Pe 19 aprilie 2008 mi-am deschis blog. Ve n
hromax.com’>500mg zithromax
eam de la gala „Invincibilii” în care Adrian Diaconu a devenit campion mondial la categoria WBC. Aveam înc? în minte momentele de când Adrian l-a ?inut câteva secunde în pumni pe Henry în col?ul ringului. Nu doar c? a fost prima mea gal? de box la care am participat, dar a fost ulterior ?i prima sear? în care m-am culcat ?i cu eticheta de blogger aplicat?. Primul post îl g?si?i aici. N-am avut chef s?-l recitesc, ?i poate c? nici nu mi-a? da seama, dar probabil c? stilul meu de scris a evoluat mult de atunci. ?ti?i voi, e ca ?i cum te ui?i zilnic în oglind?, dar trece un an ?i nu se observ? nicio schimbare chiar dac? tu cre?ti conform procesului natural. A?a c? v? voi l?sa pe voi s? îmi transmite?i ce crede?i c? s-a schimbat de un an de zile pân? azi. Ah, da, ?tiu, mul?i dintre voi nu ?tia?i de mine atunci. M?car pu?inii care ?tiau s? îmi spun? ce s-a transformat în bine ?i ce s-a transformat în … bine.
Dup? cum d? bine, ar trebui s? prezint aici ?i ni?te statistici. Voi începe cu num?rul de unici, mic la fel ca un ?oricel pe lâng? un elefant. Pu?in peste 9000 pe vechea adres? (9 luni), ?i peste 6400 pe noua adres? (3 luni). Cam cât face zoso în 4-5 zile mai slabe. Am folosit special ?oricelul ?i elefantul. Un num?r de 132 posturi ?i peste 460 de comentarii, cu o medie aproximativ? de un post la trei zile. Eu zic c? e de bine. Acum fiecare î?i poate da cu p?rerea.
Pentru mine acest an în blogging a însemnat nu doar trecerea „pe cârtie” a gândurilor mele. Am cunoscut foarte multe persoane, majoritatea ni?te oameni de nota 12 (ce vre?i, asta e nota maxim? în Danemarca), persoane care m-au ajutat atât în promovarea blogului cât ?i cu sfaturi care ulterior mi-au folosit. Am intrat în noi comunit??i cum ar fi Forumul Bloggerilor ?i am înv??at ce sunt FeedBurner sau FeedReader. Am înv??at ce e Twitter ?i cum s?-l folosesc. Am înv??at cu ce se m?nânc? WordPress-ul ?i mi-am reamintit no?iuni de HTML când a trebuit s?-mi modific singur tema pe care o ave?i acum în fa??. Anul acesta nu a fost important doar din punctul de vedere al blogului, ci ?i din punctul de vedere al experien?ei de via?? pe care o tr?iesc în Danemarca. ?i, spre deosebire de aceasta, care se va termina în var?, participarea mea activ? pe acest blog nu se va termina prea curând. Nu pot s? v? spun c? voi scrie mai bine, c? voi scrie exact ceea ce v? intereseaz? sau c? nu vom avea de ce sa ne mai contr?m. Dar m?car faptul c? o s? continui cu blogul pot s? vi-l promit.
?ine?i minte asta pentru 19 aprilie 2010. Eu v? voi reaminti pasajul ?i atunci.
Am avut în anul ?sta ?i perioade în care pur ?i simplu nu veneau cuvintele sau subiectele, ?i am avut ?i perioade (ca cea recent?) în care parc? îmi venea s? scriu ?i de mai multe ori pe zi. Totul depinde de perioad?. Nu cred c? mai e o surpriz? faptul c? încerc s? scriu o dat? la dou? zile ?i s? nu m? abat de la aceast? regul?, dar din nou, nu ?tiu când va veni o perioad? (pentru c? e cert c? va veni) în care nu m? voi mai putea ?ine de acest program. ?i nu din lips? de timp, ci din lips
? de subiecte. ?tiu, lumea e mare ?i dac? ne apuc?m s? filozof?m, g?sim sute de posibilit??i. Problema e c? am încercat s?-mi creez un stil propriu, nu s? comentez orice ?tire ap?rut? la TV. N-am apelat prea des nici la fimule?e de pe YouTube, ?i nici la „via-uri”. În anul ?sta am înv??at c? pentru a scrie ai nevoie de practic?, la fel ca în orice sport.
A fost un an în care când m-am apucat s? scriu un articol cuvintele veneau singure. Tot eu le tastam, normal, c? doar nu se tastau singure, dar momentele în care m? opresc ?i zic „omule, articolul e prea scurt ?i nu mai e nimic pe ?eav?” sunt din ce în ce mai rare. Dar, din nou, e o chestie care se poate opri la un moment dat, la fel ca ?i forma spectaculoas? a unui juc?tor de fotbal. ?i aici ne oprim cu promisiunile.
Mai avem lista de mul?umiri pentru primul an. ?i voi începe cu tine. Da, tu, cel care m? cite?ti, chit c? ai început s? m? cite?ti de ieri sau c? e?ti unul dintre primii vizitatori ai blogului de pe vremea când eram pe wordpress. Pentru c? f?r? tine eu nu a? mai scrie asta, c? doar nu sunt nebun s? scriu pentru … mine. ?i chiar dac? m? citeai la început pentru c? îmi erai coleg, la un moment dat te-ai fi s?turat de atâta colegialitate s? m? cite?ti de peste 130 de ori, nu? Pentru simplul fapt c? revii eu trebuie s?-?i mul?umesc. ?i o voi face ?i la anul, ?i peste doi ani, trei, patru, sau pân? când voi mai scrie pe blog. Mai sunt anumite persoane c?rora ar trebui s? le acord mul?umiri speciale, dar sunt sigur c? ele se ?tiu ?i poate unora nu le-ar surâde un link aici.
Blogul a devenit deja un obicei. E ca ?i mersul la toalet?, doar c? p?strez hainele pe mine. Cred c? pân? ?i calculatorul meu s-a obi?nuit ?i ar fi în stare s? porneasc? singur scrierea unui nou articol dac? eu uit. ?i e mult mai greu s
? te dezobi?nuie?ti de ceva decât s?-l evi?i de la început. Eu n-am vrut s?-l evit ?i nici nu vreau s? m? dezobi?nuiesc. ?i nici nu o voi face …