Am venit ieri seară din Amsterdam, după o săptămână extrem de frumoasă, de neuitat. De neuitat cu excepția lucrurilor pe care le-am uitat deja. Adica totul în intervalul 02.00-08.00. Asta înseamnă că în fiecare noapte am ieșit toți băieții în oraș și ne-am întors cu două-trei ore înainte să trebuiască să ne trezim. Așa că azi mi-am permis un somn prelungit până pe la ora două.

Totul are un început. La noi a fost în curtea gimnaziului, duminică la ora 21.00 când am plecat spre Amsterdam cu autocarul. Am ajuns dimineață la ora nouă, deci 12 ore pe drum. 5-6 dormite, nu mai mult. După asta, până la ora 12 am făcut un tur al orașului. Undeva peste 10 kilometri de mers. Destul de obositor după o noapte fără prea mult somn. Ceea ce nu am realizat era că ăsta era doar începutul. La 12 ne-am cazat, apoi am continuat cu cealaltă parte a orașului. Pe la patru am fost liberi. După vreo două ore de somn am plecat în oraș să mâncăm, apoi prin discoteci și cluburi. When you are in Amsterdam, do like them. În general programul fiecărei seri a constat în același lucru, doar că am schimbat locurile până când l-am găsit pe cel potrivit. Din păcate, l-am găsit de-abia miercuri. Și o să vă spun despre el mai târziu, la recomandări.

Programul începea zilnic la nouă și eram liberi în jurul orei trei, aici intrând și timpul prânzului. Am fost cam peste tot unde un turist ar trebui să fie în Amsterdam. Rijksmuseum, van Gogh Museum, Heineken Museum, Nemo, Red Light District, casa Annei Frank, Amsterdam ArenA, Gassan Diamonds sau magazinele cu flori. Pe lângă toate astea, am studiat un pic arhitectura unică a capitalei Olandei. Nu prea aș vrea să intru în detalii aici, lucrurile astea trebuie vizitate ca să vă puteți face o impresie. Vorbim mai târziu un pic la recomandări.

Principalul lucru pe care vreau să-l discut este Amsterdamul. Ca oraș este fabulos. De necontestat un oraș cu o arhitectură unică. Fiecare cu părerile lui, dar mie nu mi-a plăcut extrem de mult. Înțeleg, e lipsa de spațiu, dar să construiești coridorul caselor așa încât să trebuiască să urci scările de-a latul e chiar penibil un pic. Sa construiești fiecărei case un cârlig pentru când vrei să scoți mobila din casă, este din nou, oribil. Strâzile mici și înguste de-a lungul canalelor sunt incomode, atât pentru mașini, cât și pentru pietoni sau bicicliști, care trebuie să folosească strada mai mult decât trotuarul aproape inexistent.

Capitala Olandei este un oraș plin de cultură, ăsta e alt lucru incontestabil. Un oraș care adună la un loc toată arta Olandei, și care Doamne-ajută, este din plin. Un oraș unde te aștepți ca oamenii să se ridice la același standard cultural. Dar nu. Nu e deloc așa. Și o spun dezamăgit, cea mai tristă parte din Amsterdam sunt oamenii. Negeneralizând, bineînțeles. Viața de noapte e oribilă. Drogați, bețivi, oameni furioși, curvari etc. Amsterdamul e plin de așa ceva, noaptea. Ca fete, v-ați simțit vreodată urmărite prin cluburi de privirile hărțuitoare ale bărbaților? Ei bine, dacă v-ați simțit așa vreodată, imaginați-vă că în cluburile românești e totuși încă o situație bună. În cluburile din Amsterdam mereu vor fi 5-10 care se vor uita și ține după voi. De unde știu? Cinci băieți și 21 de fete în clasă. Voi de unde credeți că știu? Ei poate nu au văzut. Dar eu, care am trăit 17 ani în junglă, ca un român paranoic ce sunt, observ totul. Le văd privirile, le citesc intențiile, le urmăresc și anticipez mișcările. Pe mine nu mă pot păcăli. Din păcate, eu nu sunt fată, ca să mă pot „juca” un pic cu ei, lăsându-i apoi cu spume la gură și cu câțiva cm. mai mult decât normal undeva jos.

Majoritatea vin în cluburi pentru a agăța turiste. Că deh, ei sunt șmecheri, la ei acasă, iar turistele sunt proaste și de obicei vin din orașe mult mai civilizate noaptea. Plus de asta, au scăpat de prieten, au băut, și sunt gata de distracție. Iar lucrul ăsta este, dacă mă gândesc bine, adevărat. Așa e. Amsterdamul are o viață de noapte jegoasă unde doar într-o seară am fost întrebat de trei ori dacă vreau cocaină, de două ori de către același tip. I-aș fi spus politicos să și-o bage undeva, dar știți voi povestea cu vânătorul, iepurele și morcovul. N-o știți? E vorba de un cur, cu toate cele trei în el. Încă n-o știți? Înseamnă că n-ați fost în Amsterdam. Toată lumea e susperctă. Privirile tuturor sunt îndreptate către tine. La oricine te uiți, se uită la tine. Suspect, nu zâmbindu-ți și urându-ți o seară plăcută. Paranoic, nu? Ei bine, așa paranoic, încep să cred că viața de noapte în Ploiești era prea tare. Aia care a fost, că anti-socialul de mine nu simte nevoia să arate cât de viril e doar mergând prin cluburi. Am eu propria mea metodă, și tipelor chiar pare să le placă mult mai mult decât un suc în l’Opera. :)

Amsterdamul e un oraș destul de ciudat și la orele dimineții, când viața de noapte se termină. Pe străzi încă mai sunt oamenii cu drogurile, căutând disperați câțiva clienți. Capitala Olandei devine însă un oraș frumos după orele 10-11, când reînvie parcă din propria cenușă. Alt lucru negativ este traficul. Îngrozitor. Bicicliștii sunt problema principală. Nu m-am gândit să număr, dar numai joi erau să dea peste mine trei biciclete. Nu s-ar opri nici de-ai dracu. Că nu vrea sula lor. Și ar prefera să dea peste tine doar ca să nu se oprească. Și cine a fost acolo mă crede. Cine n-a fost poate își închipuie că exagerez, dar nu, chiar ăsta e adevărul. Traficul e îngrozitor chiar dacă infrastructura este pusă la punct. Străzile foarte mici sunt periculoase în același timp și pentru șoferi, dar și pentru pietoni. Și, de ce nu, și pentru bicicliști. Tramvaiele sunt și ele periculoase, pentru că merg cu viteze greu de imaginat. Nici ele nu prea se opresc, și dacă te-ai pupat cu vreunul, a fost ultima dată.

Amsterdamul este cu siguranță un oraș inferior Copenhagei din punctul de vedere al oamenilor și al traficului. Nu suportă comparație. În Danemarca nu vei vedea oameni care se uită urât la tine, chiar dacă tu le pari suspect. Desigur, și acolo se vând droguri și viața de noapte este un pic pericuoasă, dar în niciun caz asta ca în Amsterdam. Ceea ce nu s-a întâmplat în Amsterdam spre exemplu, dar care s-ar fi întâmplat în București, să zicem, ar fi să dai de șmecherași. Chiar dacă se uită urât la tine, nimeni nu vine să îți arate cât de tare e el, și că tu ești în orașul lui și că ar fi inteligent să-ți ții gura. Nimeni nu te ia la bătaie doar pentru că dansezi în locul nepotrivit. Măcar atât, nu? Dacă ne gândim însă la ce ascunde Amsterdam, nu știu câte orașe în lume mai sunt la fel ca el. Ca oraș cultural este extraordinar. Din păcate, repet, oamenii nu se ridică la același nivel.

Servirea în orice restaurant este din nou, super. Nu am întâlnit pe cineva care să nu știe engleză, și n-am fost în trei localuri, ci probabil în peste 15. Toți îți zâmbesc, vin și te întreabă dacă totul e în regulă, mâncarea vine relativ repede și e foarte bună. Prețurile sunt cam mari, dar na, e Amsterdam. La servire dăm o bulină albă orașului. Concluzia este că Amsterdamul e un oraș frumos, un rai pentru fotografi, o plăcere pentru cei care savurează arta. Este frumos să fii acolo, nu pot să spun că nu e așa. Niciodată singuri în oraș după ora 5-6, țineți minte asta. Fiți cel puțin trei-patru împreună. Amsterdamul este un oraș care trebuie vizitat, dar nu este un oraș în care o să îți facă mare plăcere să revii.

Recomand
Dacă veți alege să mergeți, vă voi recomanda niște locuri care nu trebuie ratate:

Rijksmuseum – Muzeu de artă unde puteți găsi multe dintre originalele lui Vermeer, Rembrandt, Steen și mulți alți importanți pictori olandezi. Securitatea e ca la aeroport, asta e partea negativă.

Heineken Experience – Se mai numește și Heineken Museum. Vi se povestește despre Heineken, puteți face fotografii, vă puteți personaliza o sticlă de Heineken pentru 5 euro, vi se explică procesul prin care se ajunge la bere într-un mod interactiv, veți găsi și niște lucruri despre Champions League, Heineken fiindu-i sponsor principal și doar intrarea presupune două beri gratis la finalul turului. Dacă dați de barmanul care seamănă cu Jonah Hill, doar că un pic mai slab, v-ați scos și de distracție, și de alte beri gratis dacă sunteți copii cuminți.

SportsBar – Este poziționat nu departe de centrul orașului. Cele mai bune clătite din oraș le veți găsi acolo. Sunt transmise foarte multe meciuri de fotbal, baschet, rugby și altele, și este un bar foarte liniștit.

Paradiso – Cea mai bună discotecă din Amsterdam, cel puțin dintre cele pe care le-am văzut. Este pur și simplu uriașă, are trei etaje și muzica e foarte specială. Dacă vrei să te distrezi, acolo trebuie să te duci. Nu se află departe de centrul Amsterdamului. Partea negativă este că intrarea, depinzând de zi, este șase sau opt euro, dar, credeți-mă, merită.

Casa Annei Frank – Dacă nu știți cine este e trist. Dacă știți atunci vă puteți imagina ce frumos ar fi să îi vedeți casa, și chiar și jurnalul original. Securitatea e ca la aeroport, din nou.

Nemo – Este un centru științific interactiv. Foarte interesat, bun de pierdut câteva ore. Se află din păcate undeva pe la marginea orașului, dar merită văzut.

HardRock Cafe – Există și în București de ceva timp. N-am fost acolo, dar cea din Amsterdam este extraordinară. Mâncarea e diferită față de ce poți găsi în celelalte locuri, chelnerițele sunt mereu acolo dacă ai nevoie de ceva. Prețurile, din nou, destul de ridicate. Găsești pe acolo și chitarele lui van Haalen, Slash, și alții. Cum nu mă pricep și nu sunt fan, am uitat care „alții”.

Cele mai bune poze din Amsterdam le găsiți aici, accesând colecția mea de pe deviantART.