Pe prima o ?ti?i, e scris? de papagalul ?la care nu are chef azi. A doua nu e chiar pentru orice tip de liceeni, ?i nu e nici vreun discurs înfl?c?rat cu dorin?a de a v? face s? urni?i mun?ii din loc. E pentru un grup anume, undeva pe la 25 de liceeni, oameni care au reprezentat foarte mult pentru mine. Hai s?-i d?m drumul, c? poate mai ave?i ?i altele de f?cut:

Salut?ri 2.d! Din p?cate azi am luat cu to?ii vacan?a de studiu. Nu m? în?elege?i gre?it, s? iei vacan?? ofer? mereu un sentiment pl?cut, dar pentru mine e ?i un pic trist pentru c? e ultima mea zi în Gimnaziul din Varde.

Arunca?i cu baloane cu ap? în broa?te ?i pentru mine. Ne vedem ;)

A?i realizat probabil singurei despre ce scrisoare e vorba. E mesajul pe care l-am trimis tuturor colegilor pe care i-am avut în Danemarca. Broa?tele sunt a?a numi?ii „boboci”, iar aruncarea cu baloane pline cu ap? este o tradi?ie de care eu am sc?pat, fiind anul doi. Am sim?it nevoia s? le spun lucrurile astea, s? transmit ceva celor care au reprezentat o parte important

? în via?a mea. Pentru c? anul care se termin? cât de curând a fost fantastic ?i datorit? lor. Nu chiar tuturor, dar în orice caz, datorit? majorit??ii. Majoritate care cât de curând se va afla la mai mult de 2000 de km. dep?rtare…

Pr i

mele p?r?i: unu, doi, trei, patru.

Ultima dat? v-am scris cu pu?in dup? ce începuse ?coala în ianuarie, dup? vacan?a de Cr?ciun. Astfel, s?rb?torile fiind deja trecute, urma o perioad? lung? de ?coal?. ?ti?i voi, a?a ni se pare mereu când începe ?coala. Mereu ne gândim c? tare lung mai e drumul pân? la urm?toarea s?pt?mân? liber?. Totu?i, iat? c? suntem deja în aprilie, la jum?tate, ?i perioada asta a trecut la fel de repede ca ?i pân? acum.

Rutina s-a instalat în via?a mea de elev de schimb ?i începusem s? nu mai g?sesc nimic spectaculos. De fapt totul este spectaculos, dar înc? tr?iam cu lucrurile descoperite pân? atunci. Nimic nou. Luna ianuarie a decurs normal, f?r? nimic ap?rut de dup? col?. Sfâr?itul lunii a prezentat ?i începutul unei noi activit??i: fotbalul. Cum handballul era cât pe ce s? se termine, m-am gândit c? nu pot s? stau atâtea luni pân? când merg acas? ?i s? nu fac nimic. A?a c? m-am apucat ? i de fotbal, na, s

? nu spun c? nu am f?cut-o ?i pe asta. La un club mic, bineîn?eles, dar nici nu am nevoie de mai mult. Eu fac sportul din pl?cere nu pentru altceva, în special un sport în care în România nu po?i deveni nimic. Na, tata nu e nici selec?ioner ?i nici patron la FC Timi?oara. Clubul de fotbal este afiliat celui unde jucasem handball, a?a c? am r?mas în echipamentul verde.

Toat? lumea era deja de prin februarie în febra excursiei de cinci zile c?tre Amsterdam. Prima dat? votasem Londra, dar am c?zut cu to?ii de acord c? e prea scump, deci am schimbat destina?ia. Plus de asta ?tiam c? înainte de Amsterdam o s? avem parte ?i de Proiectul Comenius, deci erau cam dou?-trei s?pt?mâni de „pauz?”, dup? care o s?pt?mân? de ?coal? ?i vacan?a de Pa?te.

Luna februarie a marcat un lucru important, care poate nu are leg?tur? cu anul de schimb, dar cu siguran?? trebuie amintit: schimbarea adresei blogului, de pe WP c?tre self-hosted. Apoi am început s? m? obi?nuiesc din ce în ce mai mult la fotbal, în timp ce jucam ultimele meciuri pentru echipa de handball. ?tiu, sun? un pic ciudat, dar în Danemarca sunt oameni care fac ?i trei sporturi în acela?i timp, a?a c? dou? nu ar trebui s? însemne vreo problem?. Mai ales c?, repet, fac totul din pl?cere. Vremea s-a îmbun?t??it ?i ea un pic dup? rahatul ?la mohorât din decembrie ?i ianuarie.

Martie a venit repede. Nimic interesant pân? pe 18, când am dat un examen la mate, un fel de examen de preg?tire. Simulare. Tot pe 18 a început ?i Proiectul Comenius despre care v-am spus nu cu mult timp în urm? aici. Iar apoi au venit cele cinci zile în Amsterdam, despre care, din nou, v-am povestit. Aici. ?i dac? nu a?i citit la vremea respectiv?, ?i despre Red Light District câte ceva. Apoi, ca s? completez lista de auto-promovare, v? reamintesc ?i linkul de la Openul Danez de Rubik’s Cube unde, mândrul de mine, am participat ?i eu. Citi?i aici.

?i iat? c? dupa ?ase-?apte articole despre care v-am reamintit, am ajuns la ziua de azi, un an de blogging ?i un pic, zi în care mai sunt doar vreo dou

? luni jum?tate pân? voi reveni în România. Deja am cinci episoade din „Cum e s? fii elev de schimb”. Probabil c? va mai urma doar unul, maxim dou?, ? i probab

il c? nici nu vor mai fii a?a de spectaculoase cum au fost primele dou?-trei, pentru simplul fapt c? m-am obi?nuit prea mult cu via?a de aici ?i sunt multe lucruri pe care nu le mai observ, chiar dac? ar fi trebuit s? o fac. Plus de asta, foarte multe din articolele mele sunt inspirate din ceea ce tr?iesc, din ceea ce v?d, deci cred c? doar dac? citi?i post?rile v-a?i putea face singuri un „Cum e s? fii elev de schimb”.

Toat? lumea se uita la meci. O partid? de divizie inferioar?, disputat? pe un teren bine îngrijit, într-un or??el mic al danezilor. To?i ochii priveau tri?ti c?tre teren, unde echipa local

? pierdea cu un neverosimil 1-3. Publicul, format din câteva zeci de oameni, majoritatea to?i b?rba?i sau copii, privea civilizat meciul de pe marginea terenului. To?i coco?a?i ?i gârbovi?i de înfrângerea ce se prevedea pe teren, parc? nici nu mai aveau chef s? scoat? boturile din berile b?ute la peste 15 grade sub un soare arz?tor – iar asta înseamn? canicul? în aprilie.

Când toat? lumea se preg?tea s? plece acas?, apare în public o domni?oar?. Frumu?ic?, n-am ce zice.

Au v?zut-o to?i din dep?rtare ?i chiar dac? majoritatea erau însura?i ?i cu copiii dup? ei, to?i au scos pieptul în fa??. Cu cât se apropia mai mult, cu atât lumea începea s? vorbeasc? mai tare. Al?ii începuser? s? încurajeze echipa cum nu o f?cuser? nici la 0-0. Situa?ia se schimbase. Repet, majoritatea aveau dou?zeci de ani pe un picior. Cu tinerii (cei pu?ini care erau) a fost aceea?i poveste. Ardeau hormonii în ei. Îi vedeam cum le sclipeau ochii. Nu-?i mai înc?peau în piele, ?tiau c? trebuie s? fac? ceva diferit în afar? de a sta pe banc? ?i a se uita la meci.

Ap?ruse în public steaua care n-a str?lucit pe teren. Nici nu mai conta de fapt ce se întâmpla pe teren. Nici nu avea importan?? c? Tom tocmai luase golul cu num?rul patru ?i ?ansele la un egal m?car erau minime. Nici c? spiritele se încingeau pe teren în urma unor faulturi grosolane. Tot ce conta era c? între to?i b?rba?ii nescuip?tori de semin?e se afla o tân?r? domni?oar?. Tân?r? domni?oar? care poate avea prieten ?i care ie?ise din cas? doar pentru c? vremea era superb?. Dar ce conta? Prin simplul fapt c? era fat? între atâ?ia b?rba?i toate lucrurile astea erau neimportante.

V? mai povestesc acum ceva din Amsterdam când le înso?eam pe cele 21 de fete din clas? (ok, erau doar vreo 15) într-un club. Ca o fraz? general-valabil?, cluburile din Amsterdam sunt pline de b?rba?i, femeile fiind ca dolarii pe perioada crizei. ?i când intr? 15 dolari într-un club aflat într-o recesiune economic?, boxele bubuie mai tare, muzica se schimb? instantaneu ?i, surpriz?, gigolo italiano iese la ramp?. Exact ca în primul caz, to?i b?rba?ii au întors capul, ?i-au încordat mu?chii, au ridicat nasul, ?i-au pus ochelarii de soare (în club, la dracu!) ?i s-au r?spândit în mul?imea de dolari salvatori.

Pe de alt? parte, voi ocupa un scurt paragraf ?i pentru situa?ia invers? când fetele sunt 4-5 s? zicem ?i apare un b?iat. Urât, frumos, cu spume la gur? sau care te face s? ai spume la gur?, nu are importan??. Cert e c? ?i voi v? purta?i a?a. Ok, voi nu scoate?i pieptul în fa??, c? a?a e mereu, dar imediat merge?i s? v? da?i jos bluzi?a cu guler ?i s? o schimba?i cu bluza Oh-My-God. V? purta?i diferit ?i ave?i grij? ca sutienul s? stea în pozi?ia corect?. Nu, nu trebuie s?-mi da?i dreptate. Eu ?tiu c? a?a e ?i v-a? putea strânge o duzin? de b?rba?i care fie ?i orbi, tot m-ar putea aproba.

Pân? la urm? se pare c? totul depinde de grup. Dac? e?ti în grup e mai u?or s? te dai coco? decât s? fii g?in?. Dac? ai fi fost singur pe teren ?i ar fi venit aceea?i domni?oar? despre care am vorbit, n-ar mai fi fost atât de probabil s? faci pe James Bond. Dar pieptul în fa?? probabil tot l-ai fi scos. Încep s? cred c? de fapt e vorba de o frustrare, c? noi nu prea avem ce s

? scoatem în fa??. Trei ani de sal

? de for?? ?i facem piept cât ave?i voi la 11 ani. Deci dac? ne vede?i zgribuli?i pe strad?, s? ?ti?i de ce suntem a?a.

Da. Amsterdam. Da. Prostituate. Pardon. Dame de companie. În geamuri. S? ?tii m?car ce cumperi, nu? Ei bine, Cartierul Ro?u este un „lait-motiv” al tuturor celor care merg în capitala Olandei. Dac? n-ai mers acolo înseamn? c? ai fost degeaba în Amsterdam. ?i pân? la urm?, a?a e. E ceva special, n-ai s? vezi peste tot acelea?i lucruri. Reformulez. O s? vezi a?a ceva peste tot. Da, ai citit bine. La orice col? de ora? vei g?si a?a ceva. Doar c? nu le g?se?ti în vitrine. Le g?se?ti f?când cu mâna la tiruri pe DN.

E vreo diferen??? Nu cred. Tot prostitu?ie se face ?i în Olanda. Diferen?a e c? acolo e legalizat?. Doar nu credea?i c? intri ?i se dau pr?jituri, urm?ri?i un documentar ?i apoi face?i un mic resumé al s?u. În francez?, bineîn?eles. Tot cu fundul dau ?i alea. ?i dac? nu m? crede?i, a?tepta?i s? îmi auzi?i povestioara.

Eram în Amsterdam s?pt?mâna trecut?, în Cartier, cu colegii. Cinci b?ie?i, pe fete le-am l?sat s? plece acas?. P?reau afectate suflete?te c? semenele lor pot face a?a ceva. Afectate? Jignite. Aveam impresia c

? unele dintre ele chiar vor s? plâng?. P?strând propor?iile. A?a c? am plecat cu b?ie?ii într-o mic? excursie în Cartier. La un moment dat ne-a venit ideea s

? intr?m. Aveam ?i bani, ?i voin??, ?i motiva?ie. Ce mai trebuia? S? g?sim fiecare pe cine trebuie. N-a durat mult. Feti?ele sunt chiar frumu?ele. Unele dintre ele.

Dup? ce am ales-o am intrat. Am negociat. 150 de euro. Ieftin, nu? Cum am scos banii fata a ?i tras perdelele. Lumina ro?ie de-abia se mai vedea. Era aproape întuneric. Ca într-un co?mar. Ro?u, iad, foc, nu v? zice nimic? Începea s? îmi fie fric?. Dar m-am lini?tit repede. M-a lini?tit Johanna de fapt. Frumos nume pentru o prostituat?, nu? Johanna, chiar îmi pl?cea cum sun?. Cât eu m? tot gândeam la prostiile astea, ea se dezbr?ca. De fapt nici nu era prea mult de dat jos.

Am întrebat-o ce face ?i de ce se dezbrac?. ?i mi-a r?spuns c? asta e treaba ei. Dar eu m? miram … unde sunt pr?jiturelele? Despre ce va fii documentarul? ?i oare chiar ?tie francez? Johanna? Nu de alta, dar eu nu ?tiu. Poate ?tie ea ?i pentru mine. ?tiam c? ne vom sim?i bine împreun? imediat ce am v?zut-o în vitrin? cu degetul în gur?. Dar am crezut c? este un film educativ despre igiena personal?. D-alea cu „Nu e bine s? bagi degetul în gur?. Spal?-te pe mâini!”. Eram dezam?git. Johanna nu era decât o prostituat?, dar eu v?zusem în ea o persoan? cu care pot vorbi francez?. Franceza aia cic? atât de romantic?. Romantic?? Pe mine m? duce cu gândul la orice altceva, doar la romantism nu.

Mi-a spus c? dac? nu îmi convine pot s?-mi iau jum?tate din bani ?i s? plec. I-am zis c? nu vreau s? plec, dar m-a dezam?git. A?teptam de la ea s? se ridice la alte standarde culturale. A crezut c? fac mi?to de ea. Mi-a dat, mai mult cu voia ei decât cu a mea, tricoul jos, ca apoi s? m? descal?e. Chiar nu ?tiam ce se întâmpl?. Cum era s? îi spun c? eu de fapt vreau altceva de la ea? Oare dac? încercam în francez?, reu?eam? La dracu, eu nu ?tiu francez?. ? i cum Johanna se aprop

ia periculos de mine, m-am trezit. ?ti?i când ave?i co?maruri ?i v? trezi?i în ultimul moment, nu? Ei bine, la fel a fost ?i la mine.

Nu, n-am pl?tit nici 150 de euro, n-am fost nici la feti?e ?i ?tiam c? acolo nu se dau nici pr?jiturele. Am vrut doar s? v? întreb, în stilul meu, dac? voi crede?i c? e o diferen?? între Red Light District ?i DN1. În afar? de cea de pre?. Eu cred c? nu este. Toate sunt prostituate. Toate fac acela?i lucru. Doar c? unele o fac într-un mod mai „de lux”. ?armul (sau s? zicem charmeul ?) pe care-l arat? în vitrin? nu ascunde nimic altceva decât ascunde piciorul întins al oric?rei curve de pe str?zile din România. ?i nu doar din România, c? doar n-o fi patria curvelor aici (?). Din toat? lumea. Toate sunt la fel. Doar c?, repet, unele stau în spatele unui geam ?i pot fii privite pe gratis. Dac? te ui?i insistent la o prostituat? pe strad?, ri?ti s? te bat?. ?i s?-?i ia ?i banii. A?a c? ave?i grij? în Cartierul Ro?u, c? nu se dau banane. Dimpotriv?, se iau. Nu ve?i vedea nici „The Curios Case of Benjamin Button”. Ah, în schimb, e posibil ca fetele s? ?tie englez? bine. Doar turi?tii le încearc?. Olandezii s-or fi s?turat. Despre francez? nu ?tiu ce s? zic. Poate c? ar trebui s? încerci ?i s?-mi spui tu. Dac? ?tiu francez?, e clar: câ ndva o s

? revin acolo.

Am venit ieri sear

? din Amsterdam, dup? o s?pt?mân? extrem de frumoas?, de neuitat. De neuitat cu excep?ia lucrurilor pe care le-am uitat deja. Adica totul în intervalul 02.00-08.00. Asta înseamn? c? în fiecare noapte am ie?it to?i b?ie?ii în ora? ?i ne-am întors cu dou?-trei ore înainte s? trebuiasc? s? ne trezim. A?a c? azi mi-am permis un somn prelungit pân? pe la ora dou?.

Totul are un început. La noi a fost în curtea gimnaziului, duminic? la ora 21.00 când am plecat spre Amsterd

am cu autocarul. Am ajuns diminea?? la ora nou?, deci 12 ore pe drum. 5-6 dormite, nu mai mult. Dup? asta, pân? la ora 12 am f?cut un tur al ora?ului. Undeva peste 10 kilometri de mers. Destul de obositor dup? o noapte f?r? prea mult somn. Ceea ce nu am realizat era c? ?sta era doar începutul. La 12 ne-am cazat, apoi am continuat cu cealalt? parte a ora?ului. Pe la patru am fost liberi. Dup? vreo dou? ore de somn am plecat în ora? s? mânc?m, apoi prin discoteci ?i cluburi. When you are in Amsterdam, do like them. În general programul fiec?rei seri a constat în acela?i lucru, doar c? am schimbat locurile pân? când l-am g?sit pe cel potrivit. Din p?cate, l-am g?sit de-abia miercuri. ?i o s? v? spun despre el mai târziu, la recomand?ri.

Programul începea zilnic la nou? ?i eram liberi în jurul orei trei, aici intrând ?i timpul prânzului. Am fost cam peste tot unde un turist ar trebui s? fie în Amsterdam. Rijksmuseum, van Gogh Museum, Heineken Museum, Nemo, Red Light District, casa Annei Frank, Amsterdam ArenA, Gassan Diamonds sau magazinele cu flori. Pe lâng? toate astea, am studiat un pic arhitectura unic? a capitalei Olandei. Nu prea a? vrea s? intru în detalii aici, lucrurile astea trebuie vizitate ca s? v? pute?i face o impresie. Vorbim mai târziu un pic la recomand?ri.

Principalul lucru pe care vreau s?-l discut este Amsterdamul. Ca ora? este fabulos. De necontestat un ora? cu o arhitectur? unic?. Fiecare cu p?rerile lui, dar mie nu mi-a pl?cut extrem de mult. În?eleg, e lipsa de spa?iu, dar s? construie?ti coridorul caselor a?a încât s? trebuiasc? s? urci sc?rile de-a latul e chiar penibil un pic. Sa construie?ti fiec?rei case un cârlig pentru când vrei s? sco?i mobila din cas?, este din nou, oribil. Strâzile mici ?i înguste de-a lungul canalelor sunt incomode, atât pentru ma?ini, cât ?i pentru pietoni sau bicicli?ti, care trebuie s? foloseasc? strada mai mult decât trotuarul aproape inexistent.

Capitala Olandei este un ora? plin de cultur?, ?sta e alt lucru incontestabil. Un ora? care adun? la un loc toat? arta Olandei, ?i care Doamne-ajut?, este din plin. Un ora? unde te a?tep?i ca oamenii s? se ridice la acela?i standard cultural. Dar nu. Nu e deloc a?a. ?i o spun dezam?git, cea mai trist? parte din Amsterdam sunt oamenii. Negeneralizând, bineîn?eles. Via?a de noapte e oribil?. Droga?i, be?ivi, oameni furio?i, curvari etc. Amsterdamul e plin de a?a ceva, noaptea. Ca fete, v-a?i sim?it vreodat? urm?rite prin cluburi de privirile h?r?uitoare ale b?rba?ilor? Ei bine, dac? v-a?i sim?it a?a vreodat?, imagina?i-v? c? în cluburile române?ti e totu?i înc? o situa?ie bun?. În cluburile din Amsterdam mereu vor fi 5-10 care se vor uita ?i ?ine dup? voi. De unde ?tiu? Cinci b?ie?i ?i 21 de fete în clas?. Voi de unde crede?i c? ?tiu? Ei poate nu au v?zut. Dar eu, care am tr?it 17 ani în jungl?, ca un român paranoic ce sunt, observ totul. Le v?d privirile, le citesc inten?iile, le urm?resc ?i anticipez mi?c?rile. Pe mine nu m? pot p?c?li. Din p?cate, eu nu sunt fat?, ca s? m? pot „juca” un pic cu ei, l?sându-i apoi cu spume la gur? ?i cu câ?iva cm. mai mult decât normal undeva jos.

Majoritatea vin în cluburi pentru a ag??a turiste. C? deh, ei sunt ?mecheri, la ei acas?, iar turistele sunt proaste ?i de obicei vin din ora?e mult mai civilizate noaptea. Plus de asta, au sc?pat de prieten, au b?ut, ?i sunt gata de distrac?ie. Iar lucrul ?sta este, dac? m? gândesc bine, adev?rat. A?a e. Amsterdamul are o via?? de noapte jegoas? unde doar într-o sear? am fost întrebat de trei ori dac? vreau cocain?, de dou? ori de c?tre acela?i tip. I-a? fi spus politicos s? ?i-o bage undeva, dar ?ti?i voi povestea cu vân?torul, iepurele ?i morcovul. N-o ?ti?i? E vorba de un cur, cu toate cele trei în el. Înc? n-o ?ti?i? Înseamn? c? n-a?i fost în Amsterdam. Toat? lumea e susperct?. Privirile tuturor sunt îndreptate c?tre tine. La oricine te ui?i, se uit? la tine. Suspect, nu zâmbindu-?i ?i urându-?i o sear? pl?cut?. Paranoic, nu? Ei bine, a?a paranoic, încep s? cred c? via?a de noapte în Ploie?ti era prea tare. Aia care a fost, c? anti-socialul de mine nu simte nevoia s? arate cât de viril e doar mergând prin cluburi. Am eu propria mea metod?, ?i tipelor chiar pare s? le plac? mult mai mult decât un suc în l’Opera. :)

Amsterdamul e un ora? destul de ciudat ?i la orele dimine?ii, când via?a de noapte se termin?. Pe str?zi înc? mai sunt oamenii cu drogurile, c?utând dispera?i câ?iva clien?i. Capitala Olandei devine îns? un ora? frumos dup? orele 10-11, când reînvie parc? din propria cenu??. Alt lucru negativ este traficul. Îngrozitor. Bicicli?tii sunt problema principal?. Nu m-am gândit s? num?r, dar numai joi erau s? dea peste mine trei biciclete. Nu s-ar opri nici de-ai dracu. C? nu vrea sula lor. ?i ar prefera s? dea peste tine doar ca s? nu se opreasc?. ?i cine a fost acolo m? crede. Cine n-a fost poate î?i închipuie c? exagerez, dar nu, chiar ?sta e adev?rul. Traficul e îngrozitor chiar dac? infrastructura este pus? la punct. Str?zile foarte mici sunt periculoase în acela?i timp ?i pentru ?oferi, dar ?i pentru pietoni. ?i, de ce nu, ?i pentru bicicli?ti. Tramvaiele sunt ?i ele periculoase, pentru c? merg cu viteze greu de imaginat. Nici ele nu prea se opresc, ?i dac? te-ai pupat cu vreunul, a fost ultima dat?.

Amsterdamul este cu siguran?? un ora? inferior Copenhagei din punctul de vedere al oamenilor ?i al traficului. Nu suport? compara?ie. În Danemarca nu vei vedea oameni care se uit? urât la tine, chiar dac? tu le pari suspect. Desigur, ?i acolo se vând droguri ?i via?a de noapte este un pic pericuoas?, dar în niciun caz asta ca în Amsterdam. Ceea ce nu s-a întâmplat în Amsterdam spre exemplu, dar care s-ar fi întâmplat în Bucure?ti, s? zicem, ar fi s? dai de ?mechera?i. Chiar dac? se uit? urât la tine, nimeni nu vine s? î?i arate cât de tare e el, ?i c? tu e?ti în ora?ul lui ?i c? ar fi inteligent s?-?i ?ii gura. Nimeni nu te ia la b?taie doar pentru c? dansezi în locul nepotrivit. M?car atât, nu? Dac? ne gândim îns? la ce ascunde Amsterdam, nu ?tiu câte ora?e în lume mai sunt la fel ca el. Ca ora? cultural este extraordinar. Din p?cate, repet, oamenii nu se ridic? la acela?i nivel.

Servirea în orice restaurant este din nou, super. Nu am întâlnit pe cineva care s? nu ?tie englez?, ?i n-am fost în trei localuri, ci probabil în peste 15. To?i î?i zâmbesc, vin ?i te întreab? dac? totul e în regul?, mâncarea vine relativ repede ?i e foarte bun?. Pre?urile sunt cam mari, dar na, e Amsterdam. La servire d?m o bulin? alb? ora?ului. Concluzia este c? Amsterdamul e un ora? frumos, un rai pentru fotografi, o pl?cere pentru cei care savureaz? arta. Este frumos s? fii acolo, nu pot s? spun c? nu e a?a. Niciodat? singuri în ora? dup? ora 5-6, ?ine?i minte asta. Fi?i cel pu?in trei-patru împreun?. Amsterdamul este un ora? care trebuie vizitat, dar nu este un ora? în care o s? î?i fac? mare pl?cere s? revii.

Recomand
Dac? ve?i alege s? merge?i, v? voi recomanda ni?te locuri care nu trebuie ratate:

Rijksmuseum – Muzeu de art? unde pute?i g?si multe dintre originalele lui Vermeer, Rembrandt, Steen ?i mul?i al?i importan?i pictori olandezi. Securitatea e ca la aeroport, asta e partea negativ?.

Heineken Experience – Se mai nume?te ?i Heineken Museum. Vi se poveste?te despre Heineken, pute?i face fotografii, v? pute?i personaliza o sticl? de Heineken pentru 5 euro, vi se explic? procesul prin care se ajunge la bere într-un mod interactiv, ve?i g?si ?i ni?te lucruri despre Champions League, Heineken fiindu-i sponsor principal ?i doar intrarea presupune dou? beri gratis la finalul turului. Dac? da?i de barmanul care seam?n? cu Jonah Hill, doar c? un pic mai slab, v-a?i scos ?i de distrac?ie, ?i de alte beri gratis dac

? sunte?i copii cumin?i.

SportsBar – Este pozi?ionat nu departe de centrul ora?ului. Cele mai bune cl?tite din ora? le ve?i g?si acolo. Sunt transmise foarte multe meciuri de fotbal, baschet, rugby ?i altele, ?i este un bar foarte lini?tit.

Paradiso – Cea mai bun? discotec? din Amsterdam, cel pu?in dintre cele pe care le-am v?zut. Este pur ?i simplu uria??, are trei etaje ?i muzica e foarte special?. Dac? vrei s? te distrezi, acolo trebuie s? te duci. Nu se afl? departe de centrul Amsterdamului. Partea negativ? este c? intrarea, depinzând de zi, este ?ase sau opt euro, dar, crede?i-m?, merit?.

Casa Annei Frank – Dac? nu ?ti?i cine este e trist. Dac? ?ti?i atunci v? pute?i imagina ce frumos ar fi s? îi vede?i casa, ?i chiar ?i jurnalul original. Securitatea e ca la aeroport, din nou.

Nemo – Este un centru ?tiin?ific interactiv. Foarte interesat, bun de pierdut câteva ore. Se afl? din p?cate undeva pe la marginea ora?ului, dar merit? v?zut.

HardRock Cafe – Exist? ?i în Bucure?ti de ceva timp. N-am fost acolo, dar cea din Amsterdam este extraordinar?. Mâncarea e diferit? fa?? de ce po?i g?si în celelalte locuri, chelneri?ele sunt mereu acolo dac

? ai nevoie de ceva. Pre?urile, din nou, destul de ridicate. G?se?ti pe acolo ?i chitarele lui van Haalen, Slash, ?i al?ii. Cum nu m? pricep ?i nu sunt fan, am uitat care „al?ii”.

Cele mai bune poze din Amsterdam le g?si?i aici, accesând colec?ia mea de pe deviantART.