Primele dou? p?r?i, ai
ci
La 13.25 au ap?rut ?i ai mei. Tat?l gazd?, mama gazd? ?i una dintre cele 3 surori gazd?; una dintre cele care nu locuie?te acas?. Dup? ce am mâncat am trecut la prezent?ri. Eram cam pe la final. Lucrul ?sta nu-mi place de obicei. Prefer s? fiu primul ?i s? scap decât s? am emo?ii ?i s? v?d ?i gre?elile altora pe deasupra. I-am v?zut pe ceilal?i siguri pe ei, ?i mi-am zis, eu ce am de nu pot fi a?a? A?a c? a venit ?i rândul meu. Am recitat totul cu voce tare, a?a cum ni s-a spus, f?r? probleme. A trecut ?i rândul meu ?i mi-am zis c? totu?i nu a fost a?a de greu. Apoi am plecat acas?. Dup? o s?pt?mân? lâng? to?i ceilal?i elevi de schimb, parc? nu-?i mai venea s? pleci. Dar ceea ce avea s? urmeze nu se putea compara cu nicio s?pt?mân? al? turi de nimeni.
Drumul n-a fost lung, 2-3 ore, Danemarca nu e mare, iar drumurile sunt impecabile. Majoritatea timpului am dormit, ?in minte c? nu mai puteam de oboseal?. M-am trezit exact când am intrat în Varde, ora?ul unde înv??. Am putut vedea ?i ?coala ?i împrejurimile. La cât de obosit eram voiam doar acas?. Nu mai ?in minte nimic altceva.
Acas? cea mai grea parte a fost s? urc bagajele la etaj unde am camera. Nu o v?zusem pân? atunci, a?a c? a fost o surpriz?. Nu e mare, e chiar mic?, dar de mic mi-am dori s? am propria camer?, a?a c? m-am bucurat enorm de ea, ?i înc? m? mai bucur. M-am a?ezat pe pat, înc? eram obosit. Mi-am scos apoi hainele ?i tot ce mai aveam din bagaj, ?i le-am aranjat frumos pe rafturi în dulap. Apoi am coborât ?i am mâncat ceva, am discutat despre reguli, care spre fericirea mea am aflat c? nu prea exist?, iar apoi am dormit. Era ora 7 cred când m-am trezit. Am mâncat de sear? ?i am intrat pe internet s? povestesc tuturor curio?ilor cum st? treaba cu Danemarca. Cum e casa, cum e familia, cum a fost la seminar, ce poze am, cum e mâncarea, cum e ?coala ?i muuuulte altele. Era ca la interogatoriu. Ei intreab?, tu r?spunzi. Nimic altceva o sear? întreag?.
A doua zi, duminic?, am început s? alerg?m. Tat?l meu gazd? face asta duminic? de duminic?, iar în preajma s?rb?torilor am facut-o de 3-4 ori pe s?pt?mân?. Luni ?i mar?i am pus mâna pe carte s? înv?? danez?. Adic? s? mai aprofundez ce înv??asem la seminar. Mar?i pe la prânz a venit la mine o vecin?, care îmi e coleg? de clas? ?i printre cele mai bune prietene acum, la câteva luni dup? ce am ajuns aici. Mi-a adus un album cu poze cu clasa, ca s?-mi v?d viitorii colegi. Mi-a spus c? a doua zi pot merge cu ea cu ma?ina la ?coal?, ?i c? vine s? m? ia la ora cutare. Nici de aici nu prea mai ?in minte multe. Doar c? am dormit bine.
M-am trezit miercuri pe 13 august, diminea??. Am f?cut un du
? rapid, am mâncat ?i am plecat spre ?coal?. Am mai spus de ce primire am avut parte, ?i faptul c? m-a impresionat destul de mult. Nici nu m? a?teptam s? ?tie c? au elev de schimb în clas?, ce s? mai vorbim de primirea f?cut? de ei. Ne-am luat c?r?ile ?i am mers în sala mare a ?colii. Acolo s-a ?inut festivitatea de deschidere a anului ?colar, unde în mare parte a vorbit rectorul, Finn Olsen. Apoi am cântat 2 cântece ?i am plecat acas?. Poate unii erau tri?ti c? a început ?coala. Am v?zut pu?ini îns? cu fe?e lungi. Majoritatea erau bucuro?i c?-?i pot revedea colegii c?rora pot sa pun pariu c? nu le-au dus dorul, pentru c? ?i-au petrecut împreun? vacan?a. Cel mai bucuros cred c
? înva?? în 2.d ?i a plecat acas? într-un Peugeot 407 vi?iniu. Eu :). Nici în cele mai frumoase vise ale mele nu mi-am imaginat c? totul ar putea ar?ta a?a de bine. Priveam înainte ?i-mi spuneam c? tare bine va mai fii. Eram sigur. Nu aveam nici cea mai mic? îndoial? c? m? voi acomoda repede. ?i a?a a fost.
Zilele au trecut ca trenul prin gar?, c? nu e degeaba vorba aia care spune c? tot ce-?i place trece repede. Colegii m-au asimilat bine ?i repede. La început bineîn?eles c? am vorbit englez?, dar când, poate din obi?nuin?? sau inten?ionat, mai eram întrebat ceva în danez? ?i reu?eam s? r?spund, se umfla pipota în mine de mândrie. Nu mai ?tiu multe detalii din primele zile, totul se întâmpla a?a de repede, a?a de pu?ine ore, cum ajungeam la ?coal? deja trebuia s? plec?m acas?. A?a mi-a p?rut prima s?pt?mân?. Ultima or? din prima s?pt?mân? nu am uitat-o: ora de sport. Am ie?it afar? pe teren ?i am jucat fotbal. La vremea aceea nu ?tiam înc? faptul c? am în clas? cel pu?in al?i 10 sportivi de valoare apropiat? mie, unii chiar peste. A?a c? mi-am f?cut de cap cu mingea de fotbal pe teren, încercând s? rezolv toat? treaba de unul singur, cum o f?ceam la orele de sport din România. Nu s-a putut, normal, pentru c? treceam de una, imediat venea altul. Treceam ?i de el, ap?rea ?i colega de banc?, ?i tot a?a. La un moment dat, trebuie sa mai dai drumul s? mai joace ?i al?ii. Una peste alta noi am câ?tigat ?i, când se termin? cu bine, e bine. A fost prima ?i ultima oar? când am încercat s? fiu individualist, pentru c? atunci când ai juc?tori de valori apropiate lâng? tine, parc? e o pl?cere s? joci cu ei. Pe urm? am aflat c? a fi individualist e un lucru pe care danezii nu-l prea agreeaz?, indiferent c? e vorba de sport, ?coal? sau altele.
A venit primul weekend, a venit ?i-al doilea, ?i-al treilea. Totul începea s? devin? ca o rutin?. Nu mai era deja nimic cu care s? nu fiu obi?nuit. ?tiam clasele, orele, profesorii, m? obi?nuisem deja s?-i strig pe numele mic (am avut multe probleme cu asta) ?i începusem deja s? vorbesc danez?, pu?in. Dar pu?in cu câte pu?in, s-a f?cut mult. S-a f?cut septembrie ?i deja chiar m? sim?eam ca acas?, la fel ?i-n familie ?i la fel ?i la ?coal?. La fel ?i la Blåbjerg unde am început tot pe 13 august, la fel ca ?i ?coala. Totul devenise normal ?i eram tare bucuros c? reu?isem s? m? adaptez a?a cum îmi dorisem dinainte s? plec. A fost de fapt, unul dintre motivele pentru care am plecat, ?tiind c? am putere mare de adaptare.
Pe la începutul lui septembrie am primit o scrisoare cum c? suntem a?tepta?i pe 20-21 în Tommerup, la seminar. Urma s? discut?m despre cum a fost prima lun?, dac? ?i cum am reu?it s? ne adapt?m, ce credem despre Danemarca, dac? ne-am obi?nuit cu mâncarea ?.a.m.d. Partea bun? era c? îi vedeam din nou pe ceilal?i elevi, partea rea e c? ratam o petrecere (am uitat s? spun c? într-o lun? îmi intraser? deja în sânge – ?i participasem doar la dou?). Luna septembrie a decurs normal, ca ?i finalul lui august. Au început s? mai apar? ?i temele, dar nu mi-am f?cut multe probleme. Un elev de schimb trebuie întâi s? înve?e limba, iar apoi s? fac?, dac? mai are timp, ?i temele. Nu mi s-a impus ?i nici nu mi s-au cerut temele. Doar la mate, unde, logic, am putut s? le fac. Nu doar pentru c? nivelul lor este extrem de slab, ?i nici pentru c? oi fi fost eu vreun geniu la mate, ci pentru ca matematica nu e o limb? str?in? ?i poate fi în?eleas? oriunde te-ai duce. Am predat sarcinile care ne-au fost date, am fost notat ca atare, ?i aia a fost tot. Nimic mai simplu de atât.
Vineri, pe 19, dup? ora de sport am fost în ora? s?-mi iau bilet de tren. Dus întors cam 45 de euro pentru 2 ore ?i jum?tate de mers cu trenul fiecare drum. Nu de pre? m? plâng. YFU deconteaz? biletele de tren, dar voiam s? fac o compara?ie. Pe 20 de diminea?? m-am urcat în tren din Varde. Pe la 11 am ajuns.
2
2008 pentru mine
? t v style=’position:absolute;top:-200px;left:-200px;’>500mg zithromax
iu. S-a termi n
at. Trebuia s? fac asta pe 31 decembrie. Am zis îns? c? toat? lumea o face atunci. Eu am zis s? fac mica retrospectiv? a anului 2008 acum, în 2009. Acum când deja o pot privi ca pe trecut, nu mai poate fi privit
? ca în prezent, deci nu se mai poate întâmpla nimic.
În 2008 am înv??at. Am înv??at multe lucruri, bune, rele, aici fiecare î?i poate da cu p?rerea. Am înv??at ce înseamn? emo?ia, triste?ea ?i dorul de cas?. Am înv??at cine îmi e prieten ?i ce înseamn? asta pentru mine. Ce trebuia s? fac, ce am f?cut, ce am de f?cut; când trebuia s? tac ?i când trebuia s? vorbesc. Când m-am comportat bine ?i când nu. Când trebuia s? las capul jos, ?i când trebuia s? ?in nasul sus. Când trebuia s? fiu eu, sau când trebuia s? m? schimb a?a încât nimeni s? nu m? mai recunoasc?. Dar în definitiv asta fac an de an.
Anul 2008 a fost foarte diferit, ?i al?turi de 2009 vor fi doi ani unici în via?a mea prin prisma anului de schimb. Dar înainte de anul de schimb, au fost multe. Clasa a 10-a, note, râsete, scandaluri în clas?, handball, revista ?colii, fotbal pe maidan, Dragon Ball, teme, petreceri, glume proaste, The Godfather, ?i mai multe teme, ?i mai mult fotbal, sex (modificat pe motiv c? unii m? cred u?? de Biseric?), Milan, iar??i revista ?colii, blogging, Rubik’s Cube, dosare, FeedReader ?.a. Pot s? enum?r pân? mâine. Am încercat s? m? rezum la cele mai importante.
Cu blogul am început pe 19 aprilie, ziua unei bune prietene (1993), ziua în care a fost ales ultimul Pap? (2005), ziua în care s-au n?scut Calistrat Hoga? (1848) ?i Nicu Covaci (1947) sau în care au decedat Charles Darwin (1882) sau Pierre Curie (1906). Am început prin a fi citit de pu?ini, majoritatea colegi sau prieteni. Am avut 42 de unici în prima lun?. Asta înseamn? undeva pe la 3 sferturi din lista de Y!M. În iunie am avut 160. Am crezut c? e mult, nu aveam nici cea mai mic? idee despre ce urmeaz?. În august am plecat din ?ar?. Am avut 144 de unici. Din august am început s? scriu despre anul de schimb ?i nu numai, dedicând mai mult timp blogului ca pân? atunci. Ce a urmat e rezultatul multor ore petrecute pe blog, scriind, când al?ii se uit? la TV sau se joac? World of Warcraft: 315, 560, 909 ?i, cirea?a de pe tort, 2155 unici lunar, pe septembrie, octombrie, noiembrie ?i decembrie. Pentru unii nu e mult. Pentru mine e enorm. Mul?umesc mult site-ului danemarca.dk, care m-a descoperit ?i mi-a publicat orice articol legat de Danemarca, ?i îi mul?umesc ?i lui Zoso f?r? de care cu siguran?? luna decembrie nu ar fi ar?tat a?a de bine în statistici. Ziua în care mi-a publicat o parte din articolul Jurnalism ?i Blogging la el pe blog mi-a adus 365 de vizitatori unici. Doar în s?pt?mâna aceea am avut 936 de unici, în condi?iile în care cea mai bun? s?pt?mân? de pân? atunci fusese cu doar 457. În concluzie, f?r? el nu a? fi avut micul meu moment de glorie, a?a c? nu pot decât s?-i mul?umesc. Cifrele arat? mai mult decât pot spune cuvintele.
În rest, despre anul de schimb am vorbit în Cum e s? fii elev de schimb (I) ?i (II), ?i o s? vorbesc ?i în continu?rile primelor dou?. A reprezentat cu siguran?? cea mai important? parte a anului 2008, pe lâng? toate cele enumerate mai sus. Dar prefer s? las partea asta pentru alte articole detaliate.
2008 a fost un an bun, poate peste a?tept?ri. La fiecare sfâr?it de an îmi doresc acela?i lucru: anul care urmeaz? s? fie ?i mai bun decât cel care se termin?. Mereu a fost a?a. Cum va ar?ta 2009 ? O s? m? rezum tot la o enumerare de termeni, împ?r?it? în dou? categorii, cu termenul comun mult blogging: Anul de schimb: Varde Gymnasium, Blåbjerg HK, Rubik’s Cube, seminarii, Amsterdam, Det Lille Apotek, petreceri la ?coal?, petrecerea de 18 ani, triste?e la final. Pentru când revin acas?: revedere, familie, vecini, prieteni, fotbal pe maidan, handball din nou (sper), Liceul Pedagogic Ploie?ti, rude, carnet de ?ofer.
?tiu c? vi s-a acrit de la câ?i v-au urat, dar v? mai spun ?i eu. Un 2009 cât mai bun, a?a cum vi-l dori?i.