Acum câteva zeci de ani, când în România ?i în ??rile est-europene comunismul era în floare, oamenii din Occident î?i construiau (la propriu) singuri viitorul. Am s? v? spun acum o poveste de succes, exact a?a cum mi-a fost povestit? ?i mie ?i cel mai probabil ?i multor altora.

Acum 60 de ani trei copii se n??teau într-un mic or??el din Danemarca. Conform tradi?iei daneze, le putem spune pe numele mic: Jens, Morten ?i Frederik. Într-o zi, pe când cei trei b?ie?i aveau 16-17 ani, s-au gândit c? n-ar fi deloc r?u s?-?i asigure viitorul în loc s?-?i piard? timpul. ?i ce au f?cut? ?i-au pus min?ile de adolescen?i maturi la contribu?ie ?i s-au gândit s? contruiasc? trei case. Uite a?a, cum auzi?i. Nu ?tiu prea multe detalii legate de cum au ob?inut banii, ?i nu am vrut s? intru în detalii când am ascultat, mirat, istorioara. Tot ceea ce ?tiu e c? au fost de pe la ni?te b?nci (ce b?nci or fi fost prin anii ’60-’70 doar ei ?tiu), c? ei nu aveau atâ?ia bani, ?i nici familiile lor.

Dup? ce au avut banii, s-au apucat de construirea primei case pe unul dintre terenurile nefolosite ale unora dintre bunici. Trei oameni, o cas?. Lucrau weekend de weekend, f?r? pauz?. Trei oameni, o cas?, în fiecare weekend. Un an. Cam atât le-a luat prima. N-o fi fost ea f?cut? ca de meseria?i, doar era lucrat

? de trei tineri. Nu de speciali?ti, ci de trei ca voi care în timpul s?pt?mânii mergeau la ?coal?. Care aveau ?i teme. Care erau ?i sportivi. Care î?i mai ajutau ?i familia acas?, c? na, mai duceau ei ?i gunoiul, mai ?teargeau praful, mai sp?lau vasele.

A doua cas? a fost început? imediat ce au terminat-o pe prima. Au construit-o pe terenul altuia dintre ei, la doar câ?iva metri de casa unde locuia. A doua a ie?it mai bine pentru c? aveau mai mult? experien?? de la prima. N-au avut nevoie nici de plan, de nimic. Trei oameni dup? ce au f?cut o cas?, au mai f?cut alta. F?r? ajutor! Trei copii, practic. Nici nu aveau ?coala terminat?. Bineîn?eles, înc? se duceau la ?coal? în timpul s?pt?mânii. ?i lucrau tot în weekend. Nu erau mari exper?i, probabil c? aveau degetele umflate de la atâtea lovituri de ciocan. Poate c? au ?i c?zut de pe sc?ri sau poate c? nici nu au folosit schele pentru cas?. Nici nu m? îndoiesc de faptul c? nu ?tiau ce e aia. ?i dup? un alt an, au terminat-o ?i pe a doua.

?i dup? cum era în?elegerea de la început, mai aveau una de construit. A fost ceva mai greu, bani nu prea mai erau a?a de mul?i. Ce vre?i, erau copii, poate c? erau bombe la matematic?. Îns? dup? un alt an au reu?it s? o termina ?i pe cea de-a treia. Cu greu, probabil, fiind deja plictisi?i sau obosi?i de atâta munc?. Dar cum au spus de la început c? vor fi trei, trei au fost. Dup? trei ani de munc? grea aproape weekend de weekend, nu mai puteau. Dar visul era împlinit. To?i erau majori ?i puteau s? aib? casele trecute pe numele lor. Ar?tând total diferit, fiecare cas? a avut trei proprietari: Jens, Morten ?i Frederik.

Ast?zi, dup? al?i 40 de ani, când în România jum?tate dintre cei de vârsta asta se gândesc s?-?i cumpere loc de veci, Jens, Frederik ?i Morten fac afaceri cu case. Nu înseamn? c? îi dau banii afar

? din cas?, dar acel început i-a ajutat foarte mult în a avea o situa?ie financiar? cu mult peste medie. Vânzând toate cele trei case dup? mul?i ani, când lumea era interesat? în a cump?ra astfel de locuin?e de var?, fiecare ?i-a luat partea de bani cu care au f?cut ce au vrut.

Acum, Jens are o familie cu trei copii, dou? ma?ini, o mic? ferm? ?i un job bine pl?tit la o firm? de consultan?? financiar? (deci vede?i c? totu?i era cineva bun ?i la matematic??). Mai presus de astea, este „capul” familiei unde locuiesc în Danemarca. ?i ieri tocmai am f?cut o tur? prin jur ca s? vedem ni?te case pe care ar vrea s? le cumpere. În condi?iile în care mai are dou? în Danemarca ?i una în Bulgaria. ?i, dup? cum era de a?teptat, totul a început de la sutele de mii de coroane daneze câ?tigate pe propria cârc? în copil?rie. Deci vede?i, domnule Chiril?, ?sta e un exemplu. Asta trebuie s? fac? tinerii din ziua de azi.

S?-?i ia viitorul în mân?, s? munceasc? pentru ceea ce trebuie s? fie al lor. Discursuri înfl?c?rate, pline de pasiune ?i de iubire c?tre popor, ca scrisorica ta c?tre liceeni, nu ajut? la nimic. Pune mâna ?i f? ceva, nu te droga pe plajele din Costine?ti, dac? tot e?ti a?a de interesat de situa?ia ??rii. Poezii pot face ?i eu, dup? cum vezi. Poezii care din fericire sunt pove? ti de succes, nu doar cuvinte ros

tite sub sentimentul de patriotism.