Bun, c? acum am revenit în ?ar? dup? scurta perioad? de un an petrecut? în Danemarca, ?i c? m-am ?i lini?tit un pic, vreau s? fac un lucru pe care ar trebui, în zilele urm?toare, s?-l fac ?i în ?colile din Ploie?ti; doar în dou? dintre ele, dar peste asta trecem. Cine îmi cite?te blogul de mai mult de dou?-trei luni ?tie c? am fost plecat în Danemarca pentru un an de schimb. Da, chestii d-alea de vedem în filmele americane ?i în Copiii de la 402 exist? ?i în România. Unii dintre voi

a?i fost al?turi de mine pe toat? perioada cât am fost plecat, ?i ?ti?i cu exactitate despre ce vorbesc. Pentru cei care nu ?tiu, m-am hot?rât s? scriu acest post, pentru c? funda?ia are nevoie de continuitate.

Are nevoie de noi, fo?tii elevi de schimb, actuali voluntari, ca s? ducem mai departe schimburile de elevi. ?i da, pute?i afla ?i singuri de asta de pe Google, dar sunt mul?i oameni care nu ?tiu de astfel de posibilit??i.

S? studiezi un an în afara ??rii este o experien?? incredibil?. Te întorci o persoan? total schimbat?, matur?, po?i oricând s?-?i iei zborul de acas?, deja ai tr?it pe picioarele tale. Revii acas? cu un caracter diferit, ?i cu idei total schimbate despre via??. S? aflii cum este sistemul de înv???mânt î??ri care se afl? cu zeci de ani înaintea noastr? este ?i mai interesant. Povestea mea începe undeva prin septembrie 2007, atunci când am depus dosarul. Am scris anul trecut prin decembrie un post mai detaliat despre cum am ajuns s? m? gândesc s? plec din ?ar?. Îl g?si?i aici. Nu scriu asta ca s? v? povestesc iar anumite detalii plictisitoare. Vreau doar s? promovez ?i prin blog ideea de exchange year, ?i mai presus de toate, vreau s? promovez YFU, funda?ia care schimb? an de an vie?ile unui num?r restrâns de tineri. Iar noi încerc?m s? m?rim num?rul acesta prin prezent?ri în ?coli sau, iat?, prin surse personale.

Toat? lumea se întreab? de la început care sunt costurile. Mari. Peste jum?tate se sperie când aud de sume care se învârt în jurul a 5500 de euro. ?i mult mai mul?i întreab? unde se duc banii ?stia. Ei bine, se duc pe transport, pe organizarea de seminare la care ?i tu, ca elev de schimb, vei participa (undeva la 4-5 seminare în fiecare an, depinde de ?ara-gazd?). Se mai duc la asigurarea de s?n?tate ?i, dac? vei pleca în Europa, ?i la seminarul YES din Berlin, unde se adun

? sute de elevi de schimb de pe tot continentul, înainte de reîntoarcerea acas? ?i eu v? pot garanta c? YES Beriln 2009 a fost unul dintre cele mai bune lucruri din anul meu de schimb. Bun, exist? ?i burse, dar nu v? baza?i pe ele, pentru c? ?ansele sunt mici. Acum, dac? ?i dup? ce a?i auzit de costuri nu a?i ie?it de aici, înseamn? c? e o ?ans? ca unul dintre voi s? fie interesat. Ceea ce, evident, ar fi un câ?tig. Trebuie s? înve?i în clasa a 9-a sau a 10-a, î n ge

neral astea sunt clasele de unde se accept? elevi, dar mai exist? ?i excep?ii. ?i, mai presus de toate acestea, trebuie s? VREI. ?sta este cel mai important lucru: s? vrei. S? vrei s? înve?i într-una dintre ??rile pe care programul YFU le pune la dispozi?ie (Germania, Danemarca, Elve?ia – în cantoanele vorbitoare de german?, Chile, Estonia, America – doar cu plasament direct, Suedia, Olanda, Belgia – în cantoanele vorbitoare de francez?, Norvegia; ?i mai sunt câteva, dar nu mi le amintesc acum). Nu vrei s? pleci din ?ar?? Ei bine, atunci, gânde?te-te s? ai acas? un elev de schimb venit dintr-o ?ar? ca Germania. N-ar fi o experien?? frumoas?? Familia pe care am avut-o eu în Danemarca m-a ?inut timp de un an pentru c? aveau trei fete, iar tat?l-gazd? î?i dorea un b?iat. Ei bine, l-a avut pentru un an. Tu nu ?i-ai dori a?a ceva?

Nu ?tiu ce vârst? medie au persoanele care îmi citesc blogul, îns? dac? ai între 15 ?i 18 ani, chiar merit? m?car s? tragi cu ochiul pe site-ul YFU, poate o s? î?i stârneasc? interesul. Cât de curând, sper eu, voi reu?i s? fac ?i un blog YFU, unde mul?i dintre fo?tii elevi de schimb sau familiile de schimb î?i vor scrie experien?ele. Când scriu eu acum, robotic, ni?te date ?i atât, nu este foarte interesant. Dar dac? cineva cite?te un articol scris de un fost elev de schimb, în care acesta ne poveste?te cum ?i-a petrecut Cr?ciunul, Pa?tele, cum a fost plecarea, cum a fost revederea, deja articolul devine mult mai interesant, ?i cititorul mult mai interesat. Gânde?te-te, ?i-ar putea schimba via?a!

P.S. Dac? este pe aici vreun blogger care mi-ar putea oferi ocazia s? scriu un guest post despre acela?i lucru, i-a? fi foarte mul?umitor :)

Huliga n

ismul este un fenomen des întâlnit în zilele noastre. Voi vorbi ast?zi despre huliganismul din fotbal în special, în altele nefiind a?a de bine informat. Se ?tie c? huliganismul a pornit prin anii ’60 – ’70 în Anglia, acolo unde se presupune c? s-a ?i inventat fotbalul.

Huliganismul const? în tulburarea lini?tii publice de c?tre fani ai echipelor de fotbal, în general rivale. Rivalit??ile de pe teren provoac? în general rivalit??i ?i mai mari în afara lui, acolo unde huliganii fiec?rui club se adun? s? se bat?. Este, f?r? discu?ie, un lucru r?u, o atitudine brutal?, poate o manifestare a oamenilor frustra?i.

Cine sunt huliganii? P?i Dougie Brimson spune în cartea lui, Barmy Army, ca a cunoscut doctori, avoca?i, bacheri, taximetri?ti, jurnali?ti, ?i chiar ?i poli?i?ti care erau huligani. El crede c? prin huliganism te po?i deta?a de toate problemele pe care le ai. Î?i po?i arunca toate frustr?rile în b?t?ile contra clanurilor rivale. ?i totul devine o mod?. Clanurile au nume, întâlniri, chiar ?i istorie. Spre exemplu, The Headhunters, huliganii celor de la Chelsea, sunt unii dintre cei mai vechi ?i cei mai cunoscu?i din lumea fotbalului englez ?i interna?ional. Marii lor rivali sunt fanii lui Milwall, West Ham sau Tottenham.

Huliganii se întâlnesc înainte de fiecare meci, stabilesc trenuri, rute ?i î?i fac planuri, a?a încât totul s? ias? ca la carte. De fiecare dat? se poate termina trist pentru oamenii implica?i în fenomen, ?i ei ?tiu asta, a?a c? fac tot posibilul ca totul s? decurg? perfect. Odat? intrat într-unul dintre aceste grupuri, via?a ta nu mai este deloc sigur?. Cu siguran?? c? a lua parte la astfel de activit??i nu te poate ajuta cu jobul t?u, dar cu siguran?? r?spânde?ti team? ?i impui respect în lumea fotbalului. Darren Wells spune în Making a New Start c? huliganismul nu este doar despre b?taie, ci ?i despre sentimentul pe care îl ai când preg?te?ti ac?iunile. Este exact ca ?i fluturii din stomac, spune fostul huligan englez. El a f?cut parte din grupul The Headhunters al lui Chelsea, ?i a fost printre fanii englezi trimi?i acas? de la EURO 2000 din Belgia.

?ansa de a fi anonimi, sau de a avea dou? vie?i, îi imping chiar ?i pe tineri s? intre în fenomen. Din ce în ce mai mul?i pu?ti de pân? în 20 de ani încep s? lupte al?turi de consacra?ii huligani englezi. Doar când ajung în tribunal s? fie judeca?i pentru ce au f?cut, ?i anonimitatea dispare, realizeaz? în ce pericol s-au aflat. Problema este c? foarte pu?ini dintre huligani vor ajunge vreodat? s? fie judeca?i sau la închisoare. Majoritatea fug ?i este destul de greu s? îi prinzi, mai ales c? se ascund sub haine largi, iar constitu?ia lor atleti

c? e greu de definit. La fel ?i cu capul pe care de obicei îl ascund cu un fes sau o glug?. Cei care sunt mai b?trâni se plictisesc sau nu pot s? alerge, a?a c? decât s? ajung? la închisoare, vor prefera s? se bat? cu poli?ia. ?i cu ani sau zeci de ani de lupte de strad? în spate, pot deveni extrem de periculo?i. ?i nu sunt periculo?i doar pentru poli?ie. Pot fi doar 20, sau pot fi 2000, dar cert este c? dac? îi vezi venind dup? col?, dezastrele pe care le pot provoca sunt uria?e. ?i atunci când stai pe marginea drumului, b?tut ?i aproape mort, chiar nu mai conteaz? cine te-a lovit, pentru c? te doare la fel de mult.

Motivul pentru care se comport? a?a nu poate fi exact stabilit. Unii dintre ei nici m?car nu sunt fani ai echipelor. Pentru ei, un tricou cu starul echipei nu reprezint? cu nimic mai mult decât sângele de pe fa?a celui din fa?a lor. Totul este un joc pentru ei. ?i grav este c? e un joc în care po?i s? mori în bra?ele adversarului dup? fiecare lupt?. Asta înseamn? c? ei nu vor s? se opreasc?. Dac? o grup? e b?tut? m?r de alta, nu se va duce la poli?ie. Î?i va lua revan?a urm?toarea dat?.

În Anglia huliganismul este comparat cu b?utul la volan. Unii dintre ei ori au facut-o, ori ?tiu pe cineva care a f?cut-o, dar nu iau nici o m?sur? în a opri aceste lucruri. La fel ?i cu huliganismul. Dac? cineva este prins nu spunem c? e criminal, ci doar c? a fost ghinionist. Ei nici nu consider? c? ceea ce fac e o crim?. În realitate îns?, huliganismul nu este nimic altceva decât o crim?, cu mult mai grav

? decât condusul sub influen?a b?uturilor alcoolice.

Dup? introducerea scaunelor ?i a camerelor de filmat pe marile stadioane, huliganismul a început u?or-u?or s? scad?. Cel pu?in asta spun cifrele. De la EURO 1992 au fost 250 de fani englezi trimi?i acas?, iar în 1996, EURO din Anglia, 942 de fani englezi au fost re?inu?i de poli?ie. Apogeul negativ s-a atins la EURO 2000 din Belgia ?i Olanda, unde 945 de fani au fost aresta?i ?i trimi?i acas?. Cele mai bune performan?e au fost atinse la EURO 2004 unde doar 53 de fani englezi au fost trimi?i acas?, în condi?iile în care 52 au fost aresta?i în acela?i timp în Algavre. Incidentele au fost cu mult mai pu?in violente în Portugalia la Campionatul European, dar asta nu înseamn? c? problema este deja rezolvat?. ?i statisticile din Anglia spun acela?i lucru. Huliganismul scade, dar înc? exist? ?i reprezint? un obstacol pentru poli?ie.

Una dintre metodele prin care se încearc? rezolvarea huliganismului este interzicerea fanilor cu probleme pe stadioane. Dar b?t?ile sunt foarte rar pe stadioane, majoritatea dintre ele disputându-se în afar?. ?i mai grav este c? nu trebuie s? fii huligan ca s? te ba?i. În Anglia po?i doar s? fii un fan normal ?i s? ie?i de la meci de pe stadion, ?i po?i fi deja în mijlocul unei lupte violente. F?r? niciun dubiu c? interzicerea pe stadioane este o metod? eficient?, dac? ne uit?m iar pe statistici. Cea mai mare performan?? a fanilor englezi a fost finala Champions League din 2005 dintre Milan ?i Liverpool, unde 40.000 de fani din Albion au c?l?torit spre Istanbul. Niciunul nu a fost arestat.

Huliganismul este numit boala englez?. Este clar îns? c? ?i dac? în Anglia a început totul, ?i c? acolo ar trebui s? se opreasc?, nu doar ei au probleme de acest gen. ??rile din estul Europei sunt ?i ele pline de huligani, în special România ?i ??rile din fostul bloc sovietic, în frunte cu Serbia. Problema e la fel de mare ?i în Italia, unde multe dintre grup?ri sus?in chiar ?i sisteme politice, cum ar fi S.S. Lazio Roma (nazi?ti). Derbyurile din Sicilia, între Catania ?i Palermo în special, sunt mereu p?zite stra?nic de c?tre poli?i?ti. De multe ori accesul fanilor echipei care joac? în deplasare este interzis pe stadion, întâlnirile dintre cele dou? grup?ri fiind considerate de gradul 0. Cei de la S.S.C. Napoli sunt rivali cu Hellas Verona ?i Lazio, dar în special cu A.S. Roma. Întâlnirile dintre cele dou? echipe sunt numite Derby del Sole (Derbyul Soarelui), la fel cum ?i cele dintre Internazionale Milano ?i AC Milan se numesc Derby della Madonnina (Derbyul Fecioarei).

Personal cred c? problema porne?te de jos, de la copii. Dac? tinerii ar fi educa?i specific, explicându-li-se c? huliganismul nu este un lucru pozitiv, totul s-ar termina într-un anumit timp. Huliganii mai vechi s-ar plictisi ?i s-ar retrage. Dar nefiind nimeni care s? vin? din urm?, totul s-ar restrânge la foarte mici grupuri de huligani, care nu ar putea avea acelea?i efecte pe care le au grupurile din zilele noastre. Problema nu poate fi rezolvat? ca una de matematic?, pe loc, folosind o teorem?. Trebuie utilizate toate mijloacele pe care poli?ia le are la dispozi?ie. Poate lua o genera?ie, dou? sau trei pân? apele se vor calma, dar eu cred c? dac? se vrea într-adev?r rezolvarea problemei, se va putea.

Unii oameni o fac pentru notorietate. Al?ii doar iubesc s? se lupte.
Darren Wells – Making a New Start

P.S.: Acesta este articolul cu num?rul 100 :)