Ca sportiv de performan??, de-a lungul timpului am partici

pat la mai multe competi?ii, în special în copil?rie pe când f?ceam înot. Am f?cut ?i ceva fotbal ?i handbal, câ?iva ani buni, deci din aproape 19 ani de când m? învârt pe aici, mai mult de jum?tate am f?cut un sport de performan??. ?i ?ti?i ceva? Niciodat? nu am plecat din vestiar cu ghetele, jambierele, ap?r?torile ?i echipamentul în geant? ?i pe drum c?tre cas? am gândit a?a: „B?i, ce fericit sunt c? am participat la meciul ?sta. Sunt tare bucuros c? am jucat 75 de minute pe teren ast?zi, participarea mea la acest eveniment este foarte important?.” Nu. Am gândit ori „Am învins, e ok”, sau ”Am pierdut, data viitoare trebuie s? fim mai buni”.

Un sportiv profesionist nu vine de 6-7 ori pe s?pt?mân? la antrenament ca s? participe ?i el o dat? pe s?pt?mân? la un meci. Nu. El vine la antrenament ca s? devin? mai bun, s? se preg?teasc? ?i, surpriz?, nici de data asta nu o face doar de pl?cere, ci pentru a fi mai bun decât adversarul între fluierele arbitrului. O face pentru a ie?i de pe teren înving?tor, nu pentru a p

articipa. De participat poate oricine, de câ?tigat nu chiar. Voi crede?i c? peste 10 ani îmi voi aminti c? acum trei sezoane Levski Sofia a participat în grupele Ligii Campionilor, dar c? nu a câ?tigat niciun meci? Nu. Dar ce crede?i, îmi voi aminti peste 10 ani cine a câ?tigat Liga acum trei ani? Evident. Pentru c? înving?torul are mereu un loc stabilit în istorie, chit c? vorbim de fotbal, handbal, box, sau de orice în afar? de sport. Înving?torul scrie istorie. Participantul este cel care-l face campion pe cel care, la final, ridic? trofeul. ?i chiar dac? f?r? participan?i nu ar exista o competi?ie, mereu va exista doar o singur? echipa: cea care la final se afl? cel mai sus.

S? participi e important doar dac? e?ti amator ?i faci sport de pl?cere. Doar dac? mergi cu prietenii la fotbal pe sintetic ?i apoi la o bere. Nu dac? e?ti profesionist. Nu dac? vii la antrenament în fiecare zi, poate chiar de dou? ori pe zi. Sportul, în general, trebuie s? fie privit din dou? perspective: cel f?cut de pl?cere, ?i cel profesionist. Eu vorbesc despre al doilea caz, c? despre primul nu sunt atât de multe de zis.

Juc?torii de fotbal din Spania, s? zicem, pl?ti?i cu milioane de euro pe sezon nu primesc banii ?? tia ca s

? participe în Primera Division. Nu, ei îi primesc pentru c? ?la e jobul lor, iar cum nici matale nu te duci la job doar pentru a te afla acolo, atunci nici ei nu primesc banii ?stia doar ca s? participe. Ei primesc banii ??tia pentru a câ?tiga. Nu neap?rat trofeul, pentru c? multe echipe nu pot ajunge la astfel de performan?e, dar fiecare manager seteaz? la început de sezon un obiectiv. L-ai îndeplinit? Ai câ?tigat. Nu l-ai îndeplinit? Ai pierdut. As simple as that…

Chestia asta cu „e mai important s? participi decât s? câ?tigi” e ceva penibil spus? de c?tre cineva care nu a participat în via?a lui la o competi?ie, care nu ?tie cu ce se m?nânc? o minge de fotbal, sau care nu ?tie regulile niciunui joc. Poate doar al pokerului. Sau, cel mai probabil, cu mult timp în urm? ni?te sportivi de performan?? foarte slabi (nu fizic, ci psihic ?i calitativ), care n-au câ?tigat nimic în via?a lor s-au adunat la sfat ?i au spus: „Domnilor, cariera noastr? e pe final, nu am atins niciun trofeu, decât cu privirea la televizor, ?i trebuie s? sp?l?m ru?inea. Cum facem?” Iar atunci, cel mai de?tept dintre ei a venit cu o idee genial? în fa?a presei.
„Stima?i jurnali?ti ?i telespectatori, adev?ratul motiv pentru care exist? sportul este participarea. Adev?rata pl?cere este s? iei parte la un eveniment sportiv, nu s? câ?tigi”
„Normal, tu nici n-ai de unde s? ?tii cum e s? câ?tigi ceva”, se aude din spatele puhoiului de oameni ai presei.

Frumoas? povestea mea, nu? E adev?rat?. Cel pu?in a?a cred. ?i mai cred c? ?tiu ce vorbesc, ?i a? dori dac? m? contrazice?i s? o face?i cu argumente bine puse la punct, c? ?ti?i c? trag cu din?ii de ideile mele. Nu v? mai da?i pe dup? col?, adev?ratul lucru pentru care ORICINE particip? la o competi?ie, fie ea sportiv? sau nu, este s? câ?tige. Sau cel pu?in s? se apropie cât mai mult de acest obiectiv. Mul?umirea idioat? a celor care doar particip? vine de la români, probabil, pentru c? din incapacitatea de a câ?tiga aproape nimic, trebuie s

? ie?im ?i noi cumva, nu? În momentele alea, evident c? participarea e mai important?, când ea devine, de fapt, singurul target. Sau mi se pare mie prea des c? aud fraza ”obiectivul nostru este participarea în Champions League”?