Cu aproximativ un an în urm? tr?iam experien?e frumoase aici, pe sadak.ro. Num?rul de vizitatori cre?tea, articolele nu se mai opreau s? apar?, comentariile începeau ?i ele s? se apropie de ceea ce îmi doream. De la simplul blog pe WordPress pân? la self-hosted-ul de aici nu trecuse decât aproape un an, perioad? în care am muncit mult, de ce s? nu recunosc. Ore întregi de scris, c? na, la început nu scrii a?a de u?or cum începi s? o faci pe parcurs. Blogul f?cea parte atunci chiar din rutina mea, din rutina unui elev oarecare din gimnaziul danez din Varde, fotbalist ?i handbalist în micul sat unde tr?ia la o familie gazd?. Cam asta era situa?ia acum un an, când înc? tr?iam în Danemarca, ?i când blogul era activitatea de zi cu zi.

Credeam pe atunci c? blogul nu mai poate reprezenta un challenge.

Credeam c? lucrurile vor continua a?a. M? ?i vedeam peste mul?i ani scriind articole din dou

? în dou? zile cel pu?in. Nu m-am gândit niciodat? c? peste doar câteva luni blogul o s? îmi dea mai multe b?t?i de cap decât îmi d?duse în precedentul an în care îmi desf??urasem activitatea. Blogul meu, o recunosc ?i eu, dar s-ar vedea oricum, este cam mort în ultimul an. Statistici am mai f?cut, nu o iau iar de la cap?t. Ideea este c? s? scriu aici pot s? o fac oricând (dovada este chiar articolul ?sta), ?i pot s? vorbesc despre absolut orice. Pasiunea de a scrie nu a disp?rut ?i nici „nervul din peni??” nu a îmb?trânit. Problema este c?, pur ?i simplu, nu mai g?sesc destul de interesante lucrurile din jur a?a încât s? scriu despre ele. Ce s? v? mai spun? C? iar s-au certat doi în autobuz? C? mi-a t?iat un nebun cu Dacia calea pe bulevard

? Sau c? nu g?sesc loc de parcare seara? P?i despre lucrurile astea pute?i g?si articole absolut la orice col? de internet românesc, nu simt nevoia s? v? spun ?i eu toate balivernele astea.

Atunci când scriu pe blog (adic? acum) îmi amintesc de perioada când f?ceam asta regulat, când intrase deja în reflex ?i când nu aveam nevoie s? spun „azi trebuie s? scriu!” pentru a o face. De ceva timp am realizat c? blogul a devenit pentru mine ceva mai mult decât un simplu hobby: blogul a devenit o alt? încercare. Spun la finalul descrierii de aici c? ascensiunea în online reprezint? challenge-ul meu principal. Ei bine, momentan se pare c? el trece pe locul secund. Adev?rata încercare este însu?i blogul, însu?i mijlocul prin care am cunoscut atâ?ia oameni mi?to, grozavi, par?ivi sau m?gari în online-ul românesc, însu?i mijlocul prin care doream s? reu?esc acea ascensiune. R?mâne de v?zut acum dac? voi atinge ceea ce mi-am propus cu toate c?, sincer v? spun, nici aceas

t? posibil? popularitate mai mare nu prea m? mai tenteaz?. De ce s? fiu prea cunoscut? Ca s? se înceap? cu mizerii? Nu, mul?umesc, nu îmi trebuie. Blogul meu este, pân? la urm?, un loc unde eu vorbesc despre lucruri privite prin propriul filtru emo?ional ?i ra?ional. Nimic mai mult. ?i din acest moment challenge-ul meu principal reprezint? blogul ?sta. Vreau s?-l aduc unde era înainte, poate ?i mai sus, mai ales c? este foarte posibil ca din var? s? m? întorc în Danemarca, locul de unde am adunat cele mai frumoase experien?e atât pentru mine, cât ?i pentru blog ?i cititorii lui.

Înc? de când am revenit în ?ar?, adic? în iunie 2009, m? confrunt cu o mare problem?: un writer’s block. Am tot dat vina pe timp, c? nu am parte de el, c? dau bacalaureatul ?i c? vezi Doamne ce alte b?l?rii în spatele c?rora m? tot ascund de peste jum?tate de an. Timpul nu-mi lipse?te, ca s? d?m c?r?ile pe fa??. A? avea destul, asta dac? a? putea s? îmi revin ?i s? scriu iar cum o f?ceam înainte. M

i-am obi?nuit cititorii de-a lungul timpului cu articole de calitate, sau cel pu?in asta vreau s? cred. Nu am scris de dragul de a scrie, nu v-am dat ?tiri bomb? aici, nu a?i citit despre ultima ?mecherie scoas? de Apple. Mi-am obi?nuit cititorii s? g?seasc? aici p?reri nealterate de factori externi. Indiferent care erau topicurile favorite ale oamenilor în perioadele respective, eu nu m-am subordonat lor. Mi-am creat un stil propriu, incisiv, ironic, dur, dar de multe ori adev?rat. De cele mai multe ori, vreau s

? gândesc.

Nu a? putea ca de mâine s? vin s? scriu doar pentru c? traficul scade amenin??tor, doar pentru c? munca mea de atâta timp risc? s? se piard?. M-a? sim?i prost fa?? de cei pe care i-am convins s? revin? aici dac? a? face a?a ceva. Purul adev?r este c? nu mai ?tiu ce s? scriu. Ce s? v? spun, c? pe Twitter înc? este aceea?i mul?ime de oameni snobi care nu r?spund la mesaje doar pentru c? ei cred c? au un coi în plus? S? v? spun c?, mai nou, au început s? miroas? ?i Facebook-ul? Sau c? în online-ul românesc n-ai pe nimeni aproape decât atunci când îi ai cu ceva la mân?? Pe astea le ?ti?i. V? intereseaz? c? am ap?rut în ziar sau c? am deschis un nou blog? Incontestabil nu. Sau s? v? scriu c? Google a dat drumul la Google Buzz? C? zoso s-a scos din Zelist ?i c? exoticul Cabral nu mai cade de pe primele dou? pozi?ii de mai bine de un an ?i jum?tate? S? v? spun despre ultimul scandal la FTW? Sau despre noua mea adres? de e-mail? S? v? informez c? a? vrea s? fac ?i eu un pic de freelancing, dar c? nu am decât cuno?tin?e minime în diferite domenii? Nu v-ar interesa nici asta, nu? A?a credeam ?i eu. Uite, spre exemplu, Makavelis a scris un articol foarte bun ieri. Este o idee despre care a? fi putut ?i eu s? scriu, c? sunt în curând absolvent de liceu ?i facult??ile de pe pia?? nu m? încânt? deloc, dar pur ?i simplu nu m-am gândit s? scriu asta. Se întâmpl? tare des în ultima perioad? s? spun „uite, despre asta puteam s

? scriu ?i eu, dar nu mi-a venit ideea la timpul potrivit”.

Prin simplul fapt c? nu scriu încerc s? nu îndep?rtez ?i oamenii care înc? mai trec pe aici, pentru c? acei oameni înc? mai sper? s? vad? articole în genul celor de acum mult timp. Am tot încercat, apropia?ii mei pot confirma, dar pur ?i simplu nu mai este nimic pe ?eav?. Înainte îmi veneau titlurile de articole instantaneu, nu m? gândeam niciodat? „ce s? scriu pe blog azi?”. Înainte îmi permiteam s? ?terg din draft-uri pentru c? articolele respective nu mi se p?reau demne de publicat. Iar azi? Ei bine, azi, nici m?car ni?te titluri am?râte nu-mi mai vin, ?i asta chiar dac? m? gândesc intens la ce am de gând s? fac în viitor aici. De închis nu închid blogul, pot s? v? asigur, am spus-o ?i o s? o spun; de-abia ce am cump?rat pe înc? un an juc?ria. Am încercat tot felul de metode, primite de la tot felul de bloggeri. Spre exemplu, Grim Cris m-a sf?tuit s? citesc articole din perioada în care scriam full-time, s? v?d ce m? inspira atunci. Am f?cut asta ?i ghici! Nu ?tiu ce m? inspira atunci. Poate era via?a din Danemarca, poate nu era, înc? nu sunt sigur. Cert este c? mi-am recitit multe dintre vechile articole, ?i mi-am amintit de vremurile bune. Am reg?sit lucruri pe care le-am scris cu mult? pasiune, lucruri la care am pus suflet, la care nu m-am chinuit chiar deloc, cum fac azi (sau mai bine zis, cum nu fac azi). Nu ?tiu ce m? f?cea atunci s? scriu, ?i ce m? împiedic? acum. Blogul nu-l închid, asta o mai spun o dat? pentru hateri. Am zis c? dac? tot nu scriu, m?car s? v? reamintesc de câteva dintre cele aproape 200 de articole postate aici în aproape doi ani, din vremurile în care blogul era mai mult o meserie decât un hobby. ?i, de ce s? nu spun ?i asta, sper s? pot pune din nou aici articole ca acestea:

?ti?i, vine un timp al anului când cu to?ii ne sim?im bine, suntem al?turi de familie, ne bucur?m, primim ?i d?m cadouri [bla-bla]. A trecut timpul ?la. Acum trebuie, a?a cum face mai toat

? lumea, s? tragem linie dup? un 2009 plin de mizerii lucruri bune ?i frumoase. Cu t?ieturile ?i ironiile (proaste, evident) v-a?i obi?nuit deja, sper. Mai sper c? v-a?i obi?nuit în acest 2009 ?i cu stilul meu incisiv, cu permanenta dorin?? de a m? afla într-un ring de box cu cineva sau cu avertismentele ?i banurile date pe FTW.ro. O adev?rat? mân? de fier, ce blogul meu…

În plan personal 2009 a început sus ?i s-a terminat în centru, ba chiar un pic la dreapta. Adic? a început în Danemarca ?i s-a terminat în România. Ultimele ?ase luni petrecute în nordul Europei mi-au adus mai multe lucruri decât îmi putea aduce orice eveniment din România, inclusiv dorin?a de a m? reîntoarce acolo, despre care, sperând c? va deveni o reu?it?, v? voi scrie în postul de final de 2010. Anul de schimb s-a încheiat cu succes ?i am revenit acas? cu o diplom? de absolvent al penultimului an de liceu în sistemul danez de înv???mânt, lucru care mi-a dat încredere ?i care, de ce s? nu recunosc, mi-a creat ?i ni?te probleme la ?coal?. De fapt, hai s-o spunem p-aia dreapt?, nu diploma mi-a creat probleme, ci blogul, dar am preferat s? nu devin o vedet? în urma unui scandal, cu toate c? sunt sigur c? aveam resursele necesare.

A doua jum?tate de an a fost ok, mi-am schimbat ?coala, m-am mutat într-o institu?ie mult mai bun?, am încheiat conturile cu sportul de performan??, cel pu?in pân? revin în Danemarca, mi-am f?cut al?i prieteni, i-am dat pe cei care nu meritau la o parte ?i, ca un bonus, m? pot numi ?i ? ofer de vreo 3 luni.

Am participat la dou? competi?ii de speedcubing, în aprilie ?i octombrie, m? declar mul?umit pentru moment. Speedcubing România a organizat ?i prima întâlnire la Bucure?ti de când exist?, am fost acolo, sper ca Radu F?ciu, spre care merge tot creditul, s? mai aibe idei din astea. ?intim aducerea unei competi?ii oficiale în România în 2010.

În blogging 2009 a reprezentat apogeul. Nu, am formulat gre?it. De apogeu o s? vorbim dup? ce ajung la cinci ani în activitate. 2009 a fost mai bun decât 2008. Am trecut pe .ro, datorit? lui Eugen, evident (nu te-am uitat, b?trâne), ?i pân? s? revin în ?ar? am câ?tigat zi de zi vizitatori peste vizitatori. Vizitatori de care, cu scuzele de rigoare, mi-am cam b?tut joc în ultima perioad?. Nu vreau s? m? scot dar, de când am revenit acas?, nu simt c? mai am foarte multe lucruri de zis, dup? cum s-a observat. O scurt? statistic? spune c? pân? în iunie am scris de 88 de ori. De atunci ?i pân? azi doar de 26. Promit s? încerc s? m? revan?ez dar, a?a cum spunea ?i Grim Cris, nu v? a?tepta?i s? scriu o dat? la dou? s?pt?mâni c? am revenit. Nu v? a?tepta?i s? scriu deloc asta. Atunci când voi avea ceva de spus, se va vedea.

Una peste alta, într-o cronologie absolut aleatorie, avem a?a:

Cu toate astea, eu v? urez „la mul?i ani” ?i toat? polologhia aia plin? de sentimentalisme pe care o auzi?i în stânga ?i în dreapta de fiecare dat? când se apropie s?rb?torile de iarn?. Sper c? Mo? Cr?cil? v-a adus tot ce v? dorea?i, daca nu v-a adus este ok, nici la mine nu a g?sit o solu?ie s?-mi pun? vila ?i ma?ina sub brad, dar poate o g?se?te în 2010, la finalul c?ruia sper s? am o list? mult mai plin? decât cea de sus, poate chiar cu reu?ite mai mari. A?a v? doresc ?i vou?!

Despre bloguri ?i libertatea de exprimare. Cam despre asta a fost seminarul de la Berlin la care am participat s?pt?mâna trecut?. Cu libertatea de exprimare ?tim to?i cum e. C? nu

prea e permis? chiar dac? e un principiu de baz? al societ??ii democrate ?i este chiar ?i în Constitu?ie ?tim. O s? v? spun cum v?d tinerii din alte ??ri blogurile. În cele câteva ore în care am discutat despre blogging, am încercat s? stau cât mai ascuns, s? fiu mai mult un observator decât un vorbitor, a?a cum consider c? a? fi putut s? fiu. Am vrut s? fiu observator pentru c? nu consider c? e nevoie de cuno?tin?ele mele într-un astfel de seminar. Cel pu?in nu credeam înainte.

Blogul pentru cei din afara ??rii este ceva str?in. ?i este ceva str?in pentru cei care s-au înscris în respectivul Workshop. Dac? îi luam pe cei din Workshop-ul legat de filme, e clar c? nici nu auziser? de a?a ceva. Blogul pentru tinerii europeni reprezint? un jurnal. Atât. Un loc unde scrii ce faci. Dac? ai un cont pe blogger e?ti mare. Când le-am spus c? eu am domeniu personal (asta am f?cut-o când nu am mai suportat s? stau ?i s? m? uit) se uitau la mine ca la nitrat de cupru. Tipul din Olanda cu 1300 de vizitatori din 2007, care d?dea sfaturi despre AdSense, a închis rapid gura când i-am zis c

? trec de 3000 pe lun?, ceea ce este într-adev?r penibil pentru nivelul blogosferei române?ti. Nu mi-a mai spus c? din AdSense po?i câ?tiga 1000 de euro pe lun? încercând s? se certe cu mine, în condi?iile în care eu i-am spus un simplu: „nu se poate”.

Oamenilor le-a luat vreo 20 de minute s? deschid? un am?rât de cont pe blogger. Blogul pentru ei se limiteaz? la a scrie pentru tine. Exact cum e în România cu încep?torii. Eu scriu doar pentru mine, nu-?i place, nu m? citi!. Dar la ei chiar r?mâne blogul acolo, în familie. Ei nu au blogosfer?. De Digg nu auzisera. De Twitter nici atât. 1300 de vizitatori în doi ani era cel mai tare de acolo. Da?i-v? seama singuri cât de mult sunt ei în fenomen. Pe ?la cu mia de euro din AdSense înc? mai vreau s?-l bat de dormez?. M? a?teptam s? fie cu mult mai interesant decât a fost. M? a?teptam s? am o mare pl?cere de a vorbi acolo, c? na, eram cel mai avizat. ?i asta în condi?iile în care nu voi ajunge niciodat

? blogger A-List. N-a fost a?a. De cum am intrat în sal? am realizat c? nu era chiar a? a cum sper

am. M-am a?ezat ?i am t?cut. Am încercat s? le explic ce e ?la FeedReader. Au în?eles. Feedburner. Pe ?sta nu l-au mai în?eles, chiar dac? e acela?i lucru la baz?.

Cu una cu alta, conferin?a mi-a pl?cut pentru un singur lucru. Mi-a ar?tat c? înc? bloggingul din România este undeva sus fa?? de alte ??ri considerate mai dezvoltate decât noi. P?cat c? nu ?i jurnalismul se ridic? la standardele acelea, dar nu se ?tie niciodat? cum se va prezenta viitorul. Cu asta au început conferin?ele despre bloguri. Acum, c? nu mai sunt a?a departe, voi încerca s? particip la cât mai multe. Sper, de fapt, s? ne vedem la urm?torul BlogTrip. Pân? atunci citi?i despre primul, la care am fost invitat, dar la care nu am putut s? ajung, aici ?i aici.

P.S. Cum a?i observat c? nu mai scriu chiar a?a de des, ?i cum, cel mai probabil, nici nu îmi voi schimba obiceiul, cred c? cel mai bine este s? apela?i la feed. ?tiu c? nu este prea pl?cut s? intri, a?teptând un articol, ?i s? g?se?ti ceva nou o dat? la zece zile. Feedul îl g?si?i în dreapta sub categorii.

Unii dintre noi ne dorim o alt? via??. Sau dac? nu ne dorim, au al?ii grij? s? ne fac? s? tindem spre ea. Azi o s? m? descarc în leg?tur? cu „go get a life!” O replic? pe care am auzit-o de atât de multe ori, încât am realizat c? e una din replicile în genul ?steia, spus? ca un cli?eu f?r? de care nu se poate tr?i. Prima dat? era cool s

? o spui. „Wow!”, se auzea dintr-un cor. To?i cei care erau acolo r?m?seser? uimi?i de inteligen?a ta. Ulterior a devenit o prostie. A devenit ca ?i criticatul manelelor sau r?zboiul dintre genera?ii: degeaba. Postul c?tre care am dat link e ceva (mult) mai vechi scris de mine, din perioada în care aveam dou? luni ca blogger ?i în care m? citeau citeam singur. Nu l-am rev?zut, diferen?a dintre ce ?i cum scriu azi ?i ce scriam atunci poate s? fie chiar … ?ocant?.

Azi, în lumina reflectoarelor, îl avem pe mucea. Un cineva care cerea o p?rere despre blogul lui, iar când lumea i-a spus c

? suge (da, ?tiu, ?sta e tot un cli?eu, e ?la cu suck, de fapt), el a trântit-o pe aia cu ia-?i o via??. P?i s? nu-l dai cu capul de to?i pere?ii? Adica apare nea ?sta, cere o p?rere, mul?ume?te celui care a dat o p?rere pozitiv?, iar pe ceilal?i îi desconsider?. C? da, get a life asta face, desconsider?. Dup? ce am stat câteva minute s? m? uit pe jegul lui de blog, dup? ce c? i-am mai dat ?i o p?rere ca s? nu mai fie a?a de penibil, tot eu sunt ?la c?ruia îi trebuie o nou? via??. Vreau s?-mi explice ?i mie cineva, care e faza cu vie?ile? Cum adic? s?-mi caut alt? via??? Avem în lumea asta op?iuni, ?i eu înc? n-am aflat? Sau e înc? una dintre replicile de „poftim, acum las?-m? în pace!” ?

Eu ?tiu c? atunci când un om, fie el avizat sau nu, vrea s

? te ajute, de obicei îl la?i. ?i dup? ce te ajut?, faci m?car efortul s? îi ?i mul?ume?ti. Cu atât mai mult cu cât ?tii c? omul respectiv nu câ?tig? nimic din eforturile sale. Eforturi care, pân? la urm?, sunt spre binele t?u, pentru c? te ajut? s? pari mai pu?in prost, penibil, sau cum mai vrei tu.

?i tu îi spui s?-?i ia o via???

Adic? tu e?ti un * de 14 ani, hacker cic?, ai în descrierea blogului un banc, ai ca logo un drac ?i ne poveste?ti despre extratere?trii care au salvat P?mântul acum nu mai ?tiu cât timp. ?i ceri o p?rere pe Forumul Bloggerilor, unde sunt oameni care din asta tr?iesc, din blog. Unde sunt oameni care au în acest domeniu ani de zile de munc? în spate. ?i când ei î?i spun c?, de fapt, nu e?ti a?a de tare cum te credeai, tu le spui mai pe ?ustache s? se duc? dracului! Auzi, m?i, zero cool (nu d?m link, nu d?m link)? E?ti, un zero (0). La fel de cool ca un zero. La fel de cool ca o gaur?, de altfel. E?ti, dac? m? gândesc bine, la fel ca o gaur?. Iar în interiorul g?urii nu se afl? nimic. Decât o mic? urm? de penibilitate: tu.