Romanian International Universities Fair, sau Târgul de Facultăți, cum este cunoscut în România, vine la București mâine și poimâine, 13-14 martie 2010. Acolo se vor prezenta peste 100 de universități din România, SUA, Marea Britanie, Danemarca, Olanda, Franța, Austria, Germania și altele. Târgul începe la ora 10.00 și se termina la ora 18.00, timp în care se vor organiza seminarii și workshopuri, în care veți putea interacționa cu persoane care au fost sau sunt la facultățile respective, și în care veți putea da chiar și interviuri pentru a fi acceptați la unul dintre programele prezentate. Statistica spune că din 74 de elevi care au participat la Spot Admission, 25 sunt acum elevi la facultățile la care și-au dorit.

Este bine să participați în special în cazul în care doriți să mergeți la facultate în afara țării, având în vedere că puteți să vă faceți o idee mai bună despre ce se întâmplă și despre cum se poate ajunge acolo decât v-ați putea face pe e-mail. Edmundo, fundația educativă care ajută elevii să plece în diferite țări o să fie și ea acolo, și vă sfătuiesc să îi căutați. Oamenii sunt serioși, pe mine m-au ajutat mult. Adina Cristescu este, probabil, persoana care va fi acolo din partea Edmundo. Apelați la ea cu încredere!

Cunosc persoane care sunt în an terminal și încă nu sunt hotărâte în legătură cu ce vor să facă mai departe. Dacă nici tu nu ești sigur încă ce vrei să faci cu viitorul tău, atunci cred că RIUF îți poate oferi o perspectivă mai bună decât îți pot da părinții sau prietenii, așa că fă-ți un pic de timp liber weekendul ăsta și treci pe la Sala Palatului între orele precizate mai sus. Cred că intrarea la această a 5-a ediție RIUF costa 5 lei; nu sunt sigur, totuși. În orice caz nu poate să fie mai scumpă de atât. În ideea în care trenurile merg cum trebuie, sâmbătă o să merg și eu la târg.

Evenimentul se desfășoară și la Timișoara pe 16 martie și Iași pe 18 martie. Despre evenimentul din Iași v-a scris Vlad. Informații suplimentare pot fi găsite pe pagina web a târgului, acolo unde poate fi găsită și lunga listă a expozanților, alături de site-urile lor. Nu ar fi rău să aruncați un ochi acolo dacă mergeți la târg. Astfel, veți cunoaște dinainte cu care reprezentați doriți să vorbiți și nu veți pierde prea mult timpul cu căutatul lor, pentru că la intrare veți primi și o hartă a locațiilor unde se află fiecare expozant.

Gata, a trecut și Webstock 2009. Am ajuns târziu, am plecat devreme. Adică am prin doar sesiunile trei și patru (workshop-urile). În sesiunea trei i-am ascultat pe Alex Cristache, Alexandru Negrea și Costin Cocioabă, care au vorbit despre bloguri, în special cele de nișă, despre un pic de personal branding, și despre anumite sfaturi în legătură cu activitatea de blogger. În sesiunea patru au vorbit Ionuț Oprea, Radu Spineanu și, preferatul meu, Bobby Voicu. Am prins și vreo cinci minute din workshop-ul „Microblogging”, unde se vorbea despre clona Twitterului în România. S-a mai vorbit despre marketingul afiliat și despre câștigurile indirecte din blogging.

Nu am mai stat și la gala premiilor Webstock 2009, am plecat cu Eugen spre minunata lume subterană a metrourilor, apoi fiecare a luat-o spre casă. Pe scurt, Webstock 2009 a fost ok, dar mi-ar fi plăcut să pot ajunge mai devreme, să prind și primele două sesiuni. Dar na, nu în fiecare zi iei carnetul de șofer, corect?

Gata, s-a terminat și așa de mult așteptatul #ftwparty. Per total a fost un super eveniment, organizat într-un loc frumos, greu de găsit (Raluxa știe), unde din păcate singurii care au făcut baie în celebra pișcină am fost eu și A.Faith, și asta la o oră la care deja nu mai era voie de mult timp. Alături de Bobby și echipa FTW, vreau să mulțumesc în primul rând tuturor celor care au venit, sponsorilor care ne-au ținut departe (dar departe rău) de fenomenul deshidratării (Ursus, Coca-Cola, Redd’s, Timișoreana, Peroni), celor care au avut grijă să nu avem viruși printre noi, BitDefender, dar și celor de la Millenium Communications. Acum că am citit pomelnicul, rămâne să vă și povestesc una-două, pe scurt.

Deasupra băii în pișcină, muzicii, pozelor și băuturilor pe gratis, cel mai important lucru a fost socializarea. Am avut ocazia să cunosc multe persoane din online, iar despre unii chiar mi-am schimbat părerea (în bine). Pe lângă echipa de moderatori, de unde din păcate a lipsit Dany, am stat mai toată seara cu A.Faith, Eugen, Carmen Rusu, Corina Scheianu, Dana (cea din port) și cu Beniamin. În coloana a doua îi mai punem și pe Piticu21, Buddha, Sorin Rusi, Adrian Ciubotaru și cu Geo Atreides. Și gata, că deja sunt prea mulți pentru o singură seara.

Singurele poze apărute până acum (făcute de Carmen Rusu) le găsiți la Sorin. Câteva dintre ele vi le arăt aici, restul de-abia aștept să apară.

Stânga sus: Buddha, Corina și cu mine. Dreapta sus: Corina, eu și Carmen Rusu.
Stânga jos: Corina, Necenzurat, eu și Dana. Dreapta jos: eu, Minxieee și A.Faith.

Tobe acum, ta-na-na-na, echipa FTW.ro. Cu toții nu încăpeam într-o singură poză, așa că avem două. Cu inginerii de suport tehnic Ciops (stânga) și Etherfast (dreapta) la margine. Minxieee în rochie, Bluarto de gât cu Bobby, B-ul de gât cu mine și Raluxa de gât cu … nimeni.

Muzica a fost ok, chiar dacă nu s-a dansat (o lăsăm pe data viitoare Dana), chiuvetele de la baie mi-au plăcut la nebunie, Bobby m-a învățat cum să folosesc aparatul de șervețele de la baie și am băut la Cola cât pentru trei săptămâni. Ei, ce să-i faci, dimineață am avut antrenament și nu puteam să alerg pe șapte cărări. Promit să ne vedem și data viitoare, dacă Bobby va binevoi să mai facă un astfel de eveniment. Până atunci, am aplicat pentru invitație la Webstock și sper să ne vedem acolo. Toate cele bune și încă o dată, din partea echipei FTW.ro, mulțumim!

Despre bloguri și libertatea de exprimare. Cam despre asta a fost seminarul de la Berlin la care am participat săptămâna trecută. Cu libertatea de exprimare știm toți cum e. Că nu prea e permisă chiar dacă e un principiu de bază al societății democrate și este chiar și în Constituție știm. O să vă spun cum văd tinerii din alte țări blogurile. În cele câteva ore în care am discutat despre blogging, am încercat să stau cât mai ascuns, să fiu mai mult un observator decât un vorbitor, așa cum consider că aș fi putut să fiu. Am vrut să fiu observator pentru că nu consider că e nevoie de cunoștințele mele într-un astfel de seminar. Cel puțin nu credeam înainte.

Blogul pentru cei din afara țării este ceva străin. Și este ceva străin pentru cei care s-au înscris în respectivul Workshop. Dacă îi luam pe cei din Workshop-ul legat de filme, e clar că nici nu auziseră de așa ceva. Blogul pentru tinerii europeni reprezintă un jurnal. Atât. Un loc unde scrii ce faci. Dacă ai un cont pe blogger ești mare. Când le-am spus că eu am domeniu personal (asta am făcut-o când nu am mai suportat să stau și să mă uit) se uitau la mine ca la nitrat de cupru. Tipul din Olanda cu 1300 de vizitatori din 2007, care dădea sfaturi despre AdSense, a închis rapid gura când i-am zis că trec de 3000 pe lună, ceea ce este într-adevăr penibil pentru nivelul blogosferei românești. Nu mi-a mai spus că din AdSense poți câștiga 1000 de euro pe lună încercând să se certe cu mine, în condițiile în care eu i-am spus un simplu: „nu se poate”.

Oamenilor le-a luat vreo 20 de minute să deschidă un amărât de cont pe blogger. Blogul pentru ei se limitează la a scrie pentru tine. Exact cum e în România cu începătorii. Eu scriu doar pentru mine, nu-ți place, nu mă citi!. Dar la ei chiar rămâne blogul acolo, în familie. Ei nu au blogosferă. De Digg nu auzisera. De Twitter nici atât. 1300 de vizitatori în doi ani era cel mai tare de acolo. Dați-vă seama singuri cât de mult sunt ei în fenomen. Pe ăla cu mia de euro din AdSense încă mai vreau să-l bat de dormeză. Mă așteptam să fie cu mult mai interesant decât a fost. Mă așteptam să am o mare plăcere de a vorbi acolo, că na, eram cel mai avizat. Și asta în condițiile în care nu voi ajunge niciodată blogger A-List. N-a fost așa. De cum am intrat în sală am realizat că nu era chiar așa cum speram. M-am așezat și am tăcut. Am încercat să le explic ce e ăla FeedReader. Au înțeles. Feedburner. Pe ăsta nu l-au mai înțeles, chiar dacă e același lucru la bază.

Cu una cu alta, conferința mi-a plăcut pentru un singur lucru. Mi-a arătat că încă bloggingul din România este undeva sus față de alte țări considerate mai dezvoltate decât noi. Păcat că nu și jurnalismul se ridică la standardele acelea, dar nu se știe niciodată cum se va prezenta viitorul. Cu asta au început conferințele despre bloguri. Acum, că nu mai sunt așa departe, voi încerca să particip la cât mai multe. Sper, de fapt, să ne vedem la următorul BlogTrip. Până atunci citiți despre primul, la care am fost invitat, dar la care nu am putut să ajung, aici și aici.

P.S. Cum ați observat că nu mai scriu chiar așa de des, și cum, cel mai probabil, nici nu îmi voi schimba obiceiul, cred că cel mai bine este să apelați la feed. Știu că nu este prea plăcut să intri, așteptând un articol, și să găsești ceva nou o dată la zece zile. Feedul îl găsiți în dreapta sub categorii.

Da, cine a avut curiozitatea de a citi „despre mine” își amintește probabil că acolo e scrisă și data nașterii. 4 mai 1991. Adică azi fac 18 ani. Am spus că de ziua mea nu voi face prea multe. Adică nu tweeter, nu Bligg, nu Forumul Bloggerilor și nu blog. Am vrut sa scriu un articol în genul celui pentru sora mea, dar m-am ținut de promisiune și m-am oprit. Nici nu prea am chef însă. Și după cum zice Zorba, probabil ar trebui să iau o pauză.

Meștere, de la o vreme ai început să scrii cam degeaba. Te chinui să scrii, dar nu prea ai nimic de zis.

Au scris alții însă. Trei rânduri, dar îndeajuns de frumos pentru cine a trăit momentele alea. Pentru mine, adică. Tovarășul fost coleg de bancă, sper eu și viitor, a scris aici câte ceva despre o întâmplare acum trei ani, prin clasa a IX-a. Și vă arăt și o poză făcută în vremuri care-mi lipsesc enorm, de pe când eram blond (știu, asta explică multe). Sunt mica panaramă cu bretele și pantaloni trași până la gât.