a participat în via?a lui la o competi?ie, care nu ?tie cu ce se m?nânc? o minge de fotbal, sau care nu ?tie regulile niciunui joc. Poate doar al pokerului. Sau, cel mai probabil, cu mult timp în urm? ni?te sportivi de performan?? foarte slabi (nu fizic, ci psihic ?i calitativ), care n-au câ?tigat nimic în via?a lor s-au adunat la sfat ?i au spus: „Domnilor, cariera noastr? e pe final, nu am atins niciun trofeu, decât cu privirea la televizor, ?i trebuie s? sp?l?m ru?inea. Cum facem?” Iar atunci, cel mai de?tept dintre ei a venit cu o idee genial? în fa?a presei.
„Stima?i jurnali?ti ?i telespectatori, adev?ratul motiv pentru care exist? sportul este participarea. Adev?rata pl?cere este s? iei parte la un eveniment sportiv, nu s? câ?tigi”
„Normal, tu nici n-ai de unde s? ?tii cum e s? câ?tigi ceva”, se aude din spatele puhoiului de oameni ai presei.

Frumoas? povestea mea, nu? E adev?rat?. Cel pu?in a?a cred. ?i mai cred c? ?tiu ce vorbesc, ?i a? dori dac? m? contrazice?i s? o face?i cu argumente bine puse la punct, c? ?ti?i c? trag cu din?ii de ideile mele. Nu v? mai da?i pe dup? col?, adev?ratul lucru pentru care ORICINE particip? la o competi?ie, fie ea sportiv? sau nu, este s? câ?tige. Sau cel pu?in s? se apropie cât mai mult de acest obiectiv. Mul?umirea idioat? a celor care doar particip? vine de la români, probabil, pentru c? din incapacitatea de a câ?tiga aproape nimic, trebuie s

? ie?im ?i noi cumva, nu? În momentele alea, evident c? participarea e mai important?, când ea devine, de fapt, singurul target. Sau mi se pare mie prea des c? aud fraza ”obiectivul nostru este participarea în Champions League”?

Maracana. Stadionul unde multe dintre visele fotbali?ti lo

r tineri se împlinesc. O altfel de Maracana decât cea cunoscut? în lume pentru cei aproape de 90.000 de suporteri pe care-i poate închide în mrejele sale. O Maracana româneasc?. Maracana ploie?tean?, de fapt. Acolo unde, ani la rând, s-a jucat fotbal pe beton la „por?ile” unde trebuiau b?tute covoare. Genera?ii dup? genera?ii, înc? de pe vremea când în parcare erau 5 ma?ini, ?i-au ar? tat acolo talentele fotbalistice.

Pân? la noi. Pentru c? dup? normala evolu?ie, parcarea s-a umplut. Atât cu ma?ini, cât ?i cu proprietari. Proprietari de ma?ini, bineîn?eles, c? doar nu sunt de sine st?t?toare.

Ma?inile nu sunt problemele cele mai mari, c? doar talenta?ii de noi le folosim ca jaloane. Proprietarii sunt problemele principale. Mai ales cei boga?i, cu ma?ini scumpe. ?i pe de o parte îi pot în?elege, chiar dac? nici noi nu suntem a?a animale. Dar pe de alt? parte … am atât de multe de zis. În primul rând sunt ni?te putori. Sunt locuri de parcare ?i mai departe de terenul de fotbal, dar refuz? s? parcheze acolo din lejeritate. Prefer? s? pun? ma?ina ca balega-n drum, ?i mi?cându-?i posteriorul de balen?, s? se deplaseze spre scara blocului uitându-se viclean c?tre noi: „V-am tras-o!”. Iar noi, viclean c?tre balen?, cu o durere de copil în suflet: „Pe riscul t?u.”

Dar r?zboiul psihologic nu se opre?te aici. Ne urm?re?te de la balcon, gata gata s? ne spun? s? plec?m acas?, de parc? noi nu locuim chiar acolo. Dac? nu plec?m vine ?i mut? ma?ina în mijlocul por?ii. Mai joac?-te … sârba. Bineîn?eles c? ei câ?tig? mereu. Problema mea este alta. Acum cinci ani când plozii lor loveau ma?ini la foc automat, de ce nu le-au spus s? se opreasc?? Doar pentru c? sunt ai lor? Asta m? deranjeaz? cel mai mult. Când e vorba de tine, taci. Când e vorba de al?ii, ridic? glasul. C? e?ti ?mecher, ai beamveu, iar cel?lalt n-are. Sau dac? spun „cel?lant”, în?elegi mai bine?

În Danemarca am înv??at ceva. ?i anume c? tipul ?sta de om este, de fapt, un inferior. Ah, bun, are bani, ma?ini ?i case. Bun, ?i? Tot un inferior r?mâne. Un needucat, f?r? ?coal? (sau dac? are, terminat? pe bani). Oameni care, contrar unei replici cunoscute, s-au n?scut mai egali decât al?ii. Datorit? statutului financiar, s-au n?scut cu o ?ans? în plus fa?? de ceilal?i. Oameni de ban-gata care cred c

? totul li se cuvine doar pentru c? pe „flutura?” sunt multe zero-uri. Ni?te oameni care într-o ?ar? civilizat? ar ajunge plini de flegme. Ar sta undeva la col?, departe de societate, pentru c? sunt oameni care nu se pot integra într-o lume normal?, unde lucrurile decurg exact ca în abecedarul democra?iei. Ei, obi?nui?i fiind cu drepturile de acas?, ar da de un zid în afara ??rii. Acolo unde ar sta la coad? dup? oricine, unde ar sta la rând la benzin?, ?i unde comenzile lor ar însemna nimic. „Du-te acas? la tine ?i joac?-te!” ar primi ca r? spuns o perioad

? de ignorare sau, în cel mai r?u caz, un deget mijlociu din partea interlocutorului. ?i atunci ce vei face? Vei coborî la copii ?i îi vei bate?

Înainte s? plec m? certam înc? pentru peticul ?la de parcare. D?deam orice s? mai joc zece minute de fotbal. ?i, de cele mai multe ori, pierdeam. Pentru c? dup? cum am spus ?i mai devreme, nesim?itul vine ?i mut? ma?ina a?a încât nu mai po?i juca. Acum, când am realizat câ?i bani dau pe c?c??ei din ??tia ?i pe figurile lor, nici nu prea mai am chef s? m? cert cu ei. Mai bine m? duc cu mai mul?i, închiriez un teren undeva, ?i juc?m acolo. Dar mârlanul va crede c? el a fost motivul pentru care am plecat ?i nu ne mai juc?m acolo. ?i ego-ul lui se va m?ri, se va umfla pipota în el. Când va trece pe lâng? noi va umfla pieptul, va ridica nasul ?i sprânceana ?i ne va spune „Salut, b?ie?i!”. ?i-atunci, nu-?i vine s?-l plezne?ti pe libidinos?

Huliga n

ismul este un fenomen des întâlnit în zilele noastre. Voi vorbi ast?zi despre huliganismul din fotbal în special, în altele nefiind a?a de bine informat. Se ?tie c? huliganismul a pornit prin anii ’60 – ’70 în Anglia, acolo unde se presupune c? s-a ?i inventat fotbalul.

Huliganismul const? în tulburarea lini?tii publice de c?tre fani ai echipelor de fotbal, în general rivale. Rivalit??ile de pe teren provoac? în general rivalit??i ?i mai mari în afara lui, acolo unde huliganii fiec?rui club se adun? s? se bat?. Este, f?r? discu?ie, un lucru r?u, o atitudine brutal?, poate o manifestare a oamenilor frustra?i.

Cine sunt huliganii? P?i Dougie Brimson spune în cartea lui, Barmy Army, ca a cunoscut doctori, avoca?i, bacheri, taximetri?ti, jurnali?ti, ?i chiar ?i poli?i?ti care erau huligani. El crede c? prin huliganism te po?i deta?a de toate problemele pe care le ai. Î?i po?i arunca toate frustr?rile în b?t?ile contra clanurilor rivale. ?i totul devine o mod?. Clanurile au nume, întâlniri, chiar ?i istorie. Spre exemplu, The Headhunters, huliganii celor de la Chelsea, sunt unii dintre cei mai vechi ?i cei mai cunoscu?i din lumea fotbalului englez ?i interna?ional. Marii lor rivali sunt fanii lui Milwall, West Ham sau Tottenham.

Huliganii se întâlnesc înainte de fiecare meci, stabilesc trenuri, rute ?i î?i fac planuri, a?a încât totul s? ias? ca la carte. De fiecare dat? se poate termina trist pentru oamenii implica?i în fenomen, ?i ei ?tiu asta, a?a c? fac tot posibilul ca totul s? decurg? perfect. Odat? intrat într-unul dintre aceste grupuri, via?a ta nu mai este deloc sigur?. Cu siguran?? c? a lua parte la astfel de activit??i nu te poate ajuta cu jobul t?u, dar cu siguran?? r?spânde?ti team? ?i impui respect în lumea fotbalului. Darren Wells spune în Making a New Start c? huliganismul nu este doar despre b?taie, ci ?i despre sentimentul pe care îl ai când preg?te?ti ac?iunile. Este exact ca ?i fluturii din stomac, spune fostul huligan englez. El a f?cut parte din grupul The Headhunters al lui Chelsea, ?i a fost printre fanii englezi trimi?i acas? de la EURO 2000 din Belgia.

?ansa de a fi anonimi, sau de a avea dou? vie?i, îi imping chiar ?i pe tineri s? intre în fenomen. Din ce în ce mai mul?i pu?ti de pân? în 20 de ani încep s? lupte al?turi de consacra?ii huligani englezi. Doar când ajung în tribunal s? fie judeca?i pentru ce au f?cut, ?i anonimitatea dispare, realizeaz? în ce pericol s-au aflat. Problema este c? foarte pu?ini dintre huligani vor ajunge vreodat? s? fie judeca?i sau la închisoare. Majoritatea fug ?i este destul de greu s? îi prinzi, mai ales c? se ascund sub haine largi, iar constitu?ia lor atleti

c? e greu de definit. La fel ?i cu capul pe care de obicei îl ascund cu un fes sau o glug?. Cei care sunt mai b?trâni se plictisesc sau nu pot s? alerge, a?a c? decât s? ajung? la închisoare, vor prefera s? se bat? cu poli?ia. ?i cu ani sau zeci de ani de lupte de strad? în spate, pot deveni extrem de periculo?i. ?i nu sunt periculo?i doar pentru poli?ie. Pot fi doar 20, sau pot fi 2000, dar cert este c? dac? îi vezi venind dup? col?, dezastrele pe care le pot provoca sunt uria?e. ?i atunci când stai pe marginea drumului, b?tut ?i aproape mort, chiar nu mai conteaz? cine te-a lovit, pentru c? te doare la fel de mult.

Motivul pentru care se comport? a?a nu poate fi exact stabilit. Unii dintre ei nici m?car nu sunt fani ai echipelor. Pentru ei, un tricou cu starul echipei nu reprezint? cu nimic mai mult decât sângele de pe fa?a celui din fa?a lor. Totul este un joc pentru ei. ?i grav este c? e un joc în care po?i s? mori în bra?ele adversarului dup? fiecare lupt?. Asta înseamn? c? ei nu vor s? se opreasc?. Dac? o grup? e b?tut? m?r de alta, nu se va duce la poli?ie. Î?i va lua revan?a urm?toarea dat?.

În Anglia huliganismul este comparat cu b?utul la volan. Unii dintre ei ori au facut-o, ori ?tiu pe cineva care a f?cut-o, dar nu iau nici o m?sur? în a opri aceste lucruri. La fel ?i cu huliganismul. Dac? cineva este prins nu spunem c? e criminal, ci doar c? a fost ghinionist. Ei nici nu consider? c? ceea ce fac e o crim?. În realitate îns?, huliganismul nu este nimic altceva decât o crim?, cu mult mai grav

? decât condusul sub influen?a b?uturilor alcoolice.

Dup? introducerea scaunelor ?i a camerelor de filmat pe marile stadioane, huliganismul a început u?or-u?or s? scad?. Cel pu?in asta spun cifrele. De la EURO 1992 au fost 250 de fani englezi trimi?i acas?, iar în 1996, EURO din Anglia, 942 de fani englezi au fost re?inu?i de poli?ie. Apogeul negativ s-a atins la EURO 2000 din Belgia ?i Olanda, unde 945 de fani au fost aresta?i ?i trimi?i acas?. Cele mai bune performan?e au fost atinse la EURO 2004 unde doar 53 de fani englezi au fost trimi?i acas?, în condi?iile în care 52 au fost aresta?i în acela?i timp în Algavre. Incidentele au fost cu mult mai pu?in violente în Portugalia la Campionatul European, dar asta nu înseamn? c? problema este deja rezolvat?. ?i statisticile din Anglia spun acela?i lucru. Huliganismul scade, dar înc? exist? ?i reprezint? un obstacol pentru poli?ie.

Una dintre metodele prin care se încearc? rezolvarea huliganismului este interzicerea fanilor cu probleme pe stadioane. Dar b?t?ile sunt foarte rar pe stadioane, majoritatea dintre ele disputându-se în afar?. ?i mai grav este c? nu trebuie s? fii huligan ca s? te ba?i. În Anglia po?i doar s? fii un fan normal ?i s? ie?i de la meci de pe stadion, ?i po?i fi deja în mijlocul unei lupte violente. F?r? niciun dubiu c? interzicerea pe stadioane este o metod? eficient?, dac? ne uit?m iar pe statistici. Cea mai mare performan?? a fanilor englezi a fost finala Champions League din 2005 dintre Milan ?i Liverpool, unde 40.000 de fani din Albion au c?l?torit spre Istanbul. Niciunul nu a fost arestat.

Huliganismul este numit boala englez?. Este clar îns? c? ?i dac? în Anglia a început totul, ?i c? acolo ar trebui s? se opreasc?, nu doar ei au probleme de acest gen. ??rile din estul Europei sunt ?i ele pline de huligani, în special România ?i ??rile din fostul bloc sovietic, în frunte cu Serbia. Problema e la fel de mare ?i în Italia, unde multe dintre grup?ri sus?in chiar ?i sisteme politice, cum ar fi S.S. Lazio Roma (nazi?ti). Derbyurile din Sicilia, între Catania ?i Palermo în special, sunt mereu p?zite stra?nic de c?tre poli?i?ti. De multe ori accesul fanilor echipei care joac? în deplasare este interzis pe stadion, întâlnirile dintre cele dou? grup?ri fiind considerate de gradul 0. Cei de la S.S.C. Napoli sunt rivali cu Hellas Verona ?i Lazio, dar în special cu A.S. Roma. Întâlnirile dintre cele dou? echipe sunt numite Derby del Sole (Derbyul Soarelui), la fel cum ?i cele dintre Internazionale Milano ?i AC Milan se numesc Derby della Madonnina (Derbyul Fecioarei).

Personal cred c? problema porne?te de jos, de la copii. Dac? tinerii ar fi educa?i specific, explicându-li-se c? huliganismul nu este un lucru pozitiv, totul s-ar termina într-un anumit timp. Huliganii mai vechi s-ar plictisi ?i s-ar retrage. Dar nefiind nimeni care s? vin? din urm?, totul s-ar restrânge la foarte mici grupuri de huligani, care nu ar putea avea acelea?i efecte pe care le au grupurile din zilele noastre. Problema nu poate fi rezolvat? ca una de matematic?, pe loc, folosind o teorem?. Trebuie utilizate toate mijloacele pe care poli?ia le are la dispozi?ie. Poate lua o genera?ie, dou? sau trei pân? apele se vor calma, dar eu cred c? dac? se vrea într-adev?r rezolvarea problemei, se va putea.

Unii oameni o fac pentru notorietate. Al?ii doar iubesc s? se lupte.
Darren Wells – Making a New Start

P.S.: Acesta este articolul cu num?rul 100 :)

Am mai scris un articol pe tema asta, Copil?ria mea. Acum o s? vorbesc tot despre copil?ria mea, dar nu voi mai generaliza. Voi vorbi exclusiv despre copil?ria din fa?a blocului. ?ti?i voi, când ie?eam afar? ?i b?team mingea de diminea?a pân? seara.

Când venea vacan?a de var? eram cei mai ferici?i. În general, copii fiind, urlam de bucurie când auzeam pentru ultima oar? clopo?elul ?colii. Venea acas?, mâncam, ?i direct ie?eam afar?. Era un fel de ritual. Începea vacan?a. Era prima zi din cele trei luni de stat pe afar?. Urma s? ie?im cu to?ii pe la 2-3 cum f?ceam de obicei. Ne vedeam în fa?a blocului la fotbal, pân? când se f?cea noapte. ?in minte c? „terenul” de fotbal era chiar în fa?a geamului meu. Un perimetru de 15-20 de metri cu iarb?. De obicei plin? de c?ca?i de la câinii vecinilor, care nici când jucam fotbal nu puteau s? se duc? în alt? parte. Adev?rul e c? spectacolul era un deliciu pentru oricine. Dar trecem peste. Distrac?ia era oricum mare. Când am fost mic îmi pl? cea la nebunie s

? stau în poart?. Ai mei îmi ziceau c? eu stau în poart? ?i al?ii joac?, dar eu nu eram de acord. Asta îmi pl?cea ?i asta f?ceam.

Terenul celor mari era pe partea cealalt? a unui bloc. Nu avea iarb?, dar avea o poart? (?i înc? mai are) ?i când veneau cei mari trebuia s?-?i iei t?lp??i?a. Oricum nici nu ne prea pl?cea. Noi ne distram pe iarba noastr? unde cei mari nu veneau. ?i când ne adunam cu to?ii afar?, trebuia s? pleci de acas?. Era o g?l?gie imposibil de suportat. Eram vreo 20 dac? ne adunam to?i. Mul?i dintre ei nici nu mai stau în parcare acum. ?i oricum, al?ii sunt deja la Facultate. Jucam fotbal pân? seara. Când se f?cea noapte treceam la pititea. ?i aici ne distram tare r?u. Bineîn?eles, unii nu se puneau niciodat?, al?ii se puneau mai mereu. Cum se întâmpla c? la num?r?toare cei mai mici se puneau mereu, nu pot s?-mi dau seama. Era ceva putred acolo. Cert e c? sc?pam mereu. Ne piteam prin bosche?i ?i gândeam tactica. „St?m aici pân? scuip? pe cineva. Apoi putem s? ie?im, nu mai conteaz?”. Dar când toat? lumea ?tia acela?i lucru, parc? nu-?i venea s? pierzi toat? noaptea într-un singur loc. A?a c? ie?eai. ?i ce crede?i? Deh, te scuipa. Dar era mereu cineva acolo ca s? scape turma pentru tine.

A doua zi o luam iar de la cap?t. ?tiu c? uneori se sup?rau pe mine c? m? duceam s? joc fotbal cu ?ia mari. Da, acolo am înv??at s? fiu portar. Acolo cred c? mi-am dezvoltat ?i sim?ul de auto-ap?rare ?i reflexele. De fapt acum, când sunt ca ei, îmi imaginez cum punem pe cineva de 11-12 ani din parcare s? apere. Cam a?a eram eu. Dar mereu m? chemau când n-aveau portar, pentru c?, modestul de mine, ap?ram bine. Recordul înc? st? la o or

? ?i 45 de minute f?r? gol din penalty. Sunt câ?iva în parcare care înc? m? ?tiu de „Stelic?”. Bogdan Stelea, bineîn?eles.

Oricum, indiferent unde jucam fotbal, e clar cu cine îmi pl?cea cel mai mult s?-mi petrec vacan?a. Cu vecinii de la bloc. Parc? înc? mai aud soneria. „S?ru’mâna. Îl l?sa?i pe Christi afar??” În dou? minute eram jos.

Cu C?t?lin, Andrei de la 7, peste câ?iva ani Andrei de la 4, Mihai, Costin, George, gemenii (nici nu le mai ?tiu numele), Billy Boy (care s-a mutat din cartier pe la 13 ani), G?lu?c? ?i mul?i al?ii. Mai erau ?i Connex (cum i-am fi zis azi, Vodafone?) ?i înc? un Mihai, dar erau fe?e ?terse prin cartier. Nimeni nu ?tia de ei. Mai mereu erau prin vacan?e exotice, mai niciodat? cu timp pentru noi.

Mai ?in minte ?i episodul SVJ. SVJ era un nebun. Este înc?. Avea tarab? în pia?? la nord ?i o dacie veche cu num?rul PH-XX-SVJ. De acolo ?i porecla. Era un dobitoc b?trân care ie?ea mereu la noi c? jucam fotbal sub balconul lui. ?i nu i-a prins bine. L-am terorizat vreo doi-trei ani. ?tiam ora la care venea acas? de la pia??, ne ascundeam în tufi?uri (fiind aproape noapte) ?i f?ceam mi?to de el. Aruncam cu pietre uneori. Omul era dezorientat, dar ?tia c? noi suntem. Arunca printre din?i un „dracilor!” ?i pleca. Uneori când avea chef, ne alerga. Asta era cea mai frumoas? parte, v?zându-l cum se clatin? ca un pinguin în încercarea prosteasc? de a pune mâna pe ni?te copii. Azi, din p?cate, SVJ-ma?ina nu mai este în parcare. Mo?ul înc? mai e, dar e prea puturos s? mai ias? la noi.

Timpul a trecut ?i iat?-ne acum mari. Mi-e lehamite de postul de portar. Mul?i au plecat din parcare. Cei mari la fel. Ca un schimb de genera?ii, noi am preluat terenul lor. Asta ?i dup? ce pe terenul nostru s-au f?cut timp de doi ani repara?ii ale ?evilor de ap?. Dup? ce au terminat de s?pat, iarba a disp?rut, bineîn?eles. Dar nu mai e nici pe departe aceea?i pl?cere de a juca fotbal. Printre zeci de ma?ini e greu s? joci. Când eram mici era altceva. Puteam s? ne t?v?lim pe iarb?. Acum ce s? te t?v?le?ti pe beton? Mai profit?m prin vacan?e pân?-n ora dou?-trei, c? pe urm? iar apar ma?inile ?i ne stric? joaca. Dac? nu suntem noi, parcarea e goal?. Copii nu prea mai sunt. Probabil a aflat lumea de prezervative.

Singura solu?ie acum e s? ne strângem ?i s? închiriem un teren la Sala Sporturilor sau în alt? parte.

?tiu c? niciodat? copiii ce se vor na?te nu vor avea o copil?rie cum am avut eu ?i baie?ii de pe Republicii. Ne-am distrat de multe ori. Am fost ?i sup?ra?i unii pe al?ii. Se mai întâmpl?. Eram copii. Mereu ne-am împ?cat, ?i cel mai important e c? ?i acum, când ne apropiem cu to?ii de majorat, înc? mai suntem prieteni. Uneori d?m chiar în mintea copiilor. Da, mai juc?m ?i pititea. Noi credem c? e distractiv c? ne aminte?te de copil?rie. Scap? turma din trecut e acum cuvânt „undercover”. Înseamn? c? a ap?rut vreun vecin nervos, sau c? arunc? dobitocul ?la de la 6 cu ou?, ro?ii sau cartofi ?i c? trebuie s? fugim. Oricum, nici fuga asta parc? nu mai are acela?i farmec. Dac? la 12 ani scoteam fum din mo?ii de 50 de ani care voiau s? ne prind?, acum ce ?anse crede?i c? mai au?

Copil?ria mea a fost special?, am mai spus-o. Mi-a pl?cut s? fiu copil. Toat? lumea zice c? e bine s? fii copil, s? nu ai griji, dar mereu î?i dore?ti s? fii mare. Când mai cre?ti un pic realizezi c? a?a e. Timpul nu poate fi dat înapoi decât într-un singur mod. Amintirile te fac mereu s? revii acolo unde ai fost. ?i asta f?r? nici cel mai mic efort. Dac? nu crede?i, încerca?i. Aduna?i-v? to?i ?i rememora?i momentele pl?cute. O s? fie la fel ca în copil?rie … voi, mingea ?i portarul.

Am aici pentru voi o melodie care mi-a amintit de copil?rie. Nu în totalitate potrivit?, dar oricum, merge. Melodia e necenzurat?. Dac? e?ti pudic, n-o asculta. O s? î?i produc? o indigestie mental?.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.