Nu, nu mă las de blogging. Doar că weekendul ăsta nu sunt acasă și, din câte simt eu, sunt din nou în pană de subiecte, așa că cel puțin acum la sfârșit de săptămână nu ne citim. Comentariile intră în moderare și ca să nu vă plictisiți, vă las ceva de citit dacă l-ați terminat pe Dostoievski: TVDeCe, niște pamfletiști care sunt sigur că o să vă placă și Lia (atenție, scrie mult mai lung decât mine!). Și dacă l-ați terminat și pe Franz Kafka, oricând o sursă de articole interesante este Blogoree Bligg. Weekend plăcut!

Gata, s-a dus și ziua mea. De fapt nu, nu s-a dus. Și azi este. Azi este ziua bărbatului Bergenbier. Știu, sună cam ciudat, dar chiar așa este. Până la urmă, lor le datorăm faptul că avem și noi o umilă zi a bărbaților. Bine, nouă nu ne ia nimeni cadouri, nici mărțișoare (eh, chiar ar fi penibil) și nu ne scoate nimeni la un cocktail în Bambu. Nici măcar nu ne zice nimeni „La mulți ani!”. Dar nici nu e nevoie, cu toate că tare bine ar mai pica încă o zi de naștere.

Ziua de ieri a fost grozavă. M-am deconectat aproape în totalitate de la blog, tweeter, Bligg sau Forumul Bloggerilor. De fenomenul blogging, în general. Și tare bine mi-a prins pauza asta, chiar dacă a fost cam scurtă. E bine să nu te mai streseze faptul că trebuie să scrii un articol mâine (nu vreau să încep iar polemicile, eu mi-am propus să scriu o dată la două zile și o voi face), e bine să nu te mai intereseze câți unici ai făcut, cât ai urcat sau scăzut în rank-uri sau cine ți-a mai dat un link. Ieri n-am făcut decât să răspund la comentariile de pe blog, care oricum nu au luat foarte mult timp, și să las câteva update-uri pe tweeter. Nimic altceva. Și am realizat că dacă nu aș fi atât de mult în fenomen, aș avea tare mult timp liber. Practic, bloggingul îmi ocupă câteva ore bune în fiecare zi. Nu doar că scriu, ci și pentru faptul că citesc mult. Din ce în ce mai mult de când trebuie să propun și articole pe Bligg.

Apoi, la televizor nu prea mă uit, de jocuri nu prea mai sunt pasionat, școala nu ocupă foarte mult din timpul liber, iar antrenamentele nu sunt foarte dese (maxim patru pe săptămână sau trei și meci în weekend; aici intră și exerciții la sală). Apoi, mai citesc din când în când ce-mi mai pică în mână în engleză, mai exersez cubul și cam asta e tot. În concluzie, nu e o diversitate prea mare. Ei bine, bloggingul oferă diversitatea asta, prin simplele surprize pe care ți le pune la dispoziție zi de zi. Că azi găsești un articol bun, îl promovezi, mâine-poimâine primești un link de acolo, respoimâine îl bagi în FeedReader, și așa creezi o relație cu un blogger. Apoi a treia zi te cerți cu unii, te împaci cu alții. Pe urmă iar găsești un blogger pe placul tau și povestea continuă. În blogging niciodată nu vei vedea aceleași lucruri. Iar dacă le vei vedea, vor fi abordări diferite. Iar asta te ajută să vezi o poveste sau un subiect din mai multe puncte de vedere și s-o înțelegi diferit, dacă inițial mintea ta de taur încăpățânat nu realiza că argumente bune pot fi de fiecare parte.

D-asta îmi place bloggingul. Pentru că oferă o mică diversitate. Pentru că sunt mulți oameni inteligenți care au ceva de zis și care o zic într-un mod plăcut. Care îți pun în față argumentele așa încât să nu le poți combate. Oameni care discută la fiecare articol câte ceva interesant. Și tocmai pentru că știu că sunt mulți am și decis să ajut comunitatea Blogoree prin promovare de articole. Și atât timp cât apa încă va curge, vor fi și articole bune.

Total offtopic, dar vi le-am promis de mult. Sunt doar două rezolvări normale, de 36 respectiv 40 de secunde.