To t

dau pe Twitter de câteva zile c? o s? merg la România – Danemarca. Ei bine, dup? ce am fost la Spania – Serbia cu dou? ore înainte, am fost ?i la România – Danemarca asear?, la Campionatul European de Handball Feminin din Danemarca ?i Norvegia. Cum grupa României se desf??oar? în ora?ul în care locuiesc eu, nu am rezistat tenta?iei de a merge la meci, chiar dac? biletele nu au fost printre cele mai ieftine. Înainte s? v? povestesc ce cred eu despre seara asta, nu vreau decât s? spun c? au fost ni?te bani cheltu?i pe o experien?? care va r?mâne mult timp în inima mea. Nu doar pentru c? am v?zut România la lucru. Nici pentru c? am b?tut (pentru c? am pierdut, de fapt), ci pentru c? am tr?it un meci de handball de nivel interna?ional în mijlocul civiliza?iei.

Al?turi de o prieten? ne-am bucurat, am urlat, ne-am uitat urât la „vecini” ?i am cântat imnul, asta fiind printre al?i 6400 de danezi. Care nu, nu se uitau urât, nu urlau la noi, nu ne luau la ochi, ci f?ceau lini?te. Cu morcovelul în fundule? în prima repriz?, când Na?ionala României era pe val, to?i danezii aplaudau ac?iunile Na?ionalei lor, ? i flu

ierau atacurile noastre. Nu v? pot explica ce sim?eam eu, din tribune; m? gândesc ce sim?eau fetele pe teren.

Înainte de meci am urlat din tribune dup? Oana Manea, ?i i-am spus „s? le bat? la curul gol pe astea”. Era prea concentrat?, probabil, s? realizeze ce am zis. Am avut locuri exact deasupra tunelului c?tre ?i dinspre vestiare, a?a c? am mai urlat de câteva ori c?tre Narcisa, Lumini?a, Radu Voina ?i altele. Am cântat imnul al?turi de, probabil, al?i 20-30 de români în toat? sala. Pot s? pun pariu c? se auzea pân? în col?ul cel?lalt al s?lii. ?ti?i c? nu d? patriotismul afar? din mine, nu e o surpriz?, dar m-am sim?it mândru c? sus?in echipa care, pe teren, nici nu conteaz? din ce ?ar? vine.

Pentru c? Na?ionala de Handball a României este tot ceea ce avem, ca ?ar?. Este brandul nostru. Este singurul lucru cu care scoatem capul (poate gimnastica ?i polo-ul s? mai ajute un pic, dar e clar ce echip? este plasat? cel mai sus în ierarhia na?ional?). Na?ionala de Handball României este singura pentru care a? avea curajul s? cânt imnul ??rii mele între al?i 6400 de str?ini, iar apoi s? m? a?ez lâng? ei ca ?i cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Pentru c? echipa asta merit?. Pentru c? pe primii danezi pe care i-am întrebat ce români ?tiu, au r?spuns Cristina V?rzaru (Viborg), Carmen Amariei (Slagelse ?i FC Copenhaga) ?i Narcisa Lecu?anu (Aalborg). Nu Hagi, nu Nadia, nu N?stase.

România nu a mai pierdut contra danezelor din 10 decembrie 2002, timp în care le-am b?tut pe unde le-am prins. Ba la noi, ba le ele, ba prin deplas?ri. Tradi?ia s-a oprit azi. Ceea ce continu?, îns?, este speran?a c? într-o zi Na?ionala României va aduce un trofeu la Bucure?ti. Eu cred în fetele astea.

?i în Radu Voina cred, chiar dac? nu a?a cum o f?ceam în Tadici. Cred ?i c? asear? a gre?it cerând time-out prea târziu în repriza secund?, îns? d-asta se nume?te o echip?: fiecare î?i aduce aportul. Poate c? b?team Danemarca, poate c? b?team ? i Serb

ia, dar poate c? în grupa secund? nu f?ceam mai brânz?. A?a, în condi?iile date, fetele sunt sub presiune, a?a cum sunt obi?nuite, ?i chiar cred c? vor trece ?i de grupa secund?, indiferent de rivale.

Una peste alta, meciul de asear? mi-a produs ni?te amintiri care vor r?mâne mult timp în sufletul meu. S? po?i s? fii al?turi de Na?ionala ta atunci când are mai mare nevoie este un sentiment superb. Plus de asta i-am spus Lumini?ei Hu?upan c? este idolul meu, le-am transmis câteva cuvinte de încurajare ?i fetelor, ?i am plecat cu sufletul plin de bucurie ?i speran?? c? România, într-o zi, va aduce un trofeu acas?. Succes fetelor în continuare!

Pe 1 octombrie s-a f?cut o lun? de când am început cursurile facult??ii de D

esign Multimedia ?i Comunica?ii din cadrul Colegiului Universitar al Danemarcei de Nord ?i dac? ar trebui s? trag o linie, ar fi trasat? cu mult mai sus de cât m? a?teptam. ?tiam cum arat? ?i cu ce se m?nânc? înv???mântul danez, dar facultatea este chiar diferit

? de cum decurg lucrurile la liceu. În prima zi de facultate ni s-a spus c? atunci când o s? vin? vacanta de Cr?ciun, chiar vom avea nevoie de ea, pentru c? vom fi epuiza?i. Ei bine, nu am crezut. A trecut o lun? ?i jum?tate ?i deja simt c? am nevoie de vacan?a aia.

De ce spun c? lucrurile sunt diferite la facultate fa?? de cum era în liceu? Pentru c? înv???mântul preuniversitar danez se bazeaz? pe un principiu simplu: group-based learning. Adic? mai tot ce faci se face pe grupuri. Citirea unui text ?i interpretarea lui, indiferent de cât de banal este respectivul text, se face de obicei în grupuri. Chiar ?i tra du

cerile sau exerci?iile de gramatic? la orele de limbi str?ine se fac în grup. Se pune mult accent pe ideea de a fi în stare s? te integrezi rapid într-o nou? mini-comunitate în care s? po?i s?-?i exprimi ideile ?i p?rerile concret. Like in the real world, actually.

La facultate se face pasul urm?tor. Aici se pune în practic? a?a numitul concept de project-based learning. Adic? nu doar c? uneori se lucreaz? ?i în grupe, dar totul se face pe baza unui proiect. Teorie? Cam deloc. Iar ca s? v? fac s? în?elege?i c? treaba chiar a?a st?, v? voi spune c? într-o singu

r? lun? am f?cut mai multe lucruri legate de webdesign decât am f?cut toat? via?a. Am intrat la facultate cu ni?te simple cuno?tin?e de html, dobândite datorit? penibilit??ilor alea de pagini web pe care le f?ceam când eram mic (le g?si?i în about), ?i dup? o lun? deja am codat un .psd. Adic? am f?cut un site de la 0, cu html ?i css, în condi?iile în care în august nivelul meu de cuno?tin?e la css era 0. Cum am reu?it asta? P?i ni s-a dat de f?cut un site dup? câteva ore de html ?i vreo 20 de minute teorie de css, de la un profesor care a spus c

? a înv??at limbajul ?sta de programare în dou? luni. Noi am reu?it s? cod?m un site într-o zi ?i o noapte, site care chiar a ie?it foarte bine. ?i nu doar mie, ci chiar ?i celor care nu ?tiau nici m?car html dinainte. Chiar dac? a fost pu?in? teorie, sim?indu-te presat de acel deadline apropiat, ai f?cut tot posibilul s? faci site-ul ala. Ai mai dat un search pe Gogu’, l-ai mai întrebat pe vecinul de banc? etc. ?i a ie?it! Cât de simplu ?i în acela?i timp cât de efectiv…

Tot în luna asta am înv??at (fa?? de ce ?tiam dinainte) s? lucrez cu vectori în Photoshop, am terminat câteva logo-uri, am lucrat la ni?te postere, am f?cut o reclam? video la gr?dina zoologic? din ora?, am f?cut o campanie publicitar? pentru o firm? de electricitate ?i am dobândit ?i ceva basic ideas despre marketing. Toate într-o singur? lun?, în nu mai mult de 5 ore zilnic.

În concluzie, asta înseamn? project-based learning. ?tiu, mai e mult pân? departe ?i înc? nu sunt expert în niciunul dintre domeniile în care de-abia am intrat luna asta, dar când înve?i atât de multe lucruri într-o lun? po?i s? nume?ti asta un progres continuu, iar asta este exact lucrul pentru care am preferat o universitate din Danemarca în locul uneia din România. Dac? profesorii ?i programul vor continua în modul ?sta, de-abia a?tept s? v?d cum vor sta lucrurile peste jum?tate de an. Sunt atât de multe lucruri de înv??at în design, tot ceea ce î?i trebuie este un mic impuls. ?i cum se pare c? are cine s? mi-l dea, cred c? urm?torii doi ani vor fi foarte mi?to.

Ce ma i

fac poate mai ?ti?i de pe Twitter. Am început facultatea acum o lun?, dar în timpul ?sta am fost ocupat cu ceva

furti?aguri, p?c?leli ?i ?mecherii (yeah right, spune-le c? n-ai avut net dou? s?pt?mâni!), ?i chiar dac? am fost pe net, am fost pentru ceva freelancing ?i chat cu ai mei, acas?. ?i Facebook, Twitter, ?i toat? nelipsita suit?. Momentan sunt bine, n-am înghe?at de frig, asta poate ?i pentru c? înc? n-a venit iarna. ?i azi, într-un gest disperat de eroism, am plecat pe bicicleta la ?coal? (8 km); apoi dau la pedale pân? în centru (înc? 4), apoi iar acas? (=24 km). Oamenii de la #BikeTweetMeet ?i alte n?zdr?venii d-astea n-au voie s? comenteze aici. Doar oamenii n?scu?i în ma?in? sau autobuz, pentru care 24 de km pe biciclet? înseamn? ceva ?i care au de gând s? m? laude. V-am spus c? e un gest disperat de eroism, ?ti?i cât mi-a sc?zut traficul în ultima jum?tate de an?

Danemarca e la fel cum am l?sat-o acum un an, rece. Trecând peste sarcasmul de care blogului meu îi era dor, acum ?tiu cum e s? stai singur, s?-?i faci de mâncare (Jamie Oliver, sau varianta româneasca – Adi H?dean, feri?i-v?, am un talent nativ!), s? î?i speli rufele, tu s? dai cu mopu’, tu s? faci mizeria (pe astea dou? parc? le f?ceam ?i înainte?), tu s? faci cump?r?turile (care, surprinz?tor, sunt mult mai greu de f?cut atunci când vrei s

? faci economii) etc. Dar îmi place. Zilele mele nu pot fi stricate decât de dou? lucruri: de facturi sau de bulgarul t?lâmb din clas?, fratele celebrei maneliste care cânta cu nea Costi Ioni??. Da?i-v? seama ce b??ini are în cap b?iatul. Furthermore, bulgarii nu au fost niciodat? printre prefera?ii mei, a?a c? fereasc?-l Sfântul Borislaw de un blogger român nervos. Dac?-l fac aici cu ou ?i o?et s-a dus cariera sor?-sii.

Apoi, încerc în disperare s?-mi g?sesc un job, indiferent ce înseamn? asta. Restaurantele, hotelurile ?i toate chestioarele astea neimportante au un teanc de CV-uri cu numele meu. De ie?it n-a ie?it pân? acum, dar speran?a moare ultima. E cineva acolo care m-a înv??at s? gândesc pozitiv.

Acum s? v? spun ?i de ?coal? facultate câte ceva. Trebuie s?-mi scot din reflex s? spun ?coal?. Nu, nu asta voiam s? v? spun. Facultatea este, pe departe, lucrul cel mai bun dintre toate cele pe care vi le pot povesti dar nu o voi face. Practice-oriented stuff, exact ca la carte. Am intrat în pâine din prima zi, acum deja scormonim la salam. Adic? mâine cod?m un .psd. Sunt exact lucrurile pe care mi le-am dorit întotdeauna, cod ?i design, design ?i cod, nimic altceva. Pe lâng? design mai am ?i alte materii, precum interaction development, business ?i communication. O materie pe zi, de la 8.30 la 13.45, adica un program foarte lejer, având î n vedere c

? în afar? de primele dou? ore de teorie, plictisitoare, în restul timpului ori o freci la rece ori lucrezi la ceva. În principiu a doua. Frecat la rece adic? pleci acas?, ?i pe drum pân? în sta?ie î?i freci mâinile de frig. La ce pu?ca mea v? gândea?i? Doamne, voi, cititorii mei, ce vulgari a?i devenit de când sunte?i 50+ abona?i la reader :)). Aveam nevoie s? spun asta, ego-ul meu chiar sufer? enorm din cauz? c? am l?sat blogul ?sta în paragin?.

Apropo de paragin?, v-am zis ce note am luat la BAC? Nu? Nu v? intereseaz?? Ok :( De Goal-arena nu am mai avut timp, indiferent de cât de mult îmi doresc s? ias? bine. Mi-am g?sit ceva job în content freelancing exact pe fotbal ?i chiar dac? eu cred c? site-ul ?sta are poten?ial, banul este cel care face diferen?a în momentul de fa??. De fapt, oamenii m-au „racolat” chiar de pe pagina mea, iar asta nu spune altceva decât c? proiectul mergea perfect. Într-o zi sper ca la el s? lucreze o mân? de freelanceri un pic mai inteligen?i decât mine, dar pân? când o s? îmi permit s? dau banii pe ceva ce, momentan, are doar poten?ial, va mai trece o vreme.

Good, ce mai fac v-am spus, ce nu mai fac v-am spus, pe unde umblu a?i aflat, acum pute?i s? m? vâna?i. Sper s? v? pot scrie din nou cât de curând, de un an tot preg?tesc articolul despre profesorii mei de-a lungul timpului, e în drafturi din 16 decembrie 2009. Vine curând ?i el, sper.

Va pupic pe botix Hai gata, c

? deja exager?m. Mi-o fi fost mie dor de voi, dar nici chiar a?a…

Bun, c? acum am revenit în ?ar? dup? scurta perioad? de un an petrecut? în Danemarca, ?i c? m-am ?i lini?tit un pic, vreau s? fac un lucru pe care ar trebui, în zilele urm?toare, s?-l fac ?i în ?colile din Ploie?ti; doar în dou? dintre ele, dar peste asta trecem. Cine îmi cite?te blogul de mai mult de dou?-trei luni ?tie c? am fost plecat în Danemarca pentru un an de schimb. Da, chestii d-alea de vedem în filmele americane ?i în Copiii de la 402 exist? ?i în România. Unii dintre voi

a?i fost al? turi de mine pe toat

? perioada cât am fost plecat, ?i ?ti?i cu exactitate despre ce vorbesc. Pentru cei care nu ?tiu, m-am hot?rât s? scriu acest post, pentru c? funda?ia are nevoie de continuitate.

Are nevoie de noi, fo?tii elevi de schimb, actuali voluntari, ca s? ducem mai departe schimburile de elevi. ?i da, pute?i afla ?i singuri de asta de pe Google, dar sunt mul?i oameni care nu ?tiu de astfel de posibilit??i.

S? studiezi un an în afara ??rii este o experien?? incredibil?. Te întorci o persoan? total schimbat?, matur?, po?i oricând s?-?i iei zborul de acas?, deja ai tr?it pe picioarele tale. Revii acas? cu un caracter diferit, ?i cu idei total schimbate despre via??. S? aflii cum este sistemul de înv???mânt î??ri care se afl? cu zeci de ani înaintea noastr? este ?i mai interesant. Povestea mea începe undeva prin septembrie 2007, atunci când am depus dosarul. Am scris anul trecut prin decembrie un post mai detaliat despre cum am ajuns s? m? gândesc s? plec din ?ar?. Îl g?si?i aici. Nu scriu asta ca s? v? povestesc iar anumite detalii plictisitoare. Vreau doar s? promovez ?i prin blog ideea de exchange year, ?i mai presus de toate, vreau s? promovez YFU, funda?ia care schimb? an de an vie?ile unui num?r restrâns de tineri. Iar noi încerc?m s? m?rim num?rul acesta prin prezent?ri în ?coli sau, iat?, prin surse personale.

Toat? lumea se întreab? de la început care sunt costurile. Mari. Peste jum?tate se sperie când aud de sume care se învârt în jurul a 5500 de euro. ?i mult mai mul?i întreab? unde se duc banii ?stia. Ei bine, se duc pe transport, pe organizarea de seminare la care ?i tu, ca elev de schimb, vei participa (undeva la 4-5 seminare în fiecare an, depinde de ?ara-gazd?). Se mai duc la asigurarea de s?n?tate ?i, dac? vei pleca în Europa, ?i la seminarul YES din Berlin, unde se adun

? sute de elevi de schimb de pe tot continentul, înainte de reîntoarcerea acas? ?i eu v? pot garanta c? YES Beriln 2009 a fost unul dintre cele mai bune lucruri din anul meu de schimb. Bun, exist? ?i burse, dar nu v? baza?i pe ele, pentru c? ?ansele sunt mici. Acum, dac? ?i dup? ce a?i auzit de costuri nu a?i ie?it de aici, înseamn? c? e o ?ans? ca unul dintre voi s? fie interesat. Ceea ce, evident, ar fi un câ?tig. Trebuie s? înve?i în clasa a 9-a sau a 10-a, î n ge

neral astea sunt clasele de unde se accept? elevi, dar mai exist? ?i excep?ii. ?i, mai presus de toate acestea, trebuie s? VREI. ?sta este cel mai important lucru: s? vrei. S? vrei s? înve?i într-una dintre ??rile pe care programul YFU le pune la dispozi?ie (Germania, Danemarca, Elve?ia – în cantoanele vorbitoare de german?, Chile, Estonia, America – doar cu plasament direct, Suedia, Olanda, Belgia – în cantoanele vorbitoare de francez?, Norvegia; ?i mai sunt câteva, dar nu mi le amintesc acum). Nu vrei s? pleci din ?ar?? Ei bine, atunci, gânde?te-te s? ai acas? un elev de schimb venit dintr-o ?ar? ca Germania. N-ar fi o experien?? frumoas?? Familia pe care am avut-o eu în Danemarca m-a ?inut timp de un an pentru c? aveau trei fete, iar tat?l-gazd? î?i dorea un b?iat. Ei bine, l-a avut pentru un an. Tu nu ?i-ai dori a?a ceva?

Nu ?tiu ce vârst? medie au persoanele care îmi citesc blogul, îns? dac? ai între 15 ?i 18 ani, chiar merit? m?car s? tragi cu ochiul pe site-ul YFU, poate o s? î?i stârneasc? interesul. Cât de curând, sper eu, voi reu?i s? fac ?i un blog YFU, unde mul?i dintre fo?tii elevi de schimb sau familiile de schimb î?i vor scrie experien?ele. Când scriu eu acum, robotic, ni?te date ?i atât, nu este foarte interesant. Dar dac? cineva cite?te un articol scris de un fost elev de schimb, în care acesta ne poveste?te cum ?i-a petrecut Cr?ciunul, Pa?tele, cum a fost plecarea, cum a fost revederea, deja articolul devine mult mai interesant, ?i cititorul mult mai interesat.

Gânde?te-te, ?i-ar putea schimba via?a!

P.S. Dac? este pe aici vreun blogger care mi-ar putea oferi ocazia s? scriu un guest post despre acela?i lucru, i-a? fi foarte mul?umitor :)

Aten?ie, articol foarte lung într-o perioad? de secet? :) Dar îl pl?nuiesc de mult timp. Modific la el prin drafturi de prin februarie, mai mereu ad?ugând câte ceva, tocmai pentru c? sunt multe de spus ?i nu vrea s? scap nimic. Voi vorbi cele do

u? sisteme de înv???mânt ?i voi puncta plusurile ?i minusurile fiec?ruia.

Sistemul de înv???mânt din Danemarca este opusul celui din România. Fiind extrem de liber, permi?ând elevilor foarte multe lucruri care în România ar stârni furia profesorilor, aduce elevul la nivelul tutorilor. Într-un cuvânt, exist? egalitate. Profesorul nu este superior decât prin studii ?i vârst?, nu ?i prin comportament. Profesorii se strig? pe numele mic. ?tiu, sun? ciudat ?i incredibil, nici mie nu mi-a venit s? cred. Dar când am f?cut-o prima dat? mi-a dat un sentiment pl?cut. M-a f?cut s? cred c

? sunt într-adev?r egal cu profesorii la nivel social. ?i asta m? face s? îi respect pe to?i, chiar dac? nu m? duceam la toate orele cu cea mai mare pl?cere.

Orarul este foarte simplu. Maxim 4 module în fiecare zi, cel pu?in în ?coala mea. Spun asta pentru c? fiecare ?coal? î?i face propriul program, unele folosind module (o or? ?i 35 de minute, în care intr? ?i 5 minute de pauz?), altele folosind 50 de minute ca ?i în România. Indiferent care dintre ele se folose?te, nu exista zi cu mai mult de 4 materii. Asta înseamn? automat mai pu?ine teme pentru acas?, ?i mai pu?ine ore s?pt?mânal. În cazul meu, 15 ore în majoritatea s?pt?mânilor, pentru c? sunt s?pt?mâni ?i mai u?oare, cu 14 sau chiar 13 module, dar acestea sunt destul de rare.

Materiile din orar se leag? extrem de bine între ele. Au fost zile în care am avut danez?, istorie ?i politic?, ?i am discutat la toate despre acela?i subiect. Programa ?colar? este f?cut? de c?tre oameni cu cap, care leag? materiile între ele la perfec?iune, astfel s? se „ajute” una pe cealalt?.

Materiile pe care le faci la ?coal? sunt dintre cele mai importante. Muzica, desen, religie? Se fac doar dac? majoritatea voteaz? s? se fac?. ?i cum asta nu se prea întâmpl?, ele sunt impuse doar într-un singur an din cei trei de gimnaziu (s? ne în?elegem: liceul din România se nume?te în Danemarca gimnaziu, ?i are trei ani, în anumite cazuri doar doi).

Nimic nu se face pe hârtie. Am impresia c? atât cât am fost acolo am uitat ?i cum se scrie. Totul se face pe calculatoare, ?i nu e de mirare c? au fost zile în care 24 din 26 de elevi în clas? aveau laptopurile aliniate pe birouri. Pe hârtie se scrie la mate, dar nu mereu. Ora de matematic? se face cu laptopul, cu un program omologat ?i creat la cererea Ministerului Înv???mântului. Pe lâng? asta, fiecare elev are ?i un calculator separat, de mân?, care e în stare s? fac? de la opera?ii de gradul I ?i II pân? la grafice. Se pune accent pe „s? ?tii unde g?se?ti sau cum s? faci” mult mai mult decât pe „s? ai informa?ia în cap întotdeauna”.

Apoi, ca s? înt?rim rela?ia profesor-elev, directorii ?i profesorii vin ?i ei la petrecerile organizate de ?coal?, dup? cum am spus într-un articol mai vechi. Câ?i dintre voi v-a?i imagina directorii la petreceri, ?i plus de asta s? v? mai ?i mul?umeasc? pentru c? s-au distrat, sau s

? serveasc? bere la bar?

Dac? a? puncta ceva pozitiv la sistemul românesc, fa?? de cel danez, este organizarea. Nordicii afl? ce vor da la examene cu pu?in timp înainte de data testului, a?a c? te po?i trezi c? vei da examen la materia la care nu ai înv??at deloc tot anul. În România ?tii una ?i bun?. De la începutul anului ?i se spun materiile, zilele, mai au un pic s? î?i zic? ?i locul din banc?. Aici d?m plusul ?i bila alb? României.

Mergem ?i la un subiect care doare de multe ori când vorbim despre el. Uniformele. Nu exist?. Sunt interzise de c?tre Ministerul Înv???mântului. Adic? lege. Lege în Danemarca, nu în România. Nu vine Ministrul s? ne îmbrace cum viseaz? el în noaptea dinainte s? înceap? ?coala. Într-adev?r, oamenii sunt mai boga?i, n-au probleme financiare ca aici, dar nici în România nu cred c? ar fi o problem?. Ok, sunt oameni care nu ?i-ar permite curele D&G sau chilo?i Armani, dar nu cred c? exist? cineva s? nu aib? acas? 6 perechi de tricouri ?i dou? de blugi. ?sta e minimul, nu trebuie mai mult. ?i, repet, nu ?tiu dac? e cineva chiar în a?a o situa?ie financiar? proast?. ?i aici d?m plusul nordicilor.

Ce s? mai zic de ?coala de ?oferi, ale c?rei ore de condus sau examene sunt diminea?a. În cazurile astea, prime?ti liber de la ?coal? f?r? a primi absen??. ?i c? tot vorbeam de absen?e. În România la 10 absen?e ?i se scade un punct la purtare (care, apropo, not? la purtare nu exist? aici). În Danemarca ai voie s? lipse?ti 20% din toate orele unui an. Iar asta înseamn? mult peste 40 de absen?e, cu care în mod normal cazi anul în România, calculând ?i faptul c? aici sunt mai pu?ine ore. ?i se lipse?te ?i aici. Dar niciun profesor nu-?i permite s? te întrebe de ce nu ai fost la ora lui data trecut?. Este exclusiv problema ?i pierderea ta dac? nu ai venit, nu îl prive?te pe profesor.

Sistemul de notare e diferit ?i ciudat. Aici tot românii iau bulinu?a alb?. De la 1-10, cu 5 se trece. Ce poate fi mai simplu de atât? -3 00 02 4 7 10 12. Astea sunt ale danezilor. Cu 02 se trece. De precizat ca 12 nu se ia decât dac? îl meri?i. Aici chiar se pune în aplicare „12-le e al profesorului”. Plus de asta notele nu se iau ca la noi. Nu exist? teste aici. Notele se iau doar de trei ori pe an. Not? pân? în iarn?, not? pân? în martie, ?i nota anual?. Simplu, nu?

Apoi, revenim la examene. Se dau cu materialele pe mas?. Am dat examen la sociologie ?i politic?, 6 ore, cu c?r?ile ?i calculatorul pe mas?. Se trage la imprimant? ?i se pred? a?a. Din nou, nu se folosesc pixuri. ?i ?sta nu a fost singurul examen. Cum ei nu iau foarte multe note, au la finalul fiec?rui an examene la cele mai importante materii ?i la cele care nu se vor mai preda anul urm?tor. Se dau ?i orale, ?i examene scrise. La mate la oral, spre exemplu, ?tiam cele 23 de întreb?ri dinainte. În general examenele de acolo se bazeaz? pe sistemul olimpiadelor la români. P?str?m noi plusul de data asta. Mi s-ar p?rea mai normal s? trebuiasc? s? ai activitate întregul an ?colar, nu doar la final când ai examene.

Vacan?a e scurt?. De fapt, adunate, toate vacan?ele românilor însumeaz? cu patru s?pt?mâni mai mult decât în Danemarca. Doar c? ei de când afl? ce examene vor lua, iau a?a numita „vacan?? de studiu”, timp de dou? sau trei s?pt?mâni (noi am avut dou?). Iar în vacan?ele alea nu se st? degeab?. Oamenii chiar înva??, c? doar tot anul au f?cut … nimic :)

Cam asta despre sistemul de înv???mânt danez, comparat cu cel român. Lucruri bune ?i rele de fiecare parte, dar e clar ce-a? alege iar dac

? a? avea ocazia. Sistemul danez te înva?? pu?ine, dar î?i dezvolt? mintea a?a încât când ai ie?it din ?coal? s? po?i s? spui c? e?ti preg?tit pentru via??. Cel românesc te umple cu informa?ii, unele bune, altele degeaba, dar pentru a avea preg?tirea necesar? unui job bine pl?tit, ai nevoie ?i de o facultate. Danezii, ca ?i majoritatea vest-europenilor, se focuseaz? foarte mult pe o categorie de lucruri, acolo unde sunt cei mai buni. Fiecare e cel mai bun în domeniul lui, dar în domeniile vecine nu are nici cea mai mic? idee despre lucrurile de baz?, în timp ce în România se ?tie câte pu?in din toate. Cred c? foarte mult depinde ?i de cum e?ti ca persoan?, pentru a te putea adapta într-unul dintre cele dou? sisteme. Eu m-am n?scut cu democra?ia în cap. Uneori chiar d? pe afar?, ?i o recunosc. Dar tineri au murit în decembrie ?i pentru mine …

În primul rând ?tiu c? am, din punctul unora de vedere, ceva scuze de cerut. Nu v-am mai scris de mult ?i asta chiar dac? pe Twitter sau Blogoree am mai fost. Nu este pentru c? vreau s? m? las de blogging, ci pentru c? simt c? nu mai pot scrie la foc automat, cum o f?ceam înainte. Probabil c? aici a intervenit ?i recenta schimbare de mediu, sau poate c? al

tele au fost cauzele. Nu le ?tiu, dar cert este c? a?a cum scriam înainte n-o voi mai face niciodat?. D in m

ultiple motive. Pe de alt? parte, de blogging nu m? las, chiar dac? unora v-a trecut prin cap asta în perioada de secet? de aici. Dup? cum v-am mai spus, cel

mai bine este s? v? abona?i la reader (în dreapta, sub categorii) ?i s? primi?i articolele direct pe e-mail.

Acum, s? trecem la subiectul postului. V? spun de la început c? e scris sub influen?a anumitor discu?ii avute cu prietenii, ?i în urma unei frustr?ri de care suf?r, dar pe care o voi elibera aici, acum, pentru totdeauna. ?i da, pe unii v? atac.

REPETÉNT, -?, repeten?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Elev sau student) care repet? clasa sau anul de studii deoarece nu a ob?inut nota de trecere.

corticosteroids prednisone

– Din germ. Repetent.

Asta spune la dic?ionar. Asta înseamn? repetent. Nici nu ?tiu dac? Ministerul îmi va echivala anul din Danemarca sau nu, ?i deja au început s? fie f?cute glume proaste. Proaste, vreau s? spun. Foarte proaste. Gen „e?ti repetent”. Azi vreau s? m? adresez în special redu?ilor mintal care nu în?eleg diferen?a dintre mine ?i un repetent. ?i nu cei cu glumele. Ci cei pe care, într-adev?r, nu-i duce capul.

Pentru a r?mâne repetent trebuie s? urmezi cursurile unui an ?colar. În acela?i timp, trebuie s? dovede?ti atâta incapacitate de lucru încât s? îi convingi pe profesori s? nu te treac? la materiile lor (sau s? le fii nesuferit, depinde ?i de situa?ie). Apoi, în toamn?, dai ?i ni?te examene. Ca s? r?mâi repetent, trebuie s? le cazi ?i pe alea. C? toat? vara ai fost la mare, la soare, feti?ele sunt goale ?i n-ai înv??at. Bun, acum s? v? explic situa?ia mea. Elev român, plecat vara trecut? la studii într-o alt? ?ar?. Deci la studii, nu la dat cu fundul sau la furat de portofele. Într-o ?ar? despre care mul?i nu ?tiu nimic: în Danemarca, nu în Spania sau Italia. Au auzit ?i ei prin stânga ?i prin dreapta c? danezii sunt reci ?i c? limba e oribil?. Ei, uite a?a reci cum sunt ei, am avut prieteni mai mul?i ca în România, oameni care azi îmi spun c? le e dor de mine ?i c? de-abia a?teapt? s? ne vedem. ?i a?a cum limba aia e oribil?, în patru luni o vorbeam fluent. Patru. Unu, doi, trei patru. În concluzie, în timpul frecat de voi cam pân? la teze, eu am înv??at o limb?. A?a urât? ?i rigid? cum e.

Apoi, undeva prin var?, când voi avea?i vacan??, eu am aflat c? dau ?apte examene. Mate (scris – 5 ore, oral – o or?), danez? – 5 ore, sociologie ?i politic? – 6 ore, germana – oral – o or?, ansamblu de proiecte – oral – o or?, englez? – 6 ore. ?apte examene finale care înseamn? mai multe examene decât am dat toat? via?a în România. ?i mai multe decât a?i dat voi pân? în clasa a 12-a. Iar de astea am aflat cu o lun? înainte s? le dau. Hai, ce v? mai aburesc atât, mai bine v? spun c? am trecut anul ?i gata. ?i l-am trecut cu o medie bun?, din punctul meu de vedere, de elev care niciodat? n-a avut în România medie general? sub 9.36. Nu v? zic mai multe, c? pic în extrema cealalt?. Important e c? eu nu ?in minte s? fi fost declarat vreodat

? repetent. Nici în România, nici în Danemarca.

Apoi, dac? trecem peste aspectul ?colar, în partea numit? „experien?? de via??”, voi sunte?i repeten?ii. Mul?i dintre voi nu vre?i s? pleca?i din ?ar? pentru c? v? e mai comod aici. V? e mai comod în bra?e la mama ?i la tata, la bunica ?i bunicul. V? e mai comod aici, c? aici v-a?i n?scut. V? e bine, da’ nu prea, cum era o vorb? de-aici. ?tiu, la aceea?i vârst? cu voi, dou? limbi aproape de perfec?ie, ?i înc? una pe care am f?cut-o, s?racul de mine, vreo 9-10 ani. Îns? în mintea voastr? de g?ini, tot un repetent sunt, nu? Urât, tare urât, s?-mi iau prietenii în colimator. ?tiu, sunt un nenorocit. Dar m?car pe asta nu o contest. Îns? când aud replica de mai devreme, cu repetentul, îmi ies din pepeni. ?i ?ti?i de ce? Pentru c? eu consider c? altcineva e repetent în situa?ia asta. ?i sunte?i cam mul?i repeten?i ?i incapabili psihic, dac? m? pune?i pe mine în aceea?i oal? cu leprele care n-au fost în stare s? treac? anul. ?i uneori, când v? v?d a?a de t?lâmbi, mi-e tare mil? de voi.

Gata, acum mi-am v?rsat frustr?rile ?i am aruncat ?i cu destule fecale în voi. Suntem prieteni iar, nu? :)

Cu mai pu?in de un an în urm? v? scriam cum e pe meleagurile daneze de lâng? Odense. Tot atunci v? scriam, pueril, bineîn?eles, un articol despre ce vreau s? experimentez aici în Danemarca. ?i nu era nici

bungee-jumping ?i nici s? m? dau cu parapanta. Poate s? m? dau cu parapante, dar nu cu parapanta. Nici nu mai ?tiu ce era, ?i nici nu are importan??. Pentru c? oricum a fost altceva. Cu mult mai mult decât speram.

Danemarca mi-a adus ceva la care nu speram pe 2 august, atunci când am ajuns aici: lini?te. M-a f?cut s? în?eleg c? aici îmi e locul. Sunt oameni care nu î?i g?sesc locul toat? via?a. Eu l-am g?sit aici, la mii de kilometri departe de România. Danemarca a reu?it s? m? conving? de faptul c

? m-am n?scut într-un loc gre?it ?i c? aici trebuia s? fie maternitatea din Ploie?ti, undeva lâng? micul or??el Varde. Undeva în incinta gimnaziului din Varde, acolo unde am experiementat cel mai „aerisit” sistem de înv???mânt. Al doilea cel mai bun din Europa, statistic vorbind. Acolo unde, tot statistic vorbind, puteai sa stai cu laptopul în parc f?r? s?-?i fie fric? de faptul c? te întorci acas? f?r? el. Pentru c? este ?i a doua ?ar? din lume ca nivel de siguran??.

Fizic, nu mi-a adus nimic. Nu plec cu nimic în plus fa?? de ce am venit. Pu?ine haine, un N95 ?i cam atât. Nimic altceva. La nivel de „mansard?” îns?, vin cu multe alte lucruri acas?. Cu o nou? mentalitate, cu siguran??, lucru pe care mi-l tot bag? în ochii prietenii. C? m-am schimbat. ?tiam. ?i sunt bucuros c? am devenit ceea ce sunt azi. ?i n-am scris prieteni, ci prieteni, pentru c? ?tiu c? m? ve?i accepta ?i a?a (da, e un fel de repro?). În acela?i timp ?tiu c? mai sunt multe lucruri de f?cut ?i c? unul dintre acele „multe” poate înseamna s? revin aici.

Danemarca. Ce gaur? neagr? era înainte de 2 august 2008, ?i cât de mult reprezint? azi în universul meu. Cât de iritat eram de faptul c

? nu se numea Germania, ?i cât de mult mul?umesc azi c? este un pic mai la nord. Ce chinez? mi se p?rea limba, ?i cât de frumos sun? acum. Cât de nervos eram înainte, ?i cât de calm am devenit acum. Pe cât de curios eram înainte în leg?tur? cu tot felul de mizerii, pe atât de neinteresat sunt azi. Cu ce concepte despre via?? am plecat, ?i cu ce concepte vin. Cât de slab am plecat, ?i cât de încrez?tor voi p??i pe Henri Coand? s?pt?mâna viitoare. Pentru c? da, ca orice alt? poveste, ?i povestea mea se termin?. Pentru moment, sau cel pu?in asta vreau s? cred. Pentru c? „acas?” e unde te sim?i bine, nu unde te-ai n?scut. Iar pentru mine, de s?pt?mâna viitoare, „acas?” va avea dou? în?elesuri.

Amintirile nu vor r?mâne doar într-un cont de Facebook, în ni?te poze. Ele se vor afla mereu în mintea mea, dar mai ales în sufletul meu. Partea care mai r?mâne, pentru c? o bucat? mare r?mâne aici, acolo unde m-am sim?it ca într-un joc de Sims, acolo unde î?i ghidezi via?a virtual? printr-un mouse. Acolo unde nu doar c? o ghidezi, dar acolo unde î?i po?i îndeplini ?i visele, chit c? asta înseamn? s? ajungi „sus-pus” î ntr-un job, sau s

? î?i cumperi ma?ina preferat?. Eu nici n-am lucrat ?i nu mi-am luat nici ma?in?. Am f?cut cu mult mai mult de atât. Am tr?it într-o lume a mea, într-o lume la care am visat mereu. ?i asta la doar 17-18 ani. ?i la fel cum un atlet de performan?? atinge un timp extraordinar, iar apoi munce?te din greu pentru a deveni ?i mai bun, la fel voi face ?i eu. Un vis s-a împlinit în ziua în care am venit aici. Cel la care aspir acum se va împlini atunci când voi reveni aici. Poate pentru totdeauna.

?i totu?i nu-mi vine s? cred. Nu cred, de fapt, c

? s-a terminat. Sunt preg?tit s? m? trezesc iar la 6 în fiecare diminea??, s? iau trenul de 6.53, autobuzul de 07.45. S? ies la 13.30. Mâine sunt gata s

? o iau de la cap?t. Nu s-a terminat de fapt. Refuz s? cred. S?pt?mâna viitoare mergem la ?coal?…

Am fost sâmb?ta trecut? la Legol

and. Legoland Billund, cel mai mare din lume, deschis în 1968 în apropierea fabricii Lego. De fapt, ?ara de unde a pornit Lego. Nu doar c

? am intrat gratis (cine nu se scoal? de diminea??, ajunge târziu), dar am avut parte ?i de o experien?? pl?cut?. Lego a fost pentru copil?ria mea o pl?cere. Înc? mai am în minte zilele întregi petrecute cu asamblatul pieselor. ?i s?pt?mânile întregi petrecute în încercarea de a g?si piesele pierdute.

Cu care îmi d?dea mama în cap când le g?sea. Asta dac? nu erau în aspirator (cu care tot eu d?deam). Doamne, acum realizez, câte f?ceam când eram mic. Îi mul?umesc b?trânelului fidel N95 care nu m-a l?sat la greu ?i care a f?cut peste 200 de poze.

Poze din care le-am selectat pe cele mai bune, pe care v? las s? le vede? i pe galer

ia mea de pe

deviantART.

Dac? ave?i drum prin Danemarca, mai ales prin vestul ei, nu rata?i Legoland. E ceva care cu siguran?? o s? v? readuc? sentimentul de copil?rie. Ca t?ticului pe care l-am v?zut admirând exponatele. Întrebat de copil de cât timp sunt acolo, el a r?spuns zâmbind copil?re?te: „De vreo 7-8 ore”. Mai sunt ?i alternative: Legoland Windsor – Anglia, Legoland Deutschland – Germania ?i Legoland California – USA. V? las cu pozele acum.

Pe prima o ?ti?i, e scris? de papagalul ?la care nu are chef azi. A doua nu e chiar pentru orice tip de liceeni, ?i nu e nici vreun discurs înfl?c?rat cu dorin?a de a v

? face s? urni?i mun?ii din loc. E pentru un grup anume, undeva pe la 25 de liceeni, oameni care au reprezentat foarte mult pentru mine. Hai s?-i d?m drumul, c? poate mai ave?i ?i altele de f?cut:

Salut?ri 2.d! Din p?cate azi am luat cu to?ii vacan?a de studiu. Nu m? în?elege?i gre?it, s? iei vacan?? ofer? mereu un sentiment pl?cut, dar pentru mine e ?i un pic trist pentru c? e ultima mea zi în Gimnaziul din Varde.

Arunca?i cu baloane cu ap? în broa?te ?i pentru mine. Ne vedem ;)

A?i realizat probabil singurei despre ce scrisoare e vorba. E mesajul pe care l-am trimis tuturor colegilor pe care i-am avut în Danemarca. Broa?tele sunt a?a numi?ii „boboci”, iar aruncarea cu baloane pline cu ap? este o tradi?ie de care eu am sc? pat, fiind anul doi.

Am sim?it nevoia s? le spun lucrurile astea, s? transmit ceva celor care au reprezentat o parte important

? în via?a mea. Pentru c? anul care se termin? cât de curând a fost fantastic ?i datorit? lor. Nu chiar tuturor, dar în orice caz, datorit? majorit??ii. Majoritate care cât de curând se va afla la mai mult de 2000 de km. dep?rtare…

Soarele r?sare mai devreme, apune mai târziu. Pe la 23.30 înc? se mai vede lumina afar?. D-aia am adormit a?a de greu asear?. Dar ?sta e un semn c? a venit v

ara. Cel pu?in perioada. ? i vremea de afar

? te îmbie s? mai ie?i pe u??, chiar dac? e weekend ?i tot ai ie?it pe u?? c?tre ?coal? to?t? s?pt?mâna. ?i eu, care de obicei în weekend prefer s? dorm pân? târziu ?i s? frec menta, am ie?it azi prin curte. Am t?iat iarba, am luat o carte ?i am citit, m-am întins la umbr? ( nu e cazul s

? m? bronzez înc?), ?i am a?ipit câteva minute. Asta între cele dou? finale de handball ale campionatului na?ional danez.

De ce îmi place vara nu are rost s? v? spun. Nici nu m? îndoiesc de faptul c? tuturor v? place. C? v? aminte?te de când era?i copii ?i avea?i vacan??, c? sunte?i copii ?i ave?i vacan??, c? e frumos afar?, c? merge?i la mare, la iarb? verde. Motivele sunt multe ?i pot enumera pân? mâine. Tuturor v? place vara. Tuturor v? tresare inima când v? trezi?i diminea?a ?i afar? soarele înc?lze?te ora?ul. Ei bine, eu am sc?pat pentru moment de ora?, iar când în Danemarca te treze?ti ?i soarele e c?lduros, ?i mai ales dac? vântul nu bate, atunci e clar: a venit vara. Cum s? fii sup?rat sau trist atunci când afar? este o astfel de vreme

?

Din ultimele 48 de ore de var?, 12 le-am petrecut în dou? examene. Mai am înc? patru ?i termin cu ele. Înc? un motiv pentru care m? pot bucura ca vine vara.

?i când stai în fiecare zi ?ase ore ?i scrii, nu prea-?i mai vine s? faci altceva decât s? vii acas? ?i s? dormi. Deci (?tiu, doamna Oprea, propozi?iile nu se încep niciodat? cu „deci”) a?a mi-am petrecut eu primele dou

? zile de var?. Pe a treia, azi, v-o ilustrez prin dou? fotografii. La voi a venit vara? Cum a?i petrecut primele zile?