Pr i

mele p?r?i: unu, doi, trei, patru.

Ultima dat? v-am scris cu pu?in dup? ce începuse ?coala în ianuarie, dup? vacan?a de Cr?ciun. Astfel, s?rb?torile fiind deja trecute, urma o perioad? lung? de ?coal?. ?ti?i voi, a?a ni se pare mereu când începe ?coala. Mereu ne gândim c? tare lung mai e drumul pân? la urm?toarea s?pt?mân? liber?. Totu?i, iat? c? suntem deja în aprilie, la jum?tate, ?i perioada asta a trecut la fel de repede ca ?i pân? acum.

Rutina s-a instalat în via?a mea de elev de schimb ?i începusem s? nu mai g?sesc nimic spectaculos. De fapt totul este spectaculos, dar înc? tr?iam cu lucrurile descoperite pân? atunci. Nimic nou. Luna ianuarie a decurs normal, f?r? nimic ap?rut de dup? col?. Sfâr?itul lunii a prezentat ?i începutul unei noi activit??i: fotbalul. Cum handballul era cât pe ce s? se termine, m-am gândit c? nu pot s? stau atâtea luni pân? când merg acas? ?i s? nu fac nimic. A?a c? m-am apucat ? i de fotbal, na, s

? nu spun c

? nu am f?cut-o ?i pe asta.

La un club mic, bineîn?eles, dar nici nu am nevoie de mai mult. Eu fac sportul din pl?cere nu pentru altceva, în special un sport în care în România nu po?i deveni nimic. Na, tata nu e nici selec?ioner ?i nici patron la FC Timi?oara. Clubul de fotbal este afiliat celui unde jucasem handball, a?a c? am r?mas în echipamentul verde.

Toat? lumea era deja de prin februarie în febra excursiei de cinci zile c?tre Amsterdam. Prima dat? votasem Londra, dar am c?zut cu to?ii de acord c? e prea scump, deci am schimbat destina?ia. Plus de asta ?tiam c? înainte de Amsterdam o s? avem parte ?i de Proiectul Comenius, deci erau cam dou?-trei s?pt?mâni de „pauz?”, dup? care o s?pt?mân? de ?coal? ?i vacan?a de Pa?te.

Luna februarie a marcat un lucru important, care poate nu are leg?tur? cu anul de schimb, dar cu siguran?? trebuie amintit: schimbarea adresei blogului, de pe WP c?tre self-hosted. Apoi am început s? m? obi?nuiesc din ce în ce mai mult la fotbal, în timp ce jucam ultimele meciuri pentru echipa de handball. ?tiu, sun? un pic ciudat, dar în Danemarca sunt oameni care fac ?i trei sporturi în acela?i timp, a?a c? dou? nu ar trebui s? însemne vreo problem?. Mai ales c?, repet, fac totul din pl?cere. Vremea s-a îmbun?t??it ?i ea un pic dup? rahatul ?la mohorât din decembrie ?i ianuarie.

Martie a venit repede. Nimic interesant pân? pe 18, când am dat un examen la mate, un fel de examen de preg?tire. Simulare. Tot pe 18 a început ?i Proiectul Comenius despre care v-am spus nu cu mult timp în urm? aici. Iar apoi au venit cele cinci zile în Amsterdam, despre care, din nou, v-am povestit. Aici. ?i dac? nu a?i citit la vremea respectiv?, ?i despre Red Light District câte ceva. Apoi, ca s? completez lista de auto-promovare, v? reamintesc ?i linkul de la Openul Danez de Rubik’s Cube unde, mândrul de mine, am participat ?i eu. Citi?i aici.

?i iat? c? dupa ?ase-?apte articole despre care v-am reamintit, am ajuns la ziua de azi, un an de blogging ?i un pic, zi în care mai sunt doar vreo dou

? luni jum?tate pân? voi reveni în România. Deja am cinci episoade din „Cum e s? fii elev de schimb”. Probabil c? va mai urma doar unul, maxim dou?, ? i probab

il c? nici nu vor mai fii a?a de spectaculoase cum au fost primele dou?-trei, pentru simplul fapt c? m-am obi?nuit prea mult cu via?a de aici ?i sunt multe lucruri pe care nu le mai observ, chiar dac? ar fi trebuit s? o fac. Plus de asta, foarte multe din articolele mele sunt inspirate din ceea ce tr?iesc, din ceea ce v?d, deci cred c? doar dac? citi?i post?rile v-a?i putea face singuri un „Cum e s? fii elev de schimb”.

Am început pe 13 august, o zi pe care nu cred c? o voi uita niciodat?. În afar? de faptul c? a fost ?i prima zi de ?coal? în Danemarca, a fost ?i prima zi la handball. ?i ?ti?i voi ce greu e s? te integrezi de la început într-un grup. Ei bine, e mult mai greu atunci când nu ?tii limba. Trebuie s? te ui?i ce fac al?ii, s? încerci s? faci la fel. Bine c? nu eram încep?tor ?i nimic f?cut aici nu a fost nou pentru mine. Am avut la început ?i translator, s? îi zic a?a. Mai întrebam pe unii care ?tiau englez? ce înseamn? aia ?i aia. ?i a mers.

Timpul a trecut. Repede, de-altfel. S-a f?cut septembrie, octombrie, noiembrie. În noiembrie deja rupeam bine în danez?, chiar dac? nu în?elegeam perfect. M? integrasem în grup deja, cerusem ?i primisem num?rul 6 ?i jucasem chiar ?i câteva meciuri pentru echipa a doua.

Totul mergea ca pe roate. Mergeam la antrenament de pl?cere, a?a cum am f?cut de fapt toat? via?a. Pentru c? mereu am considerat c? în sport (?i nu numai) munca este cel mai important lucru. Talentul? Astea sunt doar figuri. Munc? s? fie, apoi ne gândim ?i la floricele.

La antrenamente ?i în meciuri am jucat exact acolo unde m? sim?eam cel mai bine, pe pivot. Mai to?i antrenorii în România m-au folosit ca extrem? pentru faptul c? eram foarte rapid (?i înc? sunt). În Danemarca s-a g?sit solu?ia perfect?. Extrem? în ap?rare, pivot în atac. Este exact ceea ce fac cel mai aproape de perfec?iune. D?deam goluri ?i de pe contraatac, punându-mi în valoare viteza, ?i în ofensiv? jucam pivot, pozi?ie care îmi place cel mai mult. A trebuit s? vin în Danemarca s? g?seasca ei solu?ia asta, c? în România nimeni nu s-ar fi gândit.

Timpul a trecut iar.

S-a f?cut decembrie. A venit ianuarie 2009.

Deja eram de ceva timp integrat, mergeam la petreceri cu colegii ?i la antrenamente eram prieteni a?a cum erau ?i ei între ei. B?ie?ii au fost grozavi. Niciunul cu figuri, impresii, c? noi suntem mai mari (am fost cel mai mic din echip?), c? tu e?ti str?in, c? noi suntem mai buni etc. N- am auzit niciodat

? a?a ceva. Erau antrenamente unde plecam ultimul la alerg?ri sau trageri la poart?, erau antrenamente unde plecam primul, ?i n-am auzit niciodat? vreun comentariu. C? nu se face. Oameni civiliza?i, ce s? zic.

Clubul era unul mic, de lig

? inferioar?, dar performan?a care se f?cea acolo era impresionant?. Mul?i au zis c? nu am ce înv??a de la un club mic. Dar nu e a?a, pentru c? în Danemarca sunt undeva pe la 7 serii, în timp ce în România nu am auzit niciodat? de Liga a treia. Probabil c? exist?, dar nu-mi spune nimic. Aici se face performan?? la orice nivel. Seriozitatea e la fel de mare la Blåbjerg HK cum e ?i la Skjern sau FC København. Plus de asta, am f?cut antrenamente cu seniorii, deci înc? un plus fa?? de ce a? fi putut înv??a acas? de la juc?tori de vârsta mea.

?i iat? c? vremea a trecut foarte repede ?i este deja aprilie. Pe 2 aprilie am avut ultimul antrenament. Pentru ei e doar finalul altui sezon. Se vor întâlni în august iar. Pentru mine îns? a fost tare trist, s? ?tiu c? e posibil s? fie ultimul antrenament de handball din via?a mea. În România banui?i cum merge treaba. O s? mai încerc ?i acas?, dar nu garantez c? voi reu?i din simplul fapt c? fiecare antrenor î?i are prefera?ii lui. Mi-a p?rut r?u când m? gândeam la tot ce a fost ?i când mi-am amintit de toate golurile date pentru echip?, de toate rat?rile (monumentale unele dintre ele), de toate victoriile ?i toate înfrângerile. ?i nu, tot n-am auzit comentarii nici când ratam de la 7 sau de pe semicerc. Înc? un lucru care mi-a pl?cut aici e c? dup? fiecare gre?eal? (la antrenament sau în timpul meciurilor) e?ti încurajat cu un „Kom igen!”. În traducere liber? un fel de „Vino iar”. Dar de fapt asta înseamn? un fel de „Încearc? iar”. Probabil c? în România s-ar fi comentat ?i ai fi fost cam înjurat de colegi.

?tiu, Blåbjerg îmi va lipsi, la fel ?i echipamentul cu num?rul 6 de care m-am ata?at tare mult. Nu c? ar conta num?rul, dar mi-a pl?cut c? fiecare avea num?rul lui, nu se luau la întâmplare tricourile. Am îns? speran?a c? tot ce am adunat ?i înv??at aici m? va ajuta acas?, pentru c? de l?sat nu m? las. Ah, ?i dac? ai ghinion s? fie echipa ta aia unde vin … o s? ne cam b?tem pe unul dintre cele ?ase locuri de pe teren. Promit! ;)

Am venit ieri sear

? din Amsterdam, dup? o s?pt?mân? extrem de frumoas?, de neuitat. De neuitat cu excep?ia lucrurilor pe care le-am uitat deja. Adica totul în intervalul 02.00-08.00. Asta înseamn? c? în fiecare noapte am ie?it to?i b?ie?ii în ora? ?i ne-am întors cu dou?-trei ore înainte s? trebuiasc? s? ne trezim. A?a c? azi mi-am permis un somn prelungit pân? pe la ora dou?.

Totul are un început. La noi a fost în curtea gimnaziului, duminic? la ora 21.00 când am plecat spre Amsterd

am cu autocarul. Am ajuns diminea?? la ora nou?, deci 12 ore pe drum. 5-6 dormite, nu mai mult. Dup? asta, pân? la ora 12 am f?cut un tur al ora?ului. Undeva peste 10 kilometri de mers. Destul de obositor dup? o noapte f?r? prea mult somn. Ceea ce nu am realizat era c? ?sta era doar începutul. La 12 ne-am cazat, apoi am continuat cu cealalt? parte a ora?ului. Pe la patru am fost liberi. Dup? vreo dou? ore de somn am plecat în ora? s? mânc?m, apoi prin discoteci ?i cluburi. When you are in Amsterdam, do like them. În general programul fiec?rei seri a constat în acela?i lucru, doar c? am schimbat locurile pân? când l-am g?sit pe cel potrivit. Din p?cate, l-am g?sit de-abia miercuri. ?i o s? v? spun despre el mai târziu, la recomand?ri.

Programul începea zilnic la nou? ?i eram liberi în jurul orei trei, aici intrând ?i timpul prânzului. Am fost cam peste tot unde un turist ar trebui s? fie în Amsterdam. Rijksmuseum, van Gogh Museum, Heineken Museum, Nemo, Red Light District, casa Annei Frank, Amsterdam ArenA, Gassan Diamonds sau magazinele cu flori. Pe lâng? toate astea, am studiat un pic arhitectura unic? a capitalei Olandei. Nu prea a? vrea s? intru în detalii aici, lucrurile astea trebuie vizitate ca s? v? pute?i face o impresie. Vorbim mai târziu un pic la recomand?ri.

Principalul lucru pe care vreau s?-l discut este Amsterdamul. Ca ora? este fabulos. De necontestat un ora? cu o arhitectur? unic?. Fiecare cu p?rerile lui, dar mie nu mi-a pl?cut extrem de mult. În?eleg, e lipsa de spa?iu, dar s? construie?ti coridorul caselor a?a încât s? trebuiasc? s? urci sc?rile de-a latul e chiar penibil un pic. Sa construie?ti fiec?rei case un cârlig pentru când vrei s? sco?i mobila din cas?, este din nou, oribil. Strâzile mici ?i înguste de-a lungul canalelor sunt incomode, atât pentru ma?ini, cât ?i pentru pietoni sau bicicli?ti, care trebuie s? foloseasc? strada mai mult decât trotuarul aproape inexistent.

Capitala Olandei este un ora? plin de cultur?, ?sta e alt lucru incontestabil. Un ora? care adun? la un loc toat? arta Olandei, ?i care Doamne-ajut?, este din plin. Un ora? unde te a?tep?i ca oamenii s? se ridice la acela?i standard cultural. Dar nu. Nu e deloc a?a. ?i o spun dezam?git, cea mai trist? parte din Amsterdam sunt oamenii. Negeneralizând, bineîn?eles. Via?a de noapte e oribil?. Droga?i, be?ivi, oameni furio?i, curvari etc. Amsterdamul e plin de a?a ceva, noaptea. Ca fete, v-a?i sim?it vreodat? urm?rite prin cluburi de privirile h?r?uitoare ale b?rba?ilor? Ei bine, dac? v-a?i sim?it a?a vreodat?, imagina?i-v? c? în cluburile române?ti e totu?i înc? o situa?ie bun?. În cluburile din Amsterdam mereu vor fi 5-10 care se vor uita ?i ?ine dup? voi. De unde ?tiu? Cinci b?ie?i ?i 21 de fete în clas?. Voi de unde crede?i c? ?tiu? Ei poate nu au v?zut. Dar eu, care am tr?it 17 ani în jungl?, ca un român paranoic ce sunt, observ totul. Le v?d privirile, le citesc inten?iile, le urm?resc ?i anticipez mi?c?rile. Pe mine nu m? pot p?c?li. Din p?cate, eu nu sunt fat?, ca s? m? pot „juca” un pic cu ei, l?sându-i apoi cu spume la gur? ?i cu câ?iva cm. mai mult decât normal undeva jos.

Majoritatea vin în cluburi pentru a ag??a turiste. C? deh, ei sunt ?mecheri, la ei acas?, iar turistele sunt proaste ?i de obicei vin din ora?e mult mai civilizate noaptea. Plus de asta, au sc?pat de prieten, au b?ut, ?i sunt gata de distrac?ie. Iar lucrul ?sta este, dac? m? gândesc bine, adev?rat. A?a e. Amsterdamul are o via?? de noapte jegoas? unde doar într-o sear? am fost întrebat de trei ori dac? vreau cocain?, de dou? ori de c?tre acela?i tip. I-a? fi spus politicos s? ?i-o bage undeva, dar ?ti?i voi povestea cu vân?torul, iepurele ?i morcovul. N-o ?ti?i? E vorba de un cur, cu toate cele trei în el. Înc? n-o ?ti?i? Înseamn? c? n-a?i fost în Amsterdam. Toat? lumea e susperct?. Privirile tuturor sunt îndreptate c?tre tine. La oricine te ui?i, se uit? la tine. Suspect, nu zâmbindu-?i ?i urându-?i o sear? pl?cut?. Paranoic, nu? Ei bine, a?a paranoic, încep s? cred c? via?a de noapte în Ploie?ti era prea tare. Aia care a fost, c? anti-socialul de mine nu simte nevoia s? arate cât de viril e doar mergând prin cluburi. Am eu propria mea metod?, ?i tipelor chiar pare s? le plac? mult mai mult decât un suc în l’Opera. :)

Amsterdamul e un ora? destul de ciudat ?i la orele dimine?ii, când via?a de noapte se termin?. Pe str?zi înc? mai sunt oamenii cu drogurile, c?utând dispera?i câ?iva clien?i. Capitala Olandei devine îns? un ora? frumos dup? orele 10-11, când reînvie parc? din propria cenu??. Alt lucru negativ este traficul. Îngrozitor. Bicicli?tii sunt problema principal?. Nu m-am gândit s? num?r, dar numai joi erau s? dea peste mine trei biciclete. Nu s-ar opri nici de-ai dracu. C? nu vrea sula lor. ?i ar prefera s? dea peste tine doar ca s? nu se opreasc?. ?i cine a fost acolo m? crede. Cine n-a fost poate î?i închipuie c? exagerez, dar nu, chiar ?sta e adev?rul. Traficul e îngrozitor chiar dac? infrastructura este pus? la punct. Str?zile foarte mici sunt periculoase în acela?i timp ?i pentru ?oferi, dar ?i pentru pietoni. ?i, de ce nu, ?i pentru bicicli?ti. Tramvaiele sunt ?i ele periculoase, pentru c? merg cu viteze greu de imaginat. Nici ele nu prea se opresc, ?i dac? te-ai pupat cu vreunul, a fost ultima dat?.

Amsterdamul este cu siguran?? un ora? inferior Copenhagei din punctul de vedere al oamenilor ?i al traficului. Nu suport? compara?ie. În Danemarca nu vei vedea oameni care se uit? urât la tine, chiar dac? tu le pari suspect. Desigur, ?i acolo se vând droguri ?i via?a de noapte este un pic pericuoas?, dar în niciun caz asta ca în Amsterdam. Ceea ce nu s-a întâmplat în Amsterdam spre exemplu, dar care s-ar fi întâmplat în Bucure?ti, s? zicem, ar fi s? dai de ?mechera?i. Chiar dac? se uit? urât la tine, nimeni nu vine s? î?i arate cât de tare e el, ?i c? tu e?ti în ora?ul lui ?i c? ar fi inteligent s?-?i ?ii gura. Nimeni nu te ia la b?taie doar pentru c? dansezi în locul nepotrivit. M?car atât, nu? Dac? ne gândim îns? la ce ascunde Amsterdam, nu ?tiu câte ora?e în lume mai sunt la fel ca el. Ca ora? cultural este extraordinar. Din p?cate, repet, oamenii nu se ridic? la acela?i nivel.

Servirea în orice restaurant este din nou, super. Nu am întâlnit pe cineva care s? nu ?tie englez?, ?i n-am fost în trei localuri, ci probabil în peste 15. To?i î?i zâmbesc, vin ?i te întreab? dac? totul e în regul?, mâncarea vine relativ repede ?i e foarte bun?. Pre?urile sunt cam mari, dar na, e Amsterdam. La servire d?m o bulin? alb? ora?ului. Concluzia este c? Amsterdamul e un ora? frumos, un rai pentru fotografi, o pl?cere pentru cei care savureaz? arta. Este frumos s? fii acolo, nu pot s? spun c? nu e a?a. Niciodat? singuri în ora? dup? ora 5-6, ?ine?i minte asta. Fi?i cel pu?in trei-patru împreun?. Amsterdamul este un ora? care trebuie vizitat, dar nu este un ora? în care o s? î?i fac? mare pl?cere s? revii.

Recomand
Dac? ve?i alege s? merge?i, v? voi recomanda ni?te locuri care nu trebuie ratate:

Rijksmuseum – Muzeu de art? unde pute?i g?si multe dintre originalele lui Vermeer, Rembrandt, Steen ?i mul?i al?i importan?i pictori olandezi. Securitatea e ca la aeroport, asta e partea negativ?.

Heineken Experience – Se mai nume?te ?i Heineken Museum. Vi se poveste?te despre Heineken, pute?i face fotografii, v? pute?i personaliza o sticl? de Heineken pentru 5 euro, vi se explic? procesul prin care se ajunge la bere într-un mod interactiv, ve?i g?si ?i ni?te lucruri despre Champions League, Heineken fiindu-i sponsor principal ?i doar intrarea presupune dou? beri gratis la finalul turului. Dac? da?i de barmanul care seam?n? cu Jonah Hill, doar c? un pic mai slab, v-a?i scos ?i de distrac?ie, ?i de alte beri gratis dac

? sunte?i copii cumin?i.

SportsBar – Este pozi?ionat nu departe de centrul ora?ului. Cele mai bune cl?tite din ora? le ve?i g?si acolo. Sunt transmise foarte multe meciuri de fotbal, baschet, rugby ?i altele, ?i este un bar foarte lini?tit.

Paradiso – Cea mai bun? discotec? din Amsterdam, cel pu?in dintre cele pe care le-am v?zut. Este pur ?i simplu uria??, are trei etaje ?i muzica e foarte special?. Dac? vrei s? te distrezi, acolo trebuie s? te duci. Nu se afl

? departe de centrul Amsterdamului. Partea negativ? este c? intrarea, depinzând de zi, este ?ase sau opt euro, dar, crede?i-m?, merit?.

Casa Annei Frank – Dac? nu ?ti?i cine este e trist. Dac? ?ti?i atunci v? pute?i imagina ce frumos ar fi s? îi vede?i casa, ?i chiar ?i jurnalul original. Securitatea e ca la aeroport, din nou.

Nemo – Este un centru ?tiin?ific interactiv. Foarte interesat, bun de pierdut câteva ore. Se afl? din p?cate undeva pe la marginea ora?ului, dar merit? v?zut.

HardRock Cafe – Exist? ?i în Bucure?ti de ceva timp. N-am fost acolo, dar cea din Amsterdam este extraordinar?. Mâncarea e diferit? fa?? de ce po?i g?si în celelalte locuri, chelneri?ele sunt mereu acolo dac

? ai nevoie de ceva. Pre?urile, din nou, destul de ridicate. G?se?ti pe acolo ?i chitarele lui van Haalen, Slash, ?i al?ii. Cum nu m? pricep ?i nu sunt fan, am uitat care „al?ii”.

Cele mai bune poze din Amsterdam le g?si?i aici, accesând colec?ia mea de pe deviantART.

Cei care sunte?i elevi a?i auzit probabil de el. Elevi în licee mai mult sau mai pu?in europene, to?i ar trebui s? fi?i familiariza?i cu acest proiect, pentru c? din câte ?tiu eu se desf??oar? în foarte multe ?coli. Dar când spun familiariza?i m? refer doar la a ?tii c? este un proiect în care ?coala ta este implicat?. Nimic altceva. Exemplu vi-l dau din fostul meu liceu, probabil ?i viitorul. Mereu se discuta în nu ?tiu ce întâlniri cu oameni importan?i despre proiectul Comenius. Ini?ial am crezut c

? e un proiect gen link exchange, în care niciuna dintre ?coli nu câ?tig? prea mult. Un proiect f?cut de dragul de a cheltui banii de la Educa?ie. ?i a?a era. Nu m-am îndoit deloc.

Când am venit în Danemarca am aflat ce înseamn? de fapt Proiectul Comenius. Este un proiect pentru elevii din majoritatea ?colilor cu certificat european, care const? în schimb de elevi pentru câteva zile. 4-5 zile. Nu mai mult. Fiecare an are o tem?, ?i dou? întâlniri de acest fel. Anul acesta ?colar a înseamnat o întâlnire în toamn?, unde 4 elevi din clasa mea au plecat în Spania, ?i înc? una ?inut? între 18 ?i 22 martie, în Danemarca. Norocosul de mine, chiar în ?coala mea, ?i mai presus de toate, cu clasa mea, pentru c? avem profil de ?tiin?e politice, sociologie ?i englez?.

Tema acestei întâlniri a fost „poluarea mediului”. ?tiu, sun? plictisitor ?i aiurea, dar chiar mi s-a p?rut interesant, ?i o s? dezvolt subiectul într-un articol separat, cât de curând. Nu doar c? noi n-am f?cut ore, dar am stat toat? ziua în grupe ?i am lucrat. A fost interesant, mai ales c? oaspete ?tiu cum e s? fii. În zilele astea am fost gazd?, m-am sim?it extraordinar ?tiind c? fac ceva pentru Proiectul Comenius ?i pentru ?coal?, ?i am cunoscut elevi din Spania, Belgia, Olanda ?i Norvegia. Dou? dintre cele patru zile au fost rezervate pentru timp liber, asta însemnând o excursie în Esbjerg (ora?ul num?rul cinci ca num?r de locuitori din Danemarca), mers la shopping (nu, nu eu) sau la bazin ca s?-?i arate tipele din Spania formele modelate pe plajele fierbin?i din Ibiza.

V-am povestit asta ca s? v? mai spun ?i c? nu am v?zut în ?coala de acas? vreun elev din vreo ?ar? european?. Niciun Comenius. Niciun proiect despre ecologie. Nimic. ?i asta chiar dac? se pune mare accent pe faptul c? liceul e european.

Plus de asta, în fiecare revist? a ?colii pe care am redectat-o, a trebuit s? scriu o pagin? cu proiecte derulate de c?tre ?coal?, unde Comenius era cap de list?. Poate or fi fost ceva elevi care au plecat, nu sunt sut? la sut? sigur de asta, dar eu nu ?tiu de niciunul. ?i mi s-ar p?rea normal s? fie ale?i elevi din toat? ?coala, nu doar prefera?i ai profesorilor, sau elevi pe care îi au directorii la clas? ?i rup c?r?ile.

?i dac? ar fi plecat cineva, mi s-ar fi p?rut ?i mai normal ca ?i ceilal?i elevi din ?coal? s? afle. Ah, ?i c? v-am zis mai sus de tocilari. Da, ei nu au ce c?uta într-un astfel de proiect. To?i cei care au venit din Spania, f?r? excep?ii, ar?tau ca oameni care înva??. ?i totu?i, engleza lor era, scuza?i-m? c? v? spun, de c?cat. La fel ?i a câtorva din Belgia, Olanda ?i Norvegia. Pentru c? un tocilar nu va avea niciodat? engleza la fel de bun? ca un elev care chiar o vorbe?te. Pe net, în afara lui, nu conteaz?. Dac? trimi?i d-?ia care nu scot capul din c?r?i, nu vor în?elege nimic din ce se întâmpl? în acele proiecte, pentru c? ei înc?-?i mai caut? cartea de mate în ghiozdan când lucrul în grupe e deja gata.

Acolo trebuie trimi?i oameni deschi? i la m

inte.

Trecând peste liceul meu ?i faptul c? „uite Comenius, nu e Comenius” auzim an de an, proiectul ?sta chiar e interesant. Mie unul mi-a pl?cut. Tuturor din clas? ne-a pl?cut ?i ne-a f?cut pl?cere s? cunoa?tem persoane noi ?i s? avem ocazia s? vedem diferen?ele dintre ??ri. Ei mai mult decât mine, c? eu le-am mai v?zut o dat? nu cu mult timp în urm?. E o idee interesant? ?i cred c

? n-ar fi deloc r?u ca ?i în România s? înceap? s? se pun? î n aplicare, c

? poate le-ar mai deschide ochii unora.

Acesta este un articol postat automat. Eu înc? sunt în Amsterdam, comentariile înc? intr? în moderare :)

Înc? de când eram mai mic decât ghiozdanul, ai mei mi-au spus c

? trebuie s? am grij? de mine. Indiferent c? asta era pe maidan, la fotbal, la ?coal?, la pititea, la ?ar? sau la înot. ?tiam c? trebuie s? am grij? de mine ?i de s?n?tatea mea, c? e cea mai important? în via??. ?i înc? mai cred în lucrurile astea. Cam asta î mi doresc mereu.

?i de ziua mea, ?i de Pa?ti, ?i de Cr?ciun. Dac? sunt s?n?tos, restul vine de la sine.

Am sc?pat de picioare ?i mâini rupte, chiar dac? nu po?i s? zici c? st?team în cas? de diminea?a pân? seara. Când nu eram acas? sau la ?coal?, eram sigur la fotbal cu vecinii sau prietenii. ?i când joci ani de zile pe beton, nu po?i s? scapi f?r? accident?ri. Totu?i, n-au fost a?a de grave, spre bucuria mea.

De când sunt î n Da

nemarca am observat un lucru tare ciudat. Ori e gimnaziul blestemat, ori oamenii chiar asta vor. F?r? exagerare vorbind, de la începutul anului ?i pân? acum nu a existat perioad? în care cel pu?in un elev s? nu aib? piciorul rupt. ?i nu doar b?ie?i, fotbali?ti sau alt fel de sportivi. Nu, chiar ?i fete. Nu în?eleg, e o mod?? E sexy s?-?i rupi picioarele mai nou? Nu mai ?tie lumea s? aib? grij? de ea?

Plus de asta, din obi?nuin?? probabil, oamenii ??tia nu doar c? nu pot merge f?r? cârje, dar cred c? ar fi î n stare s

? participe la campionatul mondial de cârje-vitez?. Uneori m? întreb dac? pot s? alerg mai repede decât pot ei în cârje. Îmi imaginez cum se antreneaz? acas?. Î?i iau cârje cu greut??i ?i fug cu ele prin curte. Î?i enerveaz? câinii ?i îi oblig? s?-i alerge. La metoda asta vor renun?a repede, sunt sigur. Se plictise?te câinele, nu de alta. Obose?te. Când alergi spre o ?int? ?i nu reu?e?ti s? o prinzi, începe s?-?i scad? interesul.

Apoi calific?rile. Se adun? tot ora?ul la cineva acas?. Obligatoriu cas? cu etaj. Sc?rile sunt ?i ele o parte important? a probei. Coborâre, sta?ionare ?i urcare. Cei mai buni cinci pleac? mai departe, la campionat. Campionatul se ?ine la ?coal? cred. Pe perioade. Mette ?i l-a rupt prin septembrie. Anders în noiembrie, urmat de Morten ?i Lars. Bettina a fost prin februarie, ca acum s? vin? vremea lui Klaus. Competi?ia e în toi.

M? gândesc chiar s? înfiin?ez o asocia?ie a pariorilor. Ce bani a? putea face. M-a? întoarce în ?ar? cu mult mai bogat decât am plecat. Ah nu, n-am plecat deloc bogat. Dar m-a? putea întoarce a?a. Încep s? cred c? e de fapt o competi?ie secret?, ?inut? de un num?r restrâns de persoane. Danezilor nu le-o fi p?rând ciudat, dar unui român care nu a v?zut mai mult de 10 oameni cu picioarele rupte în toat? via?a lui îi sare imediat în ochi. A? putea s? fiu un descoperitor. Un Columb al mafiei concursurilor de cârj?-vitez? ?i rezisten??.

Trecând peste toate astea, mi se pare tare ciudat? treaba. Bineîn?eles, f?r? calific?ri ?i concursuri, dar oamenii ??tia chiar nu au fost înv??a?i s? aib? grij? de ei? Pentru un sportiv, spre exemplu, un picior rupt înseamn? 5-6 luni de pauz?, plus înc? o dat? pe atât de recuperare. Un an din via?? pierdut. Bine, nu to?i au picioarele rupte. Unii au foar luxa?ii de glezn? sau ceva la genunchi, dar to?i au picioarele în ghips. Iar asta înseamn? c? e mai grav decât un set de crampoane pe tibia protejat? de o ap?r?toare. Mi-a? dori s? le transmit s? aib? mai mare grij? de ei, dar probabil ar crede c? fac pe de?teptul. Prefer doar s? îi urm?resc. Poate cândva, voi fi ?i eu un descoperitor al mafiei, la fel ca ?i preferatul meu, Mario Puzo. ?i atunci poate vom putea scrie amândoi o carte. Pân? atunci înc? m? cert cu anonimitatea.

Update: C? tot suntem exact la subiect. Dup? ce am plecat de la ?coal?, a?teptând în sta?ie s? vin? autobuzul, îl v?d pe Lars, profesorul de sport, venind c?tre un Opel negru cu dou? gen?i. Din ma?in? iese o femeie care ia gen?ile, le pune în portbagaj ?i se urc? înapoi în ma?in?. Lars revine dup? jum?tate de minut, de gât cu un copil cu … ce crede?i? Piciorul proasp?t pus ghips :) Vede?i, dac? eram celebru, copilul ?la ar fi citit ce-am scris eu aici ?i ar fi avut grij? de el.