A?i auzit-o. Nu o dat?, nu de dou? ori.

De multe ori. A spus-o cu p?rere de r?u, dar parc? se relaxa. Pe m?sur? ce scotea fiecare sunet, i se luau ?i pietrele de pe inim?. ?i ?ie la fel. Te a?teptai s? î?i zic? asta de ceva timp ?i nu a fost o surpriz?. De fapt ?tiai c? asta va zice din primul moment în care i-ai v?zut expresia fe?ei. Era serioas?. Un pic încruntat?. Nici ei nu prea îi vine s? o spun?, dar pân? la urm? o face. „Vreau s? ne desp?r?im…”, î?i spune ea cu durere în voce. Nu ?tii ce s? îi spui. Dac? îi zici c? nu vrei, nu va accepta. Nici nu po?i s? faci a?a ceva. E clar c? nu mai pute?i fi împreun?. Dac? îi zici doar „Bine” o s? spun? c? nu ai ?inut la ea … doar a?a sunt fetele. Ai putea s? îi spui c? îi vrei binele, ?i c? dac? binele ei înseamn? altcineva, atunci e liber? s? plece. Ai auzit de multe ori asta. La un moment dat chiar ?i credeai în ea, doar asta se spune la orice col?.

Dar cum e pân? la urm? cu libertatea asta ? Hai s? fim serio?i. Cu cât ?ii mai mult la o persoan? cu atât mai mult ai face orice ca s? fie fericit?. Dar câ?i dintre voi ?i-ar mai putea privi fiin?a iubit? în ochi dac? ea ar fi cu altcineva ? C? îi e bine ei … dar ?ie cum î?i e? Chiar e?ti dispus s? crezi în prostia asta cu dac? ?i-e mai bine, du-te la altu’ ? Deci nu po?i s? îi spui nici asta. Înc? nu ?tii ce s? îi spui. Nu îi r?spunzi. Taci ?i vezi ce zice ea. Ea înc? se uit? a?teptând continuarea de la tine. Încerci s? îi explici c? dac? ea vrea a?a, tu nu te po?i opune. Normal c? te în?elege, doar vrea s? v? desp?r?i?i. Au fost ultimele voastre clipe împreun?.

Azi, la o s?pt?mân? dup? ce v-a?i desp?r?it ai fost în ora? ?i ai v?zut-o cu altcineva. Ai ocolit-o. Dar ultima dat? când te-ai gândit la ea î?i spusese c? te iube?te. Ce mai iubire … a trecut peste rela?ia voastr? ca trenul prin gar?. Nici n-a interesat-o. Nici nu te mai mir? c? a vrut s? v? desp?r?i?i. Dac? te gânde?ti bine, nici nu avea motiv s? o fac?. Dar acum s-a terminat. E prea târziu. ?tii c? nu se mai gânde?te la tine, dar tu înc? te mai gânde?ti la ea. A?a se întâmpl? mereu.

Când o g?se?ti e?ti în al ?aptelea cer. De fiecare dat? zici c? de data asta va merge.

?i crezi. Crezi în c?catul ?la pân? când se întâmpl? din nou. Pân? când auzi din nou c? vrea s? se despart? de tine. Te întrebi când nu vei mai auzi asta. Începi s? crezi c? e ca apa pe P?mânt. Un lucru cert. ?i totu?i ?tii c? se va termina la un moment dat. Dar tocmai atunci când e?ti mai sigur c? s-a terminat, vine iar. ?i iar v? desp?r?i?i. ?i iar începi c?ut?rile dup? o perioad? în care-?i propui s? te deconectezi. Te-ai întrebat de câteva ori dac? merit? tot efortul. „La dracu, normal c? merit?!”.

?i da, merit?. ?sta e adev?rul. Ultimele momente nici nu pot fi a?a de dureroase încât s? ?tearg? toate amintirile pl?cute. Ziua în care v-a?i întâlnit, prima ie?ire în ora?, a doua, a treia, filmul v?zut împreun?, sucul nepl?tit din mall, orele de shopping împreun? (bineîn?eles, ale ei), pozele f?cute la munte, Revelionul petrecut al?turi de ea ?i a?a mai departe. N-ai de ce s? le ui?i. Au fost momente frumoase împreun?. Nu le po?i uita. Nici nu ar trebui. De multe ori ne l?s?m prad? acelor ultime momente în care auzim replica de final.

Toate amintirile se ?terg ?i r?mâne doar cearta de atunci sau chipul ei încruntat care î?i inspira team? c? totul se va termina curând. Asta te face mai r?u. Fa?? de ea ?i fa?? de lume. Nu mai vrei s? vorbe?ti cu ea. Nu mai vrei s? o vezi, ?i nici s? auzi de ea. Te fere?ti s? o prive?ti în ochi. Începi s? crezi c? o ur??ti.

Dar nu. În interiorul t?u ?tii c? înc? mai ?ii la ea. Daca s-ar întoarce la tine, cel mai probabil ai fi mai fericit decât e?ti acum. Orgolios sau nu, ai primi-o înapoi. ?i asta pentru c? ai ?inut într-adev?r la ea. Pentru c? cel mai fericit moment din ziua în care ai luat 10 în tez? la mate, a fost momentul în care ai vorbit cu ea, seara. Pentru c? cel mai relaxant lucru din s?pt?mân? era când ie?ea?i în ora?. Uitai de teme, note, ?coal?, colegi, du?mani, blog, sport … tot ce ?tiai era c? e?ti fericit. Pentru c? ?i se umplea inima de bucurie atunci când o vedeai fericit?. Pentru c?, pentru c?, pentru c? …

Revii la sentimente mai bune. Te despar?i de ea, dar o s? g?se?ti pe altcineva. Trebuie s? g?se?ti. Te refugiezi în vorbele care spun c? orice sfâr?it e un nou început. Nu. Ia totul a?a cum e! Un sfâr?it e un sfâr?it, nu un început. Dac? te gânde?ti bine, sunt antonime.

Nu po?i pune semn de egalitate între dou? poluri opuse. Ia totul ca atare!  Sfâr?itul e sfâr?it. Se nume?te sfâr?it tocmai pentru c? îi pui punct. Nu te mai gânde?ti la nimic din ce a fost. Ui?i ?i treci mai departe. Asta e partea bun? cu „Vreau s? ne desp?r?im”. Î?i permite s? treci mai departe. Î?i permite s? repari gre?elile pe care le-ai f?cut. ?i cum le repari ? Nemairepetându-le în rela?ia urm?toare. De cât mai multe ori auzi asta, o s? mai c??tigi ceva experien??. ?i a?a, cândva, va deveni cum am spus ?i mai devreme, ca apa pe P?mânt. Ca apa pe P?mânt în viitor, mai precis spus. Inexistent?. Vei ?tii c? a fost, dar nu va mai fii. Vei ?tii c? ai auzit … dar nu vei mai auzi.