În primul rând ?tiu c? am, din punctul unora de vedere, ceva scuze de cerut. Nu v-am mai scris de mult ?i asta chiar dac? pe Twitter sau Blogoree am mai fost. Nu este pentru c? vreau s? m? las de blogging, ci pentru c? simt c? nu mai pot scrie la foc automat, cum o f?ceam înainte. Probabil c? aici a intervenit ?i recenta schimbare de mediu, sau poate c? al

tele au fost cauzele. Nu le ?tiu, dar cert este c? a?a cum scriam înainte n-o voi mai face niciodat?. D in m

ultiple motive. Pe de alt? parte, de blogging nu m? las, chiar dac? unora v-a trecut prin cap asta în perioada de secet? de aici. Dup? cum v-am mai spus, cel mai bine este s? v? abona?i la reader (în dreapta, sub categorii) ?i s? primi?i articolele direct pe e-mail.

Acum, s? trecem la subiectul postului. V? spun de la început c? e scris sub influen?a anumitor discu?ii avute cu prietenii, ?i în urma unei frustr?ri de care suf?r, dar pe care o voi elibera aici, acum, pentru totdeauna. ?i da, pe unii v? atac.

REPETÉNT, -?, repeten?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Elev sau student) care repet? clasa sau anul de studii deoarece nu a ob?inut nota de trecere.

corticosteroids prednisone

– Din germ. Repetent.

Asta spune la dic?ionar. Asta înseamn? repetent. Nici nu ?tiu dac? Ministerul îmi va echivala anul din Danemarca sau nu, ?i deja au început s? fie f?cute glume proaste. Proaste, vreau s? spun. Foarte proaste. Gen „e?ti repetent”. Azi vreau s? m? adresez în special redu?ilor mintal care nu în?eleg diferen?a dintre mine ?i un repetent. ?i nu cei cu glumele. Ci cei pe care, într-adev?r, nu-i duce capul.

Pentru a r?mâne repetent trebuie s? urmezi cursurile unui an ?colar. În acela?i timp, trebuie s? dovede?ti atâta incapacitate de lucru încât s? îi convingi pe profesori s? nu te treac? la materiile lor (sau s? le fii nesuferit, depinde ?i de situa?ie). Apoi, în toamn?, dai ?i ni?te examene. Ca s? r?mâi repetent, trebuie s? le cazi ?i pe alea. C? toat? vara ai fost la mare, la soare, feti?ele sunt goale ?i n-ai înv??at. Bun, acum s? v? explic situa?ia mea. Elev român, plecat vara trecut? la studii într-o alt? ?ar?. Deci la studii, nu la dat cu fundul sau la furat de portofele. Într-o ?ar? despre care mul?i nu ?tiu nimic: în Danemarca, nu în Spania sau Italia. Au auzit ?i ei prin stânga ?i prin dreapta c? danezii sunt reci ?i c? limba e oribil?. Ei, uite a?a reci cum sunt ei, am avut prieteni mai mul?i ca în România, oameni care azi îmi spun c? le e dor de mine ?i c? de-abia a?teapt? s? ne vedem. ?i a?a cum limba aia e oribil?, în patru luni o vorbeam fluent. Patru. Unu, doi, trei patru. În concluzie, în timpul frecat de voi cam pân? la teze, eu am înv??at o limb?. A?a urât? ?i rigid? cum e.

Apoi, undeva prin var?, când voi avea?i vacan??, eu am aflat c? dau ?apte examene. Mate (scris – 5 ore, oral – o or?), danez? – 5 ore, sociologie ?i politic? – 6 ore, germana – oral – o or?, ansamblu de proiecte – oral – o or?, englez? – 6 ore. ?apte examene finale care înseamn? mai multe examene decât am dat toat? via?a în România. ?i mai multe decât a?i dat voi pân? în clasa a 12-a. Iar de astea am aflat cu o lun? înainte s? le dau. Hai, ce v? mai aburesc atât, mai bine v? spun c? am trecut anul ?i gata. ?i l-am trecut cu o medie bun?, din punctul meu de vedere, de elev care niciodat? n-a avut în România medie general? sub 9.36. Nu v? zic mai multe, c? pic în extrema cealalt?. Important e c? eu nu ?in minte s? fi fost declarat vreodat? repetent. Nici în România, nici în Danemarca.

Apoi, dac? trecem peste aspectul ?colar, în partea numit? „experien?? de via??”, voi sunte?i repeten?ii. Mul?i dintre voi nu vre?i s? pleca?i din ?ar? pentru c? v? e mai comod aici. V? e mai comod în bra?e la mama ?i la tata, la bunica ?i bunicul. V? e mai comod aici, c? aici v-a?i n?scut. V? e bine, da’ nu prea, cum era o vorb? de-aici. ?tiu, la aceea?i vârst? cu voi, dou? limbi aproape de perfec?ie, ?i înc? una pe care am f?cut-o, s?racul de mine, vreo 9-10 ani. Îns? în mintea voastr? de g?ini, tot un repetent sunt, nu? Urât, tare urât, s?-mi iau prietenii în colimator. ?tiu, sunt un nenorocit. Dar m?car pe asta nu o contest. Îns? când aud replica de mai devreme, cu repetentul, îmi ies din pepeni. ?i ?ti?i de ce? Pentru c? eu consider c? altcineva e repetent în situa?ia asta. ?i sunte?i cam mul?i repeten?i ?i incapabili psihic, dac? m? pune?i pe mine în aceea?i oal? cu leprele care n-au fost în stare s? treac? anul. ?i uneori, când v? v?d a?a de t?lâmbi, mi-e tare mil? de voi.

Gata, acum mi-am v?rsat frustr?rile ?i am aruncat ?i cu destule fecale în voi. Suntem prieteni iar, nu? :)

Cu mai pu?in de un an în urm? v? scriam cum e pe meleagurile daneze de lâng? Odense. Tot atunci v? scriam, pueril, bineîn?eles, un articol despre ce vreau s? experimentez aici în Danemarca. ?i nu era nici bungee-jumping ?i nici s? m? dau cu parapanta. Poate s? m? dau cu parapante, dar nu cu parapanta. Nici nu mai ?tiu ce era, ?i nici nu are importan??. Pentru c? oricum a fost altceva. Cu mult mai mult decât speram.

Danemarca mi-a adus ceva la care nu speram pe 2 august, atunci când am ajuns aici: lini?te. M-a f?cut s? în?eleg c? aici îmi e locul. Sunt oameni care nu î?i g?sesc locul toat? via?a. Eu l-am g?sit aici, la mii de kilometri departe de România. Danemarca a reu?it s? m? conving? de faptul c

? m-am n?scut într-un loc gre?it ?i c? aici trebuia s? fie maternitatea din Ploie?ti, undeva lâng? micul or??el Varde. Undeva în incinta gimnaziului din Varde, acolo unde am experiementat cel mai „aerisit” sistem de înv???mânt. Al doilea cel mai bun din Europa, statistic vorbind. Acolo unde, tot statistic vorbind, puteai sa stai cu laptopul în parc f?r? s?-?i fie fric? de faptul c? te întorci acas? f?r? el. Pentru c? este ?i a doua ?ar? din lume ca nivel de siguran??.

Fizic, nu mi-a adus nimic. Nu plec cu nimic în plus fa?? de ce am venit. Pu?ine haine, un N95 ?i cam atât. Nimic altceva. La nivel de „mansard?” îns?, vin cu multe alte lucruri acas?. Cu o nou? mentalitate, cu siguran??, lucru pe care mi-l tot bag? în ochii prietenii. C? m-am schimbat. ?tiam. ?i sunt bucuros c? am devenit ceea ce sunt azi. ?i n-am scris prieteni, ci prieteni, pentru c? ?tiu c? m? ve?i accepta ?i a?a (da, e un fel de repro?). În acela?i timp ?tiu c? mai sunt multe lucruri de f?cut ?i c? unul dintre acele „multe” poate înseamna s? revin aici.

Danemarca. Ce gaur? neagr? era înainte de 2 august 2008, ?i cât de mult reprezint? azi în universul meu. Cât de iritat eram de faptul c? nu se numea Germania, ?i cât de mult mul?umesc azi c? este un pic mai la nord. Ce chinez? mi se p?rea limba, ?i cât de frumos sun? acum. Cât de nervos eram înainte, ?i cât de calm am devenit acum. Pe cât de curios eram înainte în leg?tur? cu tot felul de mizerii, pe atât de neinteresat sunt azi. Cu ce concepte despre via?? am plecat, ?i cu ce concepte vin. Cât de slab am plecat, ?i cât de încrez?tor voi p??i pe Henri Coand? s?pt?mâna viitoare. Pentru c? da, ca orice alt? poveste, ?i povestea mea se termin?. Pentru moment, sau cel pu?in asta vreau s? cred. Pentru c? „acas?” e unde te sim?i bine, nu unde te-ai n?scut. Iar pentru mine, de s?pt?mâna viitoare, „acas?” va avea dou? în?elesuri.

Amintirile nu vor r?mâne doar într-un cont de Facebook, în ni?te poze. Ele se vor afla mereu în mintea mea, dar mai ales în sufletul meu. Partea care mai r?mâne, pentru c? o bucat? mare r?mâne aici, acolo unde m-am sim?it ca într-un joc de Sims, acolo unde î?i ghidezi via?a virtual? printr-un mouse. Acolo unde nu doar c? o ghidezi, dar acolo unde î?i po?i îndeplini ?i visele, chit c? asta înseamn? s? ajungi „sus-pus” î ntr-un job, sau s

? î?i cumperi ma?ina preferat?. Eu nici n-am lucrat ?i nu mi-am luat nici ma?in?. Am f?cut cu mult mai mult de atât. Am tr?it într-o lume a mea, într-o lume la care am visat mereu. ?i asta la doar 17-18 ani. ?i la fel cum un atlet de performan?? atinge un timp extraordinar, iar apoi munce?te din greu pentru a deveni ?i mai bun, la fel voi face ?i eu. Un vis s-a împlinit în ziua în care am venit aici. Cel la care aspir acum se va împlini atunci când voi reveni aici. Poate pentru totdeauna.

?i totu?i nu-mi vine s? cred. Nu cred, de fapt, c

? s-a terminat. Sunt preg?tit s? m? trezesc iar la 6 în fiecare diminea??, s? iau trenul de 6.53, autobuzul de 07.45. S? ies la 13.30. Mâine sunt gata s

? o iau de la cap?t. Nu s-a terminat de fapt. Refuz s? cred. S?pt?mâna viitoare mergem la ?coal?…

Am fost sâmb?ta trecut? la Legol

and. Legoland Billund, cel mai mare din lume, deschis în 1968 în apropierea fabricii Lego. De fapt, ?ara de unde a pornit Lego. Nu doar c? am intrat gratis (cine nu se scoal? de diminea??, ajunge târziu), dar am avut parte ?i de o experien?? pl?cut?. Lego a fost pentru copil?ria mea o pl?cere. Înc? mai am în minte zilele întregi petrecute cu asamblatul pieselor. ?i s?pt?mânile întregi petrecute în încercarea de a g?si piesele pierdute.

Cu care îmi d?dea mama în cap când le g?sea. Asta dac? nu erau în aspirator (cu care tot eu d?deam). Doamne, acum realizez, câte f?ceam când eram mic. Îi mul?umesc b?trânelului fidel N95 care nu m-a l?sat la greu ?i care a f?cut peste 200 de poze.

Poze din care le-am selectat pe cele mai bune, pe care v? las s? le vede? i pe galer

ia mea de pe deviantART.

Dac? ave?i drum prin Danemarca, mai ales prin vestul ei, nu rata?i Legoland. E ceva care cu siguran?? o s? v? readuc? sentimentul de copil?rie. Ca t?ticului pe care l-am v?zut admirând exponatele. Întrebat de copil de cât timp sunt acolo, el a r?spuns zâmbind copil?re?te: „De vreo 7-8 ore”. Mai sunt ?i alternative: Legoland Windsor – Anglia, Legoland Deutschland – Germania ?i Legoland California – USA. V? las cu pozele acum.

Pe prima o ?ti?i, e scris? de papagalul ?la care nu are chef azi. A doua nu e chiar pentru orice tip de liceeni, ?i nu e nici vreun discurs înfl?c?rat cu dorin?a de a v? face s? urni?i mun?ii din loc. E pentru un grup anume, undeva pe la 25 de liceeni, oameni care au reprezentat foarte mult pentru mine. Hai s?-i d?m drumul, c? poate mai ave?i ?i altele de f?cut:

Salut?ri 2.d! Din p?cate azi am luat cu to?ii vacan?a de studiu. Nu m? în?elege?i gre?it, s? iei vacan?? ofer? mereu un sentiment pl?cut, dar pentru mine e ?i un pic trist pentru c? e ultima mea zi în Gimnaziul din Varde.

Arunca?i cu baloane cu ap? în broa?te ?i pentru mine. Ne vedem ;)

A?i realizat probabil singurei despre ce scrisoare e vorba. E mesajul pe care l-am trimis tuturor colegilor pe care i-am avut în Danemarca. Broa?tele sunt a?a numi?ii „boboci”, iar aruncarea cu baloane pline cu ap? este o tradi?ie de care eu am sc?pat, fiind anul doi. Am sim?it nevoia s? le spun lucrurile astea, s? transmit ceva celor care au reprezentat o parte important

? în via?a mea. Pentru c? anul care se termin? cât de curând a fost fantastic ?i datorit? lor. Nu chiar tuturor, dar în orice caz, datorit? majorit??ii. Majoritate care cât de curând se va afla la mai mult de 2000 de km. dep?rtare…

Soarele r?sare mai devreme, apune mai târziu. Pe la 23.30 înc? se mai vede lumina afar?. D-aia am adormit a?a de greu asear?. Dar ?sta e un semn c? a venit vara. Cel pu?in perioada. ? i vremea de afar

? te îmbie s? mai ie?i pe u??, chiar dac? e weekend ?i tot ai ie?it pe u?? c?tre ?coal? to?t? s?pt?mâna. ?i eu, care de obicei în weekend prefer s? dorm pân? târziu ?i s? frec menta, am ie?it azi prin curte. Am t?iat iarba, am luat o carte ?i am citit, m-am întins la umbr? ( nu e cazul s

? m? bronzez înc?), ?i am a?ipit câteva minute. Asta între cele dou? finale de handball ale campionatului na?ional danez.

De ce îmi place vara nu are rost s? v? spun. Nici nu m? îndoiesc de faptul c? tuturor v? place. C? v? aminte?te de când era?i copii ?i avea?i vacan??, c? sunte?i copii ?i ave?i vacan??, c? e frumos afar?, c? merge?i la mare, la iarb? verde. Motivele sunt multe ?i pot enumera pân? mâine. Tuturor v? place vara. Tuturor v? tresare inima când v? trezi?i diminea?a ?i afar? soarele înc?lze?te ora?ul. Ei bine, eu am sc?pat pentru moment de ora?, iar când în Danemarca te treze?ti ?i soarele e c?lduros, ?i mai ales dac? vântul nu bate, atunci e clar: a venit vara. Cum s? fii sup?rat sau trist atunci când afar? este o astfel de vreme

?

Din ultimele 48 de ore de var?, 12 le-am petrecut în dou? examene. Mai am înc? patru ?i termin cu ele. Înc? un motiv pentru care m? pot bucura ca vine vara.

?i când stai în fiecare zi ?ase ore ?i scrii, nu prea-?i mai vine s? faci altceva decât s? vii acas? ?i s? dormi. Deci (?tiu, doamna Oprea, propozi?iile nu se încep niciodat? cu „deci”) a?a mi-am petrecut eu primele dou? zile de var?. Pe a treia, azi, v-o ilustrez prin dou? fotografii. La voi a venit vara? Cum a?i petrecut primele zile?