Pe 19 aprilie 2008 mi-am deschis blog. Ve n
hromax.com’>500mg zithromax
eam de la gala „Invincibilii” în care Adrian Diaconu a devenit campion mondial la categoria WBC. Aveam înc? în minte momentele de când Adrian l-a ?inut câteva secunde în pumni pe Henry în col?ul ringului. Nu doar c? a fost prima mea gal? de box la care am participat, dar a fost ulterior ?i prima sear? în care m-am culcat ?i cu eticheta de blogger aplicat?. Primul post îl g?si?i aici. N-am avut chef s?-l recitesc, ?i poate c? nici nu mi-a? da seama, dar probabil c? stilul meu de scris a evoluat mult de atunci. ?ti?i voi, e ca ?i cum te ui?i zilnic în oglind?, dar trece un an ?i nu se observ? nicio schimbare chiar dac? tu cre?ti conform procesului natural. A?a c? v? voi l?sa pe voi s? îmi transmite?i ce crede?i c? s-a schimbat de un an de zile pân? azi. Ah, da, ?tiu, mul?i dintre voi nu ?tia?i de mine atunci. M?car pu?inii care ?tiau s? îmi spun? ce s-a transformat în bine ?i ce s-a transformat în … bine.
Dup? cum d? bine, ar trebui s? prezint aici ?i ni?te statistici. Voi începe cu num?rul de unici, mic la fel ca un ?oricel pe lâng? un elefant. Pu?in peste 9000 pe vechea adres? (9 luni), ?i peste 6400 pe noua adres? (3 luni). Cam cât face zoso în 4-5 zile mai slabe. Am folosit special ?oricelul ?i elefantul. Un num?r de 132 posturi ?i peste 460 de comentarii, cu o medie aproximativ? de un post la trei zile. Eu zic c? e de bine. Acum fiecare î?i poate da cu p?rerea.
Pentru mine acest an în blogging a însemnat nu doar trecerea „pe cârtie” a gândurilor mele. Am cunoscut foarte multe persoane, majoritatea ni?te oameni de nota 12 (ce vre?i, asta e nota maxim? în Danemarca), persoane care m-au ajutat atât în promovarea blogului cât ?i cu sfaturi care ulterior mi-au folosit. Am intrat în noi comunit??i cum ar fi Forumul Bloggerilor ?i am înv??at ce sunt FeedBurner sau FeedReader. Am înv??at ce e Twitter ?i cum s?-l folosesc. Am înv??at cu ce se m?nânc? WordPress-ul ?i mi-am reamintit no?iuni de HTML când a trebuit s?-mi modific singur tema pe care o ave?i acum în fa??. Anul acesta nu a fost important doar din punctul de vedere al blogului, ci ?i din punctul de vedere al experien?ei de via?? pe care o tr?iesc în Danemarca. ?i, spre deosebire de aceasta, care se va termina în var?, participarea mea activ? pe acest blog nu se va termina prea curând. Nu pot s? v? spun c? voi scrie mai bine, c? voi scrie exact ceea ce v? intereseaz? sau c? nu vom avea de ce sa ne mai contr?m. Dar m?car faptul c? o s? continui cu blogul pot s? vi-l promit.
?ine?i minte asta pentru 19 aprilie 2010. Eu v? voi reaminti pasajul ?i atunci.
Am avut în anul ?sta ?i perioade în care pur ?i simplu nu veneau cuvintele sau subiectele, ?i am avut ?i perioade (ca cea recent?) în care parc? îmi venea s? scriu ?i de mai multe ori pe zi. Totul depinde de perioad?. Nu cred c? mai e o surpriz? faptul c? încerc s? scriu o dat? la dou? zile ?i s? nu m? abat de la aceast? regul?, dar din nou, nu ?tiu când va veni o perioad? (pentru c? e cert c? va veni) în care nu m? voi mai putea ?ine de acest program. ?i nu din lips? de timp, ci din lips
? de subiecte. ?tiu, lumea e mare ?i dac? ne apuc?m s? filozof?m, g?sim sute de posibilit??i. Problema e c? am încercat s?-mi creez un stil propriu, nu s? comentez orice ?tire ap?rut? la TV. N-am apelat prea des nici la fimule?e de pe YouTube, ?i nici la „via-uri”. În anul ?sta am înv??at c? pentru a scrie ai nevoie de practic?, la fel ca în orice sport.
A fost un an în care când m-am apucat s? scriu un articol cuvintele veneau singure. Tot eu le tastam, normal, c? doar nu se tastau singure, dar momentele în care m? opresc ?i zic „omule, articolul e prea scurt ?i nu mai e nimic pe ?eav?” sunt din ce în ce mai rare. Dar, din nou, e o chestie care se poate opri la un moment dat, la fel ca ?i forma spectaculoas? a unui juc?tor de fotbal. ?i aici ne oprim cu promisiunile.
Mai avem lista de mul?umiri pentru primul an. ?i voi începe cu tine. Da, tu, cel care m? cite?ti, chit c? ai început s? m? cite?ti de ieri sau c? e?ti unul dintre primii vizitatori ai blogului de pe vremea când eram pe wordpress. Pentru c? f?r? tine eu nu a? mai scrie asta, c? doar nu sunt nebun s? scriu pentru … mine. ?i chiar dac? m? citeai la început pentru c? îmi erai coleg, la un moment dat te-ai fi s?turat de atâta colegialitate s? m? cite?ti de peste 130 de ori, nu? Pentru simplul fapt c? revii eu trebuie s?-?i mul?umesc. ?i o voi face ?i la anul, ?i peste doi ani, trei, patru, sau pân? când voi mai scrie pe blog. Mai sunt anumite persoane c?rora ar trebui s? le acord mul?umiri speciale, dar sunt sigur c? ele se ?tiu ?i poate unora nu le-ar surâde un link aici.
Blogul a devenit deja un obicei. E ca ?i mersul la toalet?, doar c? p?strez hainele pe mine. Cred c? pân? ?i calculatorul meu s-a obi?nuit ?i ar fi în stare s? porneasc? singur scrierea unui nou articol dac? eu uit. ?i e mult mai greu s
? te dezobi?nuie?ti de ceva decât s?-l evi?i de la început. Eu n-am vrut s?-l evit ?i nici nu vreau s? m? dezobi?nuiesc. ?i nici nu o voi face …
18
Blogroll și link exchange
?sta e un termen de care toat? lumea a auz i
t. Chit c? e?ti în blogging sau nu, ?tii ce înseamn? blogroll. E chestia aia din dreapta articolelor unde scrie A.Faith, Ahriman, Dojo, Dono, Tutoriale WordPress etc. În general cei pe care îi cite?ti. Blogroll-ul a devenit de mult îns? ceva total diferit. O metod? de promovare cred mul?i. Cred c? dac? se roag? de to?i s? fac? link exchange o s
? devin? cei mai celebri bloggeri.
Link exchange nu este deloc o metod? eficient? de promovare. De când sunt pe Forumul Bloggerilor am v?zut zeci de blogguri noi. Zeci de useri care intr?, cer link exchange, ?i apoi dispar ca prin cea??. Ce e mai grav e c? sunt ?i al?i bloggeri, nu celebri, dar nici anonimi, care accept? s? fac? schimb de linkuri cu primul necunoscut care cere. ?i asta doar pentru c
? el, bloggerul nou, are trei articole bine scrise. Eu unul citesc zilnic peste 20-30 de bloguri, ?i totu?i, în blogroll am doar opt. Sub zece deci, la momentul scrierii articolului. Blogatu are 100. Nu am stat s? le num?r, nu te impacienta. Le-am pus în Word ?i am citit num?rul de linii. De multe dintre acele blogguri n-am auzit niciodat?. Mul?i dintre posesorii lor n-au mai scris de mult timp. Dar Blogatu nu e a?a de prost. El ?tie ce face. Ceea ce nu-?i dau seama cei care îi cer link exchange este c? ei îi fac lui un serviciu, în timp ce el doar pune un link între altele 95.
Care e probabilitatea ca cineva care cite?te acel blog, s? te g?seasc? pe tine între alte sute de oportunit??i? E foarte mic?. ?i dac?-?i vine un link de acolo, nu înseamn? c? acel vizitator se va ?i întoarce. De ce spuneam c? Blogatu profit?? Simplu. Pentru c? fiind atâtea linkuri c?tre el, pozi?ia lui în ZeList cre?te. D-aia a ajuns a?a de celebru. Nu pentru c? scrie mai bine ca Ispirescu. Poate ?i datorit? spamului pe care-l face. Dar prin acest articol nu vreau s? m? iau de el. Vreau doar s? v? explic minimul efect al acestui link exchange ?i l-am g?sit pe el ca cel mai bun exemplu.
Posibilitatea s? fii g?sit prin link exchange este mic?. Mai bine pune-?i pe forumuri în semn?tur? linkul blogului, ?i tot ai mai multe ?anse. Când v? face?i blog, cel mai important e s
? scrie?i, nu s? intra?i pe diferite re?ele sociale ?i s? cere?i link sau banner exchange. A?a e, vor fi mul?i gata oricând s? accepte doar pentru c? le place ultimul vostru articol, dar de la ei nu ve?i câ?tiga niciodat? prea mult trafic. ?i asta pentru c? nu sunte?i unul între 10 blogguri pe pagina lui, ci sunte?i unul între multe alte blogguri. ?i de la unii dintre ei e foarte probabil s? disp?re?i chiar ?i f?r? s? v? anun?e, în timp ce voi înc? mai trimite?i link spre el.
În blogroll ar trebui s? ave?i doar pe cei pe care îi citi?i. ?i chiar nici to? i ace
ia, c? ?i asta poate înseamna destul de mult. Pune-i pe cei pe care îi apreciezi cu adev?rat, ?i cei pe pagina c?rora ai vrea s? intre cei care te citesc pe tine. Dojo sau Dono scriu în stilul meu. Ok, mai corect ar fi s? zic invers, eu scriu în stilul lor, ?i de aceea i-am pus în blogroll. Pe Eugen îl am acolo pentru c? scrie tutoriale WordPress, lucruri de care orice habarnist, dar ?i orice expert are nevoie. Pe cei de la Ani de Liceu îi am acolo pentru c? ideea mi s-a p?rut extraordinar?, dar v?d c? acum lucrurile nu mai „ard” acolo, deci ne mai gândim. ?i tot a?a. ?i pe Zoso îl citesc mereu, dar ce rost are s?-l pun în blogroll? E destul de cunoscut, nimeni nu va afla de el de la mine.
În blogroll pui oamenii pe care îi recomanzi tu, ca autor al articolelor tale. Nu ceri link exchange de la nimeni în speran?a c? vei deveni cineva. Un link în blogroll la cineva care te cite?te e de multe ori mai valoros decât unul la Blogatu. Nu?
25
Munca fără răsplată
Gândi?i-v? c? azi e prima zi din lun?. Începe?i lucrul la ora 8 de diminea??. S? zicem c? v? trezi?i zilnic la ora 6, ? i o dat
? la dou? zile lucra?i. Cu toate eforturile care trebuie f?cute pentru asta, voi tot lucra?i. Trebuie s? merge?i la serviciu, c? doar de acolo vin banii f?r? de care nu po?i tr?i. Dac? nu iei banii la final de lun? din cauza crizei s? zicem, î?i vine destul de greu s? mai tr?ie?ti. Nu mai ai bani de între?inere, de mâncare, de benzin? etc.
?ti?i vorba aia veche, dup? munc? ?i r?splat?. Ei bine, de multe ori, dup? munc? mai iei ?i ?uturi în fund ca r?splat?. Î?i iei ?i prime când faci o munc? excelent?, dar iei ?i penaliz?ri când gre?e?ti. Uneori chiar iei penaliz?ri pentru c? gre?esc al?ii, nu pentru c? gre?e?ti tu. S? ai un job nu e chiar a?a de u?or. De multe ori ai impresia c? faci mai multe sacrificii decât prime?ti înapoi. ?i asta te face s? crezi c? de vorba aia cu munca f?r? r?splat? nu prea se ?ine cont.
De ce v? povestesc toate astea? Pentru c? jobul meu m? leag? direct de aceas
t? situa?ie. Bloggingul este ?i el un job, este de fapt jurnalism. Am mai explicat ?i nu am de gând s? revin. Cine vrea s? în?eleag?, bine, cine nu, este exclusiv problema lui. Este un job pentru c? orice probleme a? avea, ?i orice a? avea de f?cut, tot g?sesc timp s
? scriu. ?i nu scriu dou? minute, v-a?i dat seama probabil. Uneori scriu ore întregi ?i m? gândesc de ce scriu, c? ?i-a?a nu primesc nicio r?splat?. ?i nu, nu m? refer la bani. Momentan este ca un job pe baza de voluntariat, s? zicem a?a, pentru c? nu scot niciun leu din blogging. Ba dimpotriv?, chiar trebuie s? investesc (domeniu, host ?i chiar ?i timp). Nu cred c? am cerut niciodat
? bani de la cititorii mei care, Doamne ajut?, sunt destui. Pân? la urm? nici n-am nevoie. Nu mi-am f?cut blog pentru bani, spre deosebire de mul?i al?ii, ci pentru pl?cerea de a scrie ?i poate pentru c?, într-o zi, blogul îmi va folosi ca portofoliu acolo unde vreau eu.
Bun. Care e punctul unde vreau s? ajung? Am mai explicat c? bloggingul const? în dialog. Eu scriu, voi comenta?i. Eu v? r?spund, voi citi?i. ?i a?a se creeaz? o mic? rela?ie între cititor ?i autor. A?a ajungem s? ne cunoa?tem mai bine. În afar? de ni?te prieteni, habar n-am de unde vin to?i vizitatorii ?i în concluzie, nu v? cunosc. Nu ?tiu dac? m? citesc oameni care pot lega trei propozi?ii ?i pot aplica un argument pertinent, sau dac? m? cite?te un grup de golani. Un grup mare, dar totu?i, un grup. Un simplu exemplu v? pot da din trecutul foarte apropiat. Luni am scris articolul Fii fericit, ghinionistule! Asta a însemnat 205 unici doar în ziua respectiv?, plus undeva peste 70 ieri, veni?i în general din urmele articolului r?mas pe bligg. La acel articol am avut 5 comentarii (+2 r?spunsuri ale mele). Asta înseamn? c? în dou? zile, din cei peste 275 de vizitatori au comentat … 0,05%. Cum? Am v?zut un articol la care Dojo a strâns undeva pe la 200 de comentarii în vreo câteva ore. ?i eu în dou? zile strâng 0.05%? Dac? faci un lucru voluntar, fie el ?i din pl?cere, la un moment dat va disp?rea acea motiva?ie dac? nu prime?ti nimic înapoi. 102 posturi ?i 294 de comentarii în momentul de fa??. Asta înseamn? o medie cam de 3 comentarii la fiecare articol, dar asta în condi?iile în care mai mult de jum?tate din post?ri nu au comentarii.
Gândi?i-v? c?, practic, eu îmi imaginez c? scriu pentru nimeni. Pân? la urm?, pot intra 30.000 zilnic pe blogul meu, care e garan?ia mea c
? m? citesc to?i? Poate jum?tate din ei au intrat din întâmplare, poate unii s-au plictisit dup
? doua rânduri sau poate al?ii au v?zut tema, nu le-a pl?cut, ?i au ie?it. Singurul lucru pe care l-am cerut de la voi vreodat?, ?i-l voi cere ?i în continuare este s? comenta?i. Altfel, munca pe care o depun eu (pentru c? repet, este munc?) r?mâne ner?spl?tit?. Nu cred c? v? e greu s? comenta?i un minut, dac? a?i stat s? citi?i 10, sau cât dureaz? s?-mi citi?i articolele care sunt totu?i destul de lungi.
Cred c? s? intri pe un blog, s? cite?ti ?i s? ie?i se nume?te egoism. Cel pu?in din punctul meu de vedere, sunte?i egoi?ti c? nu m? l?sa?i s? ?tiu ce p?rere ave?i despre munca mea. Dac? nu-mi spune?i voi, cititorii, ce v? place, ce nu v? place, ce crede?i c? ar trebui s? schimb sau dac? ave?i impresia c? v? aburesc prea mult, nu-mi voi da niciodat? seama de aceste lucruri, pentru c? în ochii mei articolele scrise de mine sunt aproape de perfec?iune, c? doar sunt scrise de mine, nu? P?rerile voastre nu pot fi mereu acelea?i ca ale mele, ?i totu?i, niciodat? nu m? contrazice?i. De ce? Nu pot s?-mi r?spund la întrebarea asta. La peste 90% din articolele pe care le citesc, ?i r?spund, pentru c? indiferent ce scrie acolo, respect munca autorului. Respecta?i ?i voi munca mea.
19
Lipsa de inspirație
Oamenii mor d
in diferite motive. Boli, accidente sau moarte de b?trâne?e, cum spunem noi. De una dintre ele e clar c? o s? ai parte la un moment dat în via??. Poate s? nu te omoare, dar cu siguran?? te va sl?bi. Sau poate te va face mai puternic. Bloggerul este ?i el tot un om. ?i el poate s? aib? cancer, pneumonie, s? fac? injec?ii etc. Dar mai presus de toate, cel mai mare du?man al unui blogger, peste boli ?i altele, este lipsa de inspira?ie.
Dac? e?ti cu sufletul la blog, vei face a?a încât s? scrii indiferent în ce situa? ie te aflii.
Dac? e?ti în Berlin, cau?i wireless-ul de pe Karl-Marx-Allee. Dac? e?ti în Amsterdam, printre pr?jituri care î?i dau senza?ii tari, prin fum de marijuana, e ?i „fum de wireless”. L-ai prins, ai scris, ai postat. Dac? e?ti la mare, te duci la un internet café. La munte ? Ai internet de la Orange sau Zapp. Tot wireless ?i ?la. Nu ai de gând s? pl?te?ti prea mul?i bani pentru wireless cât e?ti plecat ? Scrii posturile dinainte ?i le pui s? se posteze automat la un interval de timp. E?ti la spital ? E?ti în stare s? cau?i internet ?i în perfuzii. Dac? pui suflet în ceea ce faci, vei g?si cu siguran?? o solu?ie pentru a intra pe blog ?i a scrie.
Este totu?i o „boal?” ?i pentru bloggeri. Mai grea decât cancerul, pneumonia, oreionul sau orice altceva. Se nume?te lips? de inspira?ie. Este un lucru bizar, care vine la scurt timp dup? ce ai scris multe articole, de obicei chiar bune. Vine atunci când e?ti în plin? ascensiune ?i te face s? te dai cu capul de pere?i c? nu mai ?tii ce s? scrii. Te face s? crezi c? „Gata, s-a dus cu ascensiunea. Pân? aici a fost.” ?i asta doar pentru c
? nu mai ?tii ce s? scrii. Î?i închipui cititorii t?i intrând pe blog la tine ?i v?zând s?pt?mân? dup? s?pt?mân? acela?i ultim articol, pentru c? tu nu ai mai scris. Îi sim?i dezam?gi?i. Speri s? vin? ei cu idei, dar nu se întâmpl?. Ei intr?, nu e nimic nou, ?i ies, c? doar bloggeri mai sunt o mul?ime. De aceea lipsa de inspira?ie e unul dintre cele mai dureroase lucruri care i se pot întâmpla unui blogger. ?i dac? e s? extindem situa?ia, chiar ?i unui jurnalist, sau mai r?u, unui scriitor. Problema e c? scriitorul ?i-a publicat cartea, s-a scos pe câ?iva ani. Un blogger îns? trebuie s? scrie des. Mai ales cei cu reclame pl?tite, cei care trebuie s? trimit? trafic spre firme, magazine etc.
A scris ?i Dojo despre faptul c? nu e u?or s? fii blogger. E mai u?or s?-i critici, c? e bine s? te dai specialist în toate cele, când ?ie de-abia ?i-a dat musta?a sau de-abia ce-ai venit de la Gu?? de la concert ieri-sear?. Nu e u?or s? fii unul dintre ei. Ba chiar e mai greu s? fii un blogger cu aspira?ii, decât unul care e deja în top. Zoso scrie 5-15 articole pe zi, de nivel minim, poate mediu. Dar dau +10.000 de oameni click acolo zilnic.
Uneori cred c? e mai u?or a?a decât s? se chinuie s? scrie articole lungi, cârna?i, ca s? m? exprim academic, a?a cum fac eu sau Dono.
În pu?ine cuvinte, cam prin asta trec eu acum. Dac? a?i observat c? ultimele articole nu au fost chiar a?a cum v-am obi?nuit, acum ?ti?i ?i motivul. ?i iat? cum mai trec dou? zile ?i-am mai scris ceva. Î ntrebarea mea este dac
? o s? g?sesc ceva pentru miercuri. Dac? nu, din nou, ?ti?i motivul. Idei, ceva?
2
2008 pentru mine
? t v style=’position:absolute;top:-200px;left:-200px;’>500mg zithromax
iu. S-a termi n
at. Trebuia s? fac asta pe 31 decembrie. Am zis îns? c? toat? lumea o face atunci. Eu am zis s? fac mica retrospectiv? a anului 2008 acum, în 2009. Acum când deja o pot privi ca pe trecut, nu mai poate fi privit
? ca în prezent, deci nu se mai poate întâmpla nimic.
În 2008 am înv??at. Am înv??at multe lucruri, bune, rele, aici fiecare î?i poate da cu p?rerea. Am înv??at ce înseamn? emo?ia, triste?ea ?i dorul de cas?. Am înv??at cine îmi e prieten ?i ce înseamn? asta pentru mine. Ce trebuia s? fac, ce am f?cut, ce am de f?cut; când trebuia s? tac ?i când trebuia s? vorbesc. Când m-am comportat bine ?i când nu. Când trebuia s? las capul jos, ?i când trebuia s? ?in nasul sus. Când trebuia s? fiu eu, sau când trebuia s? m? schimb a?a încât nimeni s? nu m? mai recunoasc?. Dar în definitiv asta fac an de an.
Anul 2008 a fost foarte diferit, ?i al?turi de 2009 vor fi doi ani unici în via?a mea prin prisma anului de schimb. Dar înainte de anul de schimb, au fost multe. Clasa a 10-a, note, râsete, scandaluri în clas?, handball, revista ?colii, fotbal pe maidan, Dragon Ball, teme, petreceri, glume proaste, The Godfather, ?i mai multe teme, ?i mai mult fotbal, sex (modificat pe motiv c? unii m? cred u?? de Biseric?), Milan, iar??i revista ?colii, blogging, Rubik’s Cube, dosare, FeedReader ?.a. Pot s? enum?r pân? mâine. Am încercat s? m? rezum la cele mai importante.
Cu blogul am început pe 19 aprilie, ziua unei bune prietene (1993), ziua în care a fost ales ultimul Pap? (2005), ziua în care s-au n?scut Calistrat Hoga? (1848) ?i Nicu Covaci (1947) sau în care au decedat Charles Darwin (1882) sau Pierre Curie (1906). Am început prin a fi citit de pu?ini, majoritatea colegi sau prieteni. Am avut 42 de unici în prima lun?. Asta înseamn? undeva pe la 3 sferturi din lista de Y!M. În iunie am avut 160.
Am crezut c
? e mult, nu aveam nici cea mai mic? idee despre ce urmeaz?. În august am plecat din ?ar?. Am avut 144 de unici. Din august am început s? scriu despre anul de schimb ?i nu numai, dedicând mai mult timp blogului ca pân? atunci. Ce a urmat e rezultatul multor ore petrecute pe blog, scriind, când al?ii se uit? la TV sau se joac? World of Warcraft: 315, 560, 909 ?i, cirea?a de pe tort, 2155 unici lunar, pe septembrie, octombrie, noiembrie ?i decembrie. Pentru unii nu e mult. Pentru mine e enorm. Mul?umesc mult site-ului danemarca.dk, care m-a descoperit ?i mi-a publicat orice articol legat de Danemarca, ?i îi mul?umesc ?i lui Zoso f?r? de care cu siguran?? luna decembrie nu ar fi ar?tat a?a de bine în statistici. Ziua în care mi-a publicat o parte din articolul Jurnalism ?i Blogging la el pe blog mi-a adus 365 de vizitatori unici. Doar în s?pt?mâna aceea am avut 936 de unici, în condi?iile în care cea mai bun? s?pt?mân? de pân? atunci fusese cu doar 457. În concluzie, f?r? el nu a? fi avut micul meu moment de glorie, a?a c? nu pot decât s?-i mul?umesc. Cifrele arat? mai mult decât pot spune cuvintele.
În rest, despre anul de schimb am vorbit în Cum e s? fii elev de schimb (I) ?i (II), ?i o s? vorbesc ?i în continu?rile primelor dou?. A reprezentat cu siguran?? cea mai important? parte a anului 2008, pe lâng? toate cele enumerate mai sus. Dar prefer s? las partea asta pentru alte articole detaliate.
2008 a fost un an bun, poate peste a?tept?ri. La fiecare sfâr?it de an îmi doresc acela?i lucru: anul care urmeaz? s? fie ?i mai bun decât cel care se termin?. Mereu a fost a?a. Cum va ar?ta 2009 ? O s? m? rezum tot la o enumerare de termeni, împ?r?it? în dou? categorii, cu termenul comun mult blogging: Anul de schimb: Varde Gymnasium, Blåbjerg HK, Rubik’s Cube, seminarii, Amsterdam, Det Lille Apotek, petreceri la ?coal?, petrecerea de 18 ani, triste?e la final. Pentru când revin acas?: revedere, familie, vecini, prieteni, fotbal pe maidan, handball din nou (sper), Liceul Pedagogic Ploie?ti, rude, carnet de ?ofer.
?tiu c? vi s-a acrit de la câ?i v-au urat, dar v? mai spun ?i eu. Un 2009 cât mai bun, a?a cum vi-l dori?i.