Acum mult timp, la ?apte ani, în prima zi de ?coal?, m-am a?ezat undeva î n prima ba

nc?, al?turi bineîn?eles de mama ?i tata. Cred c? era una dintre primele b?nci, pentru c? altfel nu pot s?-mi explic ceea ce o s? v? povestesc acum. În ?coala 25 am stat mereu în primele b?nci. Î n prima,

de fapt. Poate pentru c? purtam ochelari, sau poate pentru c? le pl?cea profesorilor cum ar?tam. Poate pentru c? ridicam mâna prea des, sau prea rar. Poate pentru c? vorbeam prea mult, sau poate pentru c? eram tocilar. Oricare dintre ele e posibil?. Una mai posibil? ca alta. Cert e c? pân? prin a 6-a nu am p?r?sit de multe ori prima banc

?. M? obi?nuisem acolo. Cu Petru?, Andrei sau Bogdan, tot aia a fost mereu. Eram mereu copilul cuminte, care nu deranja orele pentru c? nu în?elegea de ce ar face-o.

Statutul de cel din prima banc? nu m-a deranjat niciodat?, pentru c? ce se întâmpla în timpul orelor era total diferit de ceea ce se întâmpla dup? ce suna clopo?elul. Pozi?ia în banc? nu conta. Cineva trebuie s? fie ?i în prima, nu? N-am fost niciodat? catalogat drept tocilar doar pentru c? st?team în prima banc?, a?a c? nu m? deranja. Plus de asta, cei care nu se a?ezaser? niciodat? în prima banc? înc? mai credeau c? ?la e locul pedepsi?ilor. Cum, nu v

? aminti?i de cei care neastâmp?ra?i erau adu?i în fa??? Mult timp am crezut c? acolo e cel mai bine din toate punctele de vedere. Profesorul chiar nu are treab? cu tine dac? stai în fa??, crezând c? vezi-Doamne ?i-o fi ru?ine s? sco?i un sunet dac? e?ti acolo. De câte ori la lucr?ri nu a stat profesorul doar în spate? De nenum?rate ori, da? ?i pân? la urm?, purtam ochelari ?i poate chiar nu puteam mai în spate.

Ei bine, nu. Puteam ?i mai în spate. Mult mai în spate. Asta am realizat un pic mai târziu când am mai scos nasul din c?r?i. Mi-am dat seama c? tot aia e ?i în prima, ?i în ultima, dac? vrei. Doar c? acolo în spate nu te vede profesorul. Da, pove?ti d-alea cu „te vede, dar nu-?i zice nimic” sunt ni?te b?l?rii. P?i ce, colegii mei au rude la Sticleni? V?d profesorii prin ei, sau ce? La fel ?i cu copiatul. O s? revin la asta alt? dat?, nu e momentul acum. Cert e c? mereu am fost atras s? stau în fa??. Nu am în?eles niciodat? de ce. Probabil îmi era fric? s? m? mut în spate pentru c? m? gândeam c? acolo profesorul chiar st? cu ochii pe mine. Sau poate mi-era team? c? o s? m? chiombesc la tabl?.

În clasa a 8-a am plecat cu Bogdan prin a treia banc? de la perete, din prima de la mijloc. Era un pic diferit, dar nu se prea sim?ea diferen?a. Era o clas? mic? ?i tot ca în prima banc? m? sim?eam, a?a c? la orele la care nu se prea venea, m? g?seai mereu prin spate. Sau nu m? g?seai deloc. În a 9-a pe la început tot în a treia m? g?seai, cu Mihnea de data asta. Aici nu zicem de „nu m? g?seai”, c? trebuia s? faci impresie la profesori, corect? Ulterior am migrat în a patra, tot cu Mihnea, ?i acolo am putrezit pân? când am venit în Danemarca.

În ?coala de aici singurele clase cu b?nci pe rânduri sunt la mate. Unde, bineîn?eles, m? uit de la 15 metri la tabl?. Observ c? am înclina?ii sado-masochiste. ?tiu c? m? chiombesc ?i m? chinui de acolo, dar a? da orice s? prind ?i data viitoare acela?i loc. Nu c? mi-ar fi fric? de ceva, ci pentru c? m-am dezobi?nuit ?i nici nu-mi mai place a?a de mult cum îmi pl?cea când eram mai mic s? stau în fa??, în ochii profesorului. ?i m? întreb oare de ce? De ce am plecat din prima ?i am ajuns în ultima? Ce m-a f?cut s? plec din fa?? ca s? ajung în spate, în condi?iile în care în via?? cred c? pân? acum am mers doar în sensul opus?