M? gândeam zilele trecute s? fac un experiment.

Nu, nu

s?-l fac. S?-l propun. Eu îl fac de aproximativ doi ani, ?i este a?a de bine… La ce m? refer? La o chestie pe care o fac de când am plecat în Danemarca. Cum eu am plecat într-o ?ar? a c?rei limb? nu o ?tiam, nu m-am uitat la televizor. Chiar dac? se spune c? o limb? str?in? se înva?? mai u?or dac? te ui?i la televizor, ei bine, eu am avut propriile mele metode, a?a c? nu am avut nevoie de el. Cum un an de zile nu m-am uitat la televizor, când am revenit acas

? nu am sim?it deloc nevoia s? o fac. Obi?nuindu-m? s? îmi petrec timpul liber altfel, n-am reînceput s? butonez telecomanda non-stop.

De ce îl numesc experiment social

? Pentru c? implic? ni?te lucruri ce ?in de social. Dac? nu te mai ui?i la televizor, ri?ti s? pierzi un pic contactul cu realitatea. Adic? exact a?a cum sunt eu de vreun an de zile. M? întrebau acum ceva timp ni?te prieteni dac? am v?zut ce nenorocire au f?cut nuj’ce dou? vedete din România. Le-am spus c? nu am auzit de acele persoane niciodat?, ?i c? probabil nici nu vreau s? o fac. Mi-au spus c? sunt în afara realit??ii. Corect, sunt. Nu contest. Îns? eu sunt în afara unei realit??i de care nu sunt interesat.

Tu e?ti interesat de ce fac Monica Columbeanu cu Irinel? Dar C?t?lin Botezatu cu nevast?’sa? Nici de astea? Ei bine, tocmai pentru c? nu e?ti interesat, nu te mai uita. ?tim bine c? la televizor numai lucruri din astea se arat?. A?a c? de ce s? ne mai uit?m?

Experimentul pe care îl propun este urm?torul: timp de o lun? nu mai deschide?i televizorul decât pe canale educative. Sau deloc, dac? cele educative nu v? intereseaz?. ?i dup? o lun? de zile vede?i cum v? sim?i?i. Eu v? garantez c? nici nu ve?i mai fi atât de frustra?i din cauza vie?ii ?steia. Una e când îi vezi pe to?i boga?ii la teveu’ aruncând cu milioane de dolari, ?i alta e când tr?ie?ti în realitatea ta, cu salariul t?u, cu încas?rile familiei tale ?i propria ograd?. Normal c? atunci când, într-o ?ar? plin? de s?r?cie, la televizor se promoveaz

? fudulia ?i lipsa de respect fa?? de bani, oamenii o iau razna. Fiecare om ?tie cât de mult lucreaz? pentru proprii bani ?i niciunuia nu-i convine s? îi vad? pe al?ii cum arunc? dolarii ca pe hârtie igienic?.

Dup? luna asta c?uta?i-m?. Cu siguran?? c? ve?i fi un pic rup?i de realitate, dar dac? sunte?i pe atât de inteligen?i pe cât v? crede?i/da?i, ve?i realiza c? acest experiment nu v? poate fi decât benefic. Încerca?i s? tr?i?i în realitatea voastr?, nu a celor de la televizor. Eu cred c? este mult mai bine a?a, mai ales c? trec prin asta de când am revenit în ?ar?. Singurele canale pe care m? uit sunt Discovery (Animal Planet nu-mi place), sport.ro ?i Eurosport (ultimele dou? pentru c? sportul este pasiunea mea). ?i ?ti?i ce bine e? Habar nu am cine sunt Blonda lu’ Bote sau Raluca Lazarut. Dar v? las pe voi s? v? da?i seama dac? informa?iile astea mi-ar putea folosi vreodat? în via??…

S?pt?mâ n

a trecut? s-a terminat ?coala ?i pentru mine. De tot. M-am gândit c? 12 ani din via?a mea merit? un post. Unul lung, dar în care voi spune multe lucruri pe care de-abia a?tept s? le recitesc atunci când îmi va fi dor de anii de liceu sau gimnaziu, c? din primar? nu îmi mai amintesc cine ?tie ce. În via?a oricui vine un eveniment ca ?sta, când ceva de care de-abia a?tep?i s? scapi începe s?-?i plac? din ce în ce mai mult pe m?sur? ce se apropie de final.

?coala a însemnat pentru mine exact ce a însemnat pentru fiecare dintre voi – cititorii mei – într-o m?sur? mai mic? sau mai mare.

Dup? ce am revenit de la banchet, locul unde toat? lumea se simte bine ?i rela?iile dintre colegi se apropie pe ringul de dans, în fa?a camerelor de filmat sau în spatele u?ilor închise, m-am gândit s? scriu asta ?i pentru (fo?ti) colegi, dar ?i pentru mine. 12 ani în patru ?coli diferite. 1-4 într-o ?coal? de cartier. 5-10 într-un liceu cu oameni foarte mi?to, dar despre a c?rui conducere nu am nimic de zis. ?i acel nimic îl voi spune la momentul potrivit.

Pentru c? sunt multe nimicuri la care am avut acces ?ase ani, multe nimicuri care vor ajunge la pres? mai devreme sau mai târziu. Avem apoi clasa a 11-a în micu?ul liceu din Varde, Danemarca, ?i clasa a 12-a într-unul dintre cele mai prestigioase licee din România, Colegiul Na?ional „Mihai Viteazul” din Ploie?ti.

De-a lungul acestor 12 ani am înv??at s? înv?? (sun? na?pa, ?tiu). De fapt, am înv??at s? nu înv??, s? evit temele nef?cute ?i notele mici, s? m? ascund în spatele unui „mi-am uitat caietul acas?” sau s? ?tiu când s? fac un pustiu de bine domnilor profesori ?i s? dispar silen?ios de la ore. Pe de cealalt? parte, am înv??at mult mai mult. Am terminat mereu cu note mari, chiar dac? nu mereu înv??am (cu excep?ia anumitor materii, despre care v? voi spune într-un post ulterior). Am creat rela?ii bune cu profesorii, în special dup? cei ?ase ani petrecu?i în Colegiul Na?ional „Jean Monnet” Ploie?ti; profesori care, dac? m? întorc azi acolo, m? vor recunoa?te imediat ?i-?i vor aminti c? de la ei am primit prima not

? de patru, c? ei m-au dat pentru prima dat? afar? din clas? sau c? ei mi-au pus o not? mare din burt? pentru c? m? b?team la primele medii din clas?. N-am fost niciodat? primul, mereu am luat de la locul doi în jos, îns? dac? m? uit înapoi realizez c? nu-mi pare r?u. Am ?tiut s? combin întotdeauna înv???tura cu distrac?ia, distrac?ia cu sportul de performan?? ?i pe acesta cu ?coala.

Am fost sportiv de performan?? mul?i ani, cu ambi?ii mari ?i rezultate mici, din p?cate. Sau din fericire, c? poate rezultatele mari m-ar fi dus pe alt drum decât cel de pe care v? scriu acum. Am tr?it sportul de performan??, dar ?i via?a de elev

, din dou? perspective diametral opuse: România ?i Danemarca. ?i, de ce s? nu o spunem pe aia dreapt?, nu ?tiu cine a mai f?cut asta pe aici prin zon?. ?i de asta sunt foarte mândru, este întotdeauna printre primele lucruri pe care le spun atunci când m? prezint cuiva necunoscut.

Din prima zi de ?coal? am început s? înv?? când s? m? dau în spectacol ?i când s? stau ascuns în banca mea. Când s? tac ?i când s? vorbesc. Când s? ridic mâna ?i când s? ?in r?spunsul doar pentru mine. Când s? m? laud cu ce am realizat, ?i când s?-i las pe ceilal?i s? afle singuri. Când s? spun tot ?i când s? fiu modest. Când s?-mi pese de ceilal?i ?i când s? „m? zbat” doar pentru mine. Toate astea în 12 ani de ?coal?. 12 ani în care ?coala a fost o a doua mea cas?, iar unii dintre profesori au ?inut loc de tutori. Am v?zut c? unii consider? profesorii ca fiind ni?te p?rin?i din planul doi. Ei bine, eu nu pot s? spun a?a ceva. Niciun om, oricât bine mi-ar face, nu se poate ridica la nivelul la care sunt p?rin?ii mei. Ce s? mai vorbim de ni?te oameni care nu întotdeauna urm?resc binele t?u, ci de multe ori pe al lor…

Îns? mai presus de multe altele se afl? oamenii pe care i-am cunoscut.

Mul?i. Foarte mul?i chiar. Sute. Multe sute. Nu doar din clasele în care am fost, ci din toate ?colile în care am înv??at. Pu?ini mi-au r?mas ?i-mi vor r?mâne prieteni pentru totdeauna, asta e sigur, îns? acei nu mai mul?i de 10 sunt foarte importan?i pentru mine. Paragraful ?sta e al lor. Cu ei am înv??at ce înseamn? toleran?a, pentru c? atunci când vrei pe cineva lâng? tine trebuie s? tolerezi. Trebuie s? înve?i s? faci compromisuri. Trebuie s? înve?i s? le accep?i defectele ?i s? le apreciezi calit??ile. Lucruri care se înva?? în timp al?turi de oameni de care eu, spre bucuria mea, am dat de-a lungul acestor 12 ani de ?coal?.

Îmi vor lipsi întotdeauna momentele în care voi sim?i ceea ce spun acum, pentru c? sunt mult prea sigur c? nu voi mai avea parte de ele. Banchetul de la finalul liceului a pus cap?t la 12 ani minuna?i, 12 ani în care înc? nu sunt sigur c? am luat deciziile cele mai bune, îns? ?tiu c? de dragul sentimentelor pe care le am acum, le-a? mai lua o dat?. E incredibil cum acum jum?tate de an sim?eam cu totul altceva, iar acum nu vreau decât o s?pt?mân? mai mult, m?car. Sau m?car banchetul din nou :)

A? mai putea scrie mult despre asta. M-a? opri disear?, ?i asta pentru c? nu a? mai avea loc s? scriu. ?tiu, îns?, c? pe mul?i deja v-am plictisit, a?a c? m? îndrept spre partea de final. Oricum, despre ?coal? va mai veni un articol curând, numit „despre profesorii de-a lungul timpului”. Îl pl?nuiesc de mult timp, îns? am considerat c? cel mai bine a fost s? a?tept finalul oficial al ?colii ca s? pot spune tot ce am de zis. De bine mai toate, în principiu, dar pe aici, pe acolo, mai sunt ?i ni?te lucruri de criticat.

Vede?i? V-am spus de la început c? într-o m?sur? mai mic? sau mai mare ?coala a însemnat pentru fiecare dintre noi cam acela?i lucru. Doar c? sunt dou? diferen?e. Una este Danemarca, evident. Iar cea de-a doua este, cu siguran??, faptul ca atunci când m? gândesc la anii de ?coal?, de fapt, mai mult simt decât gândesc… ;)

„La radio… vreau s? ajung la radio…!”, dup? cum spunea cântecul. Iat? c? am reu?it. Am ap?rut într-o emisiune de la Radio România Interna?ional vineri seara, al?turi de colegii voluntari de la YFU, iar î nregistrarea cu mine v-o pun aici.

Sunt aproape 12 minute în care vorbesc despre anul meu de schimb, despre de ce YFU ?i despre cum am plecat (vac?) ?i cum m-am întors (bou, evident). Mul?umim lui Carmen Gaman c

? a f?cut posibil? apari?ia funda?iei noastre în emisiunea „Genera?ia Viitoare”.

Dac? playerul audio de aici nu merge (damn Flash!), pute?i s? asculta?i ?i s? downloada?i cele 12 minute cu mine de aici.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Nu cred în grev?, în general. Revolu?ionarii no?tri nu exist?. Iar mai presus de toate astea, greva profesorilor nu are nicio ?ans? de reu?it? din mai multe motive.

Greva nu are ?anse de reu?it? pentru c? la mijloc sunt milioane de elevi, pe care nimeni nu-?i permite s?-i lase balt?. Anul nu se repet?, este imposibil s? se întâmple a?a ceva. În cel mai r?u caz instan?ele judec?tore?ti vor declara greva ilega

l? ?i-i vor trimite pe profesori înapoi la munc?. Sau nu îi vor pl?ti pe perioada grevei, mult mai simplu. ? i atunc

i cum s? reu?easc? greva? Cu 5% dintre profesori neparticipând la ore? Cu profesorii refuzând s? pun? note în catalog?

P?i dac? situa?ia ?colar? a elevilor nu se încheie în dou? s?pt?mâni, atât ei, cât ?i profesorii, vor trebui s? vin? la ?coal? în continuare. ?i în situa?ia asta, ce s-a rezolvat? Un pic mai pu?in decât nimic, spun eu. Apoi, te a?tep?i de la ni?te oameni care educ? genera?ii dup? genera?ii s? în?eleag? faptul c? greva nu are nicio ?ans? pentru c? nu sunt bani. ?i dac? sunt, sunt prin Tahiti (vorba vine), unde noi nu ?tim de ei. Te a?tep?i de la oameni autodenumi?i tutori sau „p?rin?i din planul secund” s? ?tie c? greva lor nu poate decât s? înr?ut??easc? situa?ia. Oare ei nu realizeaz? c? greva lor produce solidaritate din partea altor sindicali?ti, iar asta produce dezordine social??

Nu m? în?elege?i gre?it, nu sunt de partea Guvernului. Nu mi se pare normal? t?ierea salariilor ?i pensiilor. Nu ?tiu în istorie ca vreun Guvern s

? cer?easc? bani de la popor, pentru c

? t?ierea salariilor asta înseamn?. I-a? da afar? pe to?i de sus, am spus-o de mai multe ori, m? repet. Îns? nu sunt în niciun caz de acord cu faptul c? elevul trebuie s? sufere din cauza faptului c? profesorul are salariul mic. Se ?tie c? înv???mântul este prost pl?tit peste tot, cine s-a f?cut profesor a ?tiut toate datele astea de dinainte, nu cred c? se a?teptau la salarii de parlamentari.

De curiozitate. Dac? noi, elevii, am face o grev?, ce-ar face profesorii? Nu ar fi un pic ?oca?i? I mean… grev? adev?rat?, nu cum fac sindicali?tii. S? nu vin? nimeni la ?coal?. Deloc. Niciunul. S? se trezeasc? to?i profesorii din ?ar? cu s?lile de curs goale. Asta ce-ar înseamna? Ar înseamna c? vom suporta consecin?ele ulterior, fie c? asta înseamn? ni?te absen?e pe care oricum ?i le motiveaz? dirigintele, fie nota la purtare sc?zut? pentru instigare sau participare la mi?c?ri de genul.

?i mi s-ar p?rea normal ca în cazul în care anul ?colar (inclusiv BAC-ul) nu se termin? a?a cum trebuie, ?i profesorii grevi?ti s? suporte consecin?ele. Absen?e, nimic mai mult. Adic? nepl?tirea orelor pe care le-au stat în strad?, plângându-?i de mil?, în loc s? le stea la catedr? ?i s?-?i fac? meseria.

Consider greva asta o sustragere de la munc? în adev?ratul sens al cuvântului. Greve ale profesorilor tot au fost de-a lungul timpului, ?i niciuna nu a rezolvat nimic. ?tiind c? nici asta nu va rezolva nimic, profesor fiind, nu cumva te sustragi de la munc? pe baza acestui motiv? Nu ?tiu, m? gândesc ?i eu…

V? povesteam aici despre ce înseamn? freelancing-ul. Despre cine îl poate face, unde, pe câ?i bani ?i mai ales de ce s?-l faci. De multe ori, îns?, oamenii care ? i-ar dori s

? fac? asta nu ajung la sursele de unde pot afla cu ce se m?nânc? job-ul pe net. ? i atunc

i caut? pe Google. ?i, de cele mai multe ori, dau de forumuri. Ei bine, de curând, o persoan? pentru care eu am o apreciere extraordinar? ?i care de?ine unul dintre primele bloguri pe care le-am citit vreodat? a „dat drumul” unui forum specializat pe Freelancing.

De la threadul unde se discut

? despre cum am început fiecare dintre noi s? lucr?m pe net pân? la cel cu sfaturi, ?i de la cel cu modalit??i de a rezolva disputele cu angajatori pân? la cea mai mi?to parte, cea cu banii, forumul este foarte bine structurat.

În fine, momentan arat

? tare nasol, îns? Dojo promite un design nou zilele care urmeaz?. ?i na, ?tiind c? e freelancer pe webdesign, m? a?tept s? arate beton. Forumul este în englez?, dar na, cine de pe aici nu poate m?car s?-?i exprime p?rerea în câteva fraze?

Adresa este aici ?i este locul unde voi fi foarte activ de acum încolo, pentru c? eu cred în freelancerii români, dar mai ales în oameni care-?i doresc s? fac? asta, dar care nu pot din lipsa de informa?ie. Sunt sigur c

? sunt foarte mul?i oameni capabili care n-au ce face cu timpul lor liber…