Știu. S-a terminat. Trebuia să fac asta pe 31 decembrie. Am zis însă că toată lumea o face atunci. Eu am zis să fac mica retrospectivă a anului 2008 acum, în 2009. Acum când deja o pot privi ca pe trecut, nu mai poate fi privită ca în prezent, deci nu se mai poate întâmpla nimic.

În 2008 am învățat. Am învățat multe lucruri, bune, rele, aici fiecare își poate da cu părerea. Am învățat ce înseamnă emoția, tristețea și dorul de casă. Am învățat cine îmi e prieten și ce înseamnă asta pentru mine. Ce trebuia să fac, ce am făcut, ce am de făcut; când trebuia să tac și când trebuia să vorbesc. Când m-am comportat bine și când nu. Când trebuia să las capul jos, și când trebuia să țin nasul sus. Când trebuia să fiu eu, sau când trebuia să mă schimb așa încât nimeni să nu mă mai recunoască. Dar în definitiv asta fac an de an.

Anul 2008 a fost foarte diferit, și alături de 2009 vor fi doi ani unici în viața mea prin prisma anului de schimb. Dar înainte de anul de schimb, au fost multe. Clasa a 10-a, note, râsete, scandaluri în clasă, handball, revista școlii, fotbal pe maidan, Dragon Ball, teme, petreceri, glume proaste, The Godfather, și mai multe teme, și mai mult fotbal, sex (modificat pe motiv că unii mă cred ușă de Biserică), Milan, iarăși revista școlii, blogging, Rubik’s Cube, dosare, FeedReader ș.a. Pot să enumăr până mâine. Am încercat să mă rezum la cele mai importante.

Cu blogul am început pe 19 aprilie, ziua unei bune prietene (1993), ziua în care a fost ales ultimul Papă (2005), ziua în care s-au născut Calistrat Hogaș (1848) și Nicu Covaci (1947) sau în care au decedat Charles Darwin (1882) sau Pierre Curie (1906). Am început prin a fi citit de puțini, majoritatea colegi sau prieteni. Am avut 42 de unici în prima lună. Asta înseamnă undeva pe la 3 sferturi din lista de Y!M. În iunie am avut 160. Am crezut că e mult, nu aveam nici cea mai mică idee despre ce urmează. În august am plecat din țară. Am avut 144 de unici. Din august am început să scriu despre anul de schimb și nu numai, dedicând mai mult timp blogului ca până atunci. Ce a urmat e rezultatul multor ore petrecute pe blog, scriind, când alții se uită la TV sau se joacă World of Warcraft: 315, 560, 909 și, cireașa de pe tort, 2155 unici lunar, pe septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie. Pentru unii nu e mult. Pentru mine e enorm. Mulțumesc mult site-ului danemarca.dk, care m-a descoperit și mi-a publicat orice articol legat de Danemarca, și îi mulțumesc și lui Zoso fără de care cu siguranță luna decembrie nu ar fi arătat așa de bine în statistici. Ziua în care mi-a publicat o parte din articolul Jurnalism și Blogging la el pe blog mi-a adus 365 de vizitatori unici. Doar în săptămâna aceea am avut 936 de unici, în condițiile în care cea mai bună săptămână de până atunci fusese cu doar 457. În concluzie, fără el nu aș fi avut micul meu moment de glorie, așa că nu pot decât să-i mulțumesc. Cifrele arată mai mult decât pot spune cuvintele.

În rest, despre anul de schimb am vorbit în Cum e să fii elev de schimb (I) și (II), și o să vorbesc și în continuările primelor două. A reprezentat cu siguranță cea mai importantă parte a anului 2008, pe lângă toate cele enumerate mai sus. Dar prefer să las partea asta pentru alte articole detaliate.

2008 a fost un an bun, poate peste așteptări. La fiecare sfârșit de an îmi doresc același lucru: anul care urmează să fie și mai bun decât cel care se termină. Mereu a fost așa. Cum va arăta 2009 ? O să mă rezum tot la o enumerare de termeni, împărțită în două categorii, cu termenul comun mult blogging: Anul de schimb: Varde Gymnasium, Blåbjerg HK, Rubik’s Cube, seminarii, Amsterdam, Det Lille Apotek, petreceri la școală, petrecerea de 18 ani, tristețe la final. Pentru când revin acasă: revedere, familie, vecini, prieteni, fotbal pe maidan, handball din nou (sper), Liceul Pedagogic Ploiești, rude, carnet de șofer.

Știu că vi s-a acrit de la câți v-au urat, dar vă mai spun și eu. Un 2009 cât mai bun, așa cum vi-l doriți.