Pr i

mele p?r?i: unu, doi, trei, patru.

Ultima dat? v-am scris cu pu?in dup? ce începuse ?coala în ianuarie, dup? vacan?a de Cr?ciun. Astfel, s?rb?torile fiind deja trecute, urma o perioad? lung? de ?coal?. ?ti?i voi, a?a ni se pare mereu când începe ?coala. Mereu ne gândim c? tare lung mai e drumul pân? la urm?toarea s?pt?mân? liber?. Totu?i, iat? c? suntem deja în aprilie, la jum?tate, ?i perioada asta a trecut la fel de repede ca ?i pân? acum.

Rutina s-a instalat în via?a mea de elev de schimb ?i începusem s? nu mai g?sesc nimic spectaculos. De fapt totul este spectaculos, dar înc? tr?iam cu lucrurile descoperite pân? atunci. Nimic nou. Luna ianuarie a decurs normal, f?r? nimic ap?rut de dup? col?. Sfâr?itul lunii a prezentat ?i începutul unei noi activit??i: fotbalul. Cum handballul era cât pe ce s? se termine, m-am gândit c? nu pot s? stau atâtea luni pân? când merg acas? ?i s? nu fac nimic. A?a c? m-am apucat ? i de fotbal, na, s

? nu spun c

? nu am f?cut-o ?i pe asta.

La un club mic, bineîn?eles, dar nici nu am nevoie de mai mult. Eu fac sportul din pl?cere nu pentru altceva, în special un sport în care în România nu po?i deveni nimic. Na, tata nu e nici selec?ioner ?i nici patron la FC Timi?oara. Clubul de fotbal este afiliat celui unde jucasem handball, a?a c? am r?mas în echipamentul verde.

Toat? lumea era deja de prin februarie în febra excursiei de cinci zile c?tre Amsterdam. Prima dat? votasem Londra, dar am c?zut cu to?ii de acord c? e prea scump, deci am schimbat destina?ia. Plus de asta ?tiam c? înainte de Amsterdam o s? avem parte ?i de Proiectul Comenius, deci erau cam dou?-trei s?pt?mâni de „pauz?”, dup? care o s?pt?mân? de ?coal? ?i vacan?a de Pa?te.

Luna februarie a marcat un lucru important, care poate nu are leg?tur? cu anul de schimb, dar cu siguran?? trebuie amintit: schimbarea adresei blogului, de pe WP c?tre self-hosted. Apoi am început s? m? obi?nuiesc din ce în ce mai mult la fotbal, în timp ce jucam ultimele meciuri pentru echipa de handball. ?tiu, sun? un pic ciudat, dar în Danemarca sunt oameni care fac ?i trei sporturi în acela?i timp, a?a c? dou? nu ar trebui s? însemne vreo problem?. Mai ales c?, repet, fac totul din pl?cere. Vremea s-a îmbun?t??it ?i ea un pic dup? rahatul ?la mohorât din decembrie ?i ianuarie.

Martie a venit repede. Nimic interesant pân? pe 18, când am dat un examen la mate, un fel de examen de preg?tire. Simulare. Tot pe 18 a început ?i Proiectul Comenius despre care v-am spus nu cu mult timp în urm? aici. Iar apoi au venit cele cinci zile în Amsterdam, despre care, din nou, v-am povestit. Aici. ?i dac? nu a?i citit la vremea respectiv?, ?i despre Red Light District câte ceva. Apoi, ca s? completez lista de auto-promovare, v? reamintesc ?i linkul de la Openul Danez de Rubik’s Cube unde, mândrul de mine, am participat ?i eu. Citi?i aici.

?i iat? c? dupa ?ase-?apte articole despre care v-am reamintit, am ajuns la ziua de azi, un an de blogging ?i un pic, zi în care mai sunt doar vreo dou

? luni jum?tate pân? voi reveni în România. Deja am cinci episoade din „Cum e s? fii elev de schimb”. Probabil c? va mai urma doar unul, maxim dou?, ? i probab

il c? nici nu vor mai fii a?a de spectaculoase cum au fost primele dou?-trei, pentru simplul fapt c? m-am obi?nuit prea mult cu via?a de aici ?i sunt multe lucruri pe care nu le mai observ, chiar dac? ar fi trebuit s? o fac. Plus de asta, foarte multe din articolele mele sunt inspirate din ceea ce tr?iesc, din ceea ce v?d, deci cred c? doar dac? citi?i post?rile v-a?i putea face singuri un „Cum e s? fii elev de schimb”.