Se spune că președintele Americii este și cel mai puternic om din lume, în timpul mandatului său. De pe 20 ianuarie 2009, cel mai puternic om al lumii va fi un negru. Și nu o spun într-un sens rău, ci chiar într-unul bun. Probleme inter-rasiale au atins de mult apogeul, discriminarea negrilor fiind la modă în zilele noastre, mai ales în America. Și cu toate astea, Obama, un negru, va deține pentru cel puțin 4 ani casa albă. Un joc de cuvinte care înseamă însă 21 de luni de campanii intense, transpirație, discursuri și emoții. Obama s-a născut în Hawaii, acum 47 de ani. Oponentul său, John McCain, s-a născut acum 72 de ani. Îi putea fi lejer tată lui Obama … daca era negru și el. Are 2 copii, o soție pe care a prezentat-o la Chicago drept „următoarea prima doamnă a țării”, și un viitor în care va încerca să schimbe America.

În timp ce McCain le-a spus americanilor că educația sa militară va face din America un stat mai puternic, Obama le-a spus simplu: „Yes, We Can”. Iar la Chicago, la discursul de mulțumire și prezentare a viitorului președinte, sute de mii de oameni au strigat în cor același lucru. „Yes We Can”. Nu contează ce putem. Suntem America și putem face orice … lucru cu nimic mai prejos de adevăr. Discursul lui Obama de la Chicago este unul dintre acelea care poate schimba istoria. Este unul dintre acelea pe care când le auzi, ți se face pielea găinii. Și asta o spune cineva care l-a văzut pe YouTube, nicidecum la Chicago. Un orator extraordinar, Obama l-a bătut la fundul gol pe McCain, ca să folosim o expresie din ghetouri, acolo unde americanul cu ramuri în Kenia juca baschet în copilărie. Statisticile îi sunt total favorabile. Mai ales la negrii și tineri. Bărbații afro-americani au votat în proporție de 95% pentru Barack, și doar 5% pentru McCain. La femei, 96% au votat pentru Obama, 3% pentru McCain, 1% abținându-se de la vot. Femeile și bărbații de culoare albă din America sunt singurii care au votat în majoritatea lor pe McCain. În rest, Obama a câștigat la orice altă rasă. La categoria de vârstă lucrurile stau la fel de clar. Între 18-29 de ani 66% l-au ales pe Obama. Între 30 și 44, 52% au ștampilat pentru reprezentantul democrat. Între 45 și 64, 50% l-au votat pe același viitor președinte al Americii. McCain a câștigat doar la cei de vârsta a treia, mai bătrâni de 65 de ani, cu un procent însă deloc convingător (53% – 45%. 2% s-au abținut).

Statistica „Vote by Income” ne arată ceva surprinzător. În timp ce la categoria celor care câștigă peste 50.000 de dolari pe an (62% din cei aflați la urne) voturile au fost împărțite egal, 49% – 49%, la cei ce câștigă sub 50.000 de dolari pe an, Obama a câștigat clar, cu 60 % – 38 %, semn că și cei cărora nu le merge prea bine își pun speranțele în democrat.

La partide lucrurile nu sunt așa de categorice, fiecare partid votându-și propriul candidat, cum este și normal. Republicanii au votat 90% pentru McCain, și 9% pentru Obama, în timp ce Democrații au votat 89% pentru afro-american și 10% pentru McCain. Candidații independeți au votat pentru Obama, 52% – 44%.

La Senat și Camera Reprezentanților, Obama are din nou majoritatea. La Senat a obținut 57, în timp ce Republicanii au obținut doar 40 (este nevoie de minim 51 de voturi pentru un candidat). La Camera Reprezentanților, Obama a obținut 254 de voturi, iar lui McCain i-au revenit doar 173. (este nevoie de 218 pentru un candidat). Cele mai multe voturi pentru Obama au venit din North Carolina (15), în timp ce pentru McCain au venit din Missouri (11).

În 1992 au candidat Clinton și Bush. Clinton a câștigat. În 1996 au fost Clinton și Dole. Clinton a câștigat pentru al doilea mandat. A fost ultimul pentru Democrați. De atunci, în 2000 și 2004, Bush a candidat și câștigat împotriva lui Gore și a lui Kerry. Republicanii au avut și ei, deci, 2 mandate consecutive. La putere revine acum partidul Democrat, prin Obama. Prezența la vot a fost mult mai bună față de anii trecuți. În 1992 au fost 61,3%, în 1996 au fost 54,2%. În 2000 au fost 54,7%, iar în 2004 au fost 58.3%. În 2008 au venit la urne 64,1%. Peste 65 de milioane de oameni au venit pentru că au simțit că „Yes We Can” este ceea ce îi trebuie Americii. Doar 57 de milioane au venit să-l voteze pe McCain. Și asta considerând probleme inter-rasiale. Vă propun acum un exercițiu de imaginație. Vă prezint o poză, găsită pe blog la Cabral (habar n-aveam că are așa ceva, noroc cu Zoso) o studiați atent, și poate mai și reveniți pentru final. Click aici. Dacă era așa, cum credeți ca ar fi decurs votul ? În condițiile în care un negru l-a bătut pe McCain cu o jumătate de Românie, cu câte milioane credeți că îl bătea dacă nu era el cel negru ?

Problemele inter-rasiale nu sunt un subiect de care să nu se poată vorbi în zilele noastre. Este la modă, sunt mulți care încearcă să le rezolve, mulți care nu vor asta. Se simt superiori doar pentru că ei sunt albi, și ceilalți nu. Mă gândesc … te poți simți oare mai presus decât președintele celui mai puternic stat din lume ? Cum va reuși Obama să rezolve problemele astea ? Și până la urma …. afro-americani celebri au fost o mulțime: James Brown, Michael Jordan, Pele, Martin Luther King, Mike Tyson, Colin Powell, Michael Jackson (aici fiecare își poate da cu părerea) și lista poate continua. Când Pele câștiga la doar 17 ani Cupa Mondială cu Brazilia în 1958, i-a luat cineva trofeul pentru că era negru ? Când Michael Jordan a fost numit MVP-ul din NBA de 5 ori, a venit cineva să-i spună că de fapt, a fost o greșeală, doar pentru că era negru ? Martin Luther King a câștigat Premiul Nobel pentru Pace în 1964. Și el a fost tot negru. Deci, de-a lungul istoriei, chiar dacă discriminarea rasială a fost aplicată des, Cezarului i s-a dat ce e al lui. Mai puțin un lucru. Libertatea a lipsit negrilor zeci de ani la rând. Iată că acum, libertatea întregii lumi depinde, culmea … de un negru :)