Da, cu cea mai mare triste?e în suflet trebuie s? v? anun? c? am decis s? nu mai ?in blogul. ?i nu, nu pentru c

? e prea scump s?-l ?in, ci pentru c? pur ?i simplu nu îi mai v?d rostul, având în vedere c? anul ?sta am scris doar un post – dou? cu cel pe care îl citi?i acum. A fost o aventur? frumoas?, în care am cunoscut mul?i oameni superbi, de la Bucure?ti la Bra?ov ?i de la Cluj la Ia?i; ?i a?a mai departe.

Blogul a fost pentru mine un loc unde nu doar mi-am împ?rt??it pove?tile din prima experien?? în Danemarca sau locul din cauza c?reia m-am certat cu o nebun? al c?rei nume nu îl dau, Directoare a Colegiului Na?ional “Jean Monnet” Ploie?ti, ci o experien?? în sine. S? scriu ?i s? fiu citit de sute de oameni zilnic (n-am atins mia niciodat?, ca statistic? pentru cine intereseaz?) a fost ceva ce ast?zi se întâmpl? în continuare, doar c? la alt nivel.

Dou? dintre publica?iile online despre design îmi public? articole pe band? rulant? pentru sute de dolari lunar, ?i sunt sigur c? nu a? fi ajuns aici dac? nu începeam de jos, cu un blog.

Sadak.ro a început în 2008, înc? hostat la WordPress, ?i a trecut pe self-hosted în februarie 2009. Am primit în timpul ?sta backlink-uri de la „marii” blogosferei române?ti ?i de la oameni de care acum ?tie toat? lumea, dar care atunci erau necunoscu?i. Am fost apreciat ?i de oameni pe care nu i-am cunoscut niciodat?, ?i de oameni cu care m

? întâlneam la un suc din când în când.

Raluxa m-a ajutat în Bucure?ti când am f?cut pan? cu ma?ina. Bobby mi-a dat oportunitatea de a lucra la FTW Media ?i la campania prin care Microsoft a lansat Windows 7 în România, apoi m-a luat în BlogTrip cu el, apoi m-a ajutat cu un proiect personal care, din p?cate, nu a rezistat prea mult ?i pentru care îmi pare foarte r?u. Eugen a fost mai mereu acolo când am avut nevoie. La fel ?i Gabi, unul dintre pu?inii bloggeri români cu care mai ?in leg?tura – s? zicem. Alex Negrea s-a dovedit a fi un nesuferit plin de b??ini, probabil singurul blogger român în care a? da cu o canapea metalic

? (haters keep hating, ce s? zic), în timp ce Bogdan e unul dintre cei mai tari oameni din online-ul românesc. ?i a? putea continua, dar m? opresc aici. Nu fac pomelnic înc?.

Oamenii care au succes sunt cei care ?tiu când s? se retrag?. Vina mea este c? nu am închis blogul iarna trecut?, îns? niciodat? nu e prea târziu. La finele lui ianuarie, când expir? domeniu, sadak.ro se închide. Ca un mic disclaimer, dac? vreodat? apare ceva pe domeniul ?sta dup? ce expir?, cu siguran?? nu sunt lucruri scrise de mine ?i nu r?spund pentru ele. Sper s?-l tr?zneasc? pe cel care va încerca vreo glumi?? din asta.

Ce facem de acum? P?i ne g?sim în continuare pe Twitter ?i pe christianvasile.com, dac? e nevoie. Facebook-ul a fost ?i va r?mâne pentru personal use, deci nu adaug persoanele pe care nu le cunosc sau cu care nu vreau s? interac?ionez.

Cu aceste cuvinte vreau s? v? mul?umesc tuturor pentru suportul acordat de-a lungul timpului, sau pentru comentariile negative ?i r?ut??ile v?zute aici de-a lungul anilor. S? ave?i o via?? pl?cut?!

Am v? z

ut c? zilele astea v? tot stresa?i cu protestele împotriva benzinei. Sunte?i ni?te fraieri. To?i. Dac? voi crede?i c? pe oamenii ??tia o s? îi mi?te un pic protestul vostru, v? am?gi?i degeaba. Se fac statistici, câ?i bani pierd benzin?riile, ce fac dac? nu alimenteaz? nimeni timp de o zi… ?ti?i ceva? Le face?i degeaba. Companiile astea nu pierd nimic. Da, azi nu alimenteaz? trei purici ?i pierd trei sute de mii de dolari, dar mâine aceea?i purici vor alimenta pentru c?, surpriz?, au nevoie. Aici e ch

eia. Voi nu pute?i face nimic pentru c? de benzin? e nevoie ca de ap?. De benzin? ve?i avea nevoie oricând, mai ales voi, protestatarii majoritari, care sunte?i din capital?. „Petroli?tii” ?tiu asta ?i profit?, c? doar nu sunt fraieri.

Voi sunte?i atât de droga?i dup? mers cu ma?ina, de nu concepe?i s? v? da?i jos din ea s? parcurge?i pe jos trei sta?ii de autobuz. E prea mult. Voi sunte?i bucure?teni, ce bu?teanul meu. Tocmai d-asta protestele voastre sunt degeaba.

Pentru c? nu alimenta?i azi, nu o face?i mâine, dar atunci când ma?ina o s? fie „pe ro?u”, tot ve?i merge la benzin?rii. ?i nu da?i azi 300 de lei pentru un plin, îl da?i vineri. Care e diferen?a? Ce a?i rezolvat? Pentru ce a?i f?cut atâtea b??ini?

?i da, ce pot s? spun, impresionante proteste. A?i pl?tit cu metal în loc de hârtie. Uau, i-a?i terminat pe ??tia. Patriciu deja nu mai ?tie ce s? fac?, e disperat, cum s? pl?teasc? lumea cu monede? Da, sunte?i n?scu?i s? protesta?i, ave?i asta în sânge. ?i mai ave?i ceva… sunte?i ?i penibili. Sunte?i ni?te protestatari penibili. Nu v? spun asta pentru c? m? intereseaz? de soarta voastr?, v?d doar cât de mult c?cat mânca?i ?i nu pot s? m? ab?in s? v? spun c? v? place. C? presa m?nânca nu m? mir?, dar bloggerii? Unde sunte?i voi, cei plini de principii, de idei inteligente, care a?i putea schimba lumea dac? vi s-ar oferi frâiele? Ah, mi-am amintit unde sunte?i: pl?ti?i benzina cu monede. Uau!

Am auzit de atât de multe ori sintagma „eu am r?mas în ?ar? ca s? schimb ceva”, încât atunci când o aud, te cataloghez automat ca un copil de trei ani. Hai b?ie?i, face?i voi ceva încât s? schimba?i pre?ul carburan?ilor. Face?i voi proteste, s? vedem cine o s? dea vreun scuipat pe voi. Iar dac? cineva o face, eu promit c? recunosc faptul c? am fost un fraier, c? nu ?tiu despre ce vorbesc, ?i toate lucrurile astea pe care le tot aud. ?i c? îmi pare r?u c? am plecat din ?ar?, pentru c? uite, sunt oameni care chiar schimb? ceva. Dar cu to?ii ?tim c? asta nu se va întâmpla, protestele sunt doar subiecte de pres

? ?i mur? în gur? pentru voi, bloggerii, s? mai m?nca?i ceva rahat. Punct.

Da, ?i î n

tre Carpa?i, dar în principiu m-am n?scut ?i am crescut împrejurat de dobitoci.

Am renun?at de mult la aruncat cu noroi în români needuca?i, netrimi?i la ?coal?, în oamenii care se înjosesc la tot felul de ?ig?neli. Am f?cut-o pân? azi când, scârbit pân? în gât, n-am mai rezistat. Vorbesc despre meciul României cu Rusia de la Europeanul de Handball, acolo unde ru?ii ne-au scos din sal?, cum se spune în sportul ?sta. ?i nu, nu la fete m? refer în articolul ?sta, la echipa a doua trimis? de Radu Voina pe teren ieri. Nu ele sunt ?inta postului ?sta, ci noi, românii. Noi, scârbele nenorocite cei care nu suntem în stare s? recunoa?tem un ?urub nici dac? vedem unul. Noi, care nu suntem în stare s? apreciem valoarea, s? mul?umim pentru ceea ce primim ?i pentru ceea ce avem. Pentru Na?ionala fantastic? de handball feminin pe care o avem, pentru asta.

Mereu am spus c? dac? vreau s? m? amuz, m? duc pe ProSport la comentariile unui articol despre fotbal, le citesc, ?i de-odat? m? simt printre cei mai de?tep?i oameni din ??ri?oara asta. Azi nu m-am sim?it a?a. Azi m-am sim?it josnic, m-am sim?it prost c

? fac parte dintr-o na?iune cu aceea?i oameni care arunc? în fetele astea minunate cu l?turi. În dobitocii cei care cred c? handballul este ca jocul pe calculator ?i care nu realizea

z? c? fetele trebuiau s? fie odihnite ieri. Care nu realizeaz? c? indiferent de rezultatul de ieri sau de cel de sâmb?t?, performan?ele atinse de ele sunt uria?e.

Dragi animale care sunte?i, am f?cut mai mul?i ani de sport de performa?? decât ave?i mul?i dintre voi ?coal?. Nu m? refer la tine, cititorule, ci la autorii respectivelor comentarii de pe ProSport. ?tiu ?i eu, dup? anii ??tia, c? dup? ce joci 5 meciuri în 6 zile, ai nevoie de o pauz?. C? pân? ?i Superman dormea a?a, din când în când. Fetele nu doar c? aveau nevoie de o pauz? de pe teren, dar aveau nevoie de odihn? psihic?, pentru c? sâmb?t? urmeaz? s? joace ceea ce echipa Na?ional? de fotbal a României nu va juca poate niciodat?: o semifinal? de Campionat European. Mentalitatea de înving?tor nu are nicio leg?tur? cu faptul c? fetele astea aveau nevoie s? fie odihnite, dar are o leg?tur? cu faptul c? suntem între cele mai bune patru echipe din Europa ?i din lume (top 3 mi-a? permite s? spun, sper ca rezultatul final s? dovedeasc? asta). F?r? un Amariei, Maier, f?r? stâlpii ap?r?rii din anii trecu?i (Luca ?i Be?e, dar mai ales Hu?upan), f?r? tot felul de piese importante pierdute de-a lungul turneului, echipa asta a ajuns departe.

Am mai citit ?i c? V?rzaru ?i Ungureanu s-au pref?cut c? s-au accidentat, c? nu au chef s? joace pentru Na?ional? pentru c? nu le d? nimeni bani. Da, nu le d? nimeni bani, pentru c? interesul pentru handball în România este zero, dar îi doresc autorului Dorel, sau cum îl cheam? pe el, s? i se f**? îi cedeze ?i lui ligamentele la genunchi, ca Paulei. ?i apoi îi doresc s? îmi spun? daca ai cum s? te prefaci c? te-ai accidentat atât de r?u, dup? ?ase luni de recuperare. Voi nu sunte?i oameni, voi sunte?i scursuri. Scursuri care, dac? România bate Suedia s?mb?t?, ve?i umple ProSportul cu comentarii pline de „bravo fetelor!”.

Reac?ia lui Ga?u e u?or de în?eles. Citez? Da, citez: „Ne-am menajat juc?toarele, ce vor? Trebuie s? ne p?str?m pentru semifinal? ?i final?. Vrem s? ne întoarcem acas? cu cea mai u?oar? medalie. Vre?i s? ne rupem acum pentru meciul de sâmb?t?? Avem obiectiv s? batem Suedia, nu Rusia.” Da, avem obiectiv s? batem Suedia, nu Rusia. Asta trebuie s? în?elege?i voi oligofrenilor, c? fetele alea nu sunt robo?i. C? într-un meci de handball nu alergi la fel de mult ca Xavi, Iniesta sau Pirlo, dar c? te deplasezi continuu. Majoritatea juc?toarelor fac ?i faza de ap?rare ?i faza de atac. Nu, nu e nici m?car a?a de greu cum sun?. E mult mai greu. A?a c? scursuri ale societ??ii ce sunte?i, ciocul mic ?i mul?umi?i-le fetelor astea c? printre rromi trimi?i acas? de Sarkozy, mafia român? din Italia ?i ciorile din Copenhaga, se mai vorbe?te în Europa de noi ?i de bine. La televizor cu voi sâmb?t? ?i duminic? ?i, din tot sufletul, hai România!

P.S.: Am primit ni?te sfaturi, cum c? injurii în astfel de posturi sunt folosite de oamenii care au nevoie s? umple propozi?ii, pentru c? nu st?pânesc bine limba român?. Cum nu m? consider unul dintre ei, ?i sunt total de acord, îmi cer scuze pentru limbaj, îns? am scris articolul la nervi. Data viitoare va fi mai bine!

Leap?? lume, leap??. De la Haotik, lume, unul dintre cei mai activi bloggeri ploie?teni dup? ce am plecat eu din ora?. Printre pu?inii care, al?turi de Vlad Petre, încearc? s? fac? ceva din blogosPHer?. Leap?a pleac? de la Bobby, dac? nu m? în?el, ?i ajunge la mine acum, iar eu o voi da mai departe la final. Pân? atunci, ce îmi doresc eu de la blog în 2011?

Well, sunt multe de spus, ?ti?i c? acum e final de an ?i toat? lumea trage linie, urmeaz? s? o fac ?i eu, dar pân? atunci s? termin?m aici. Cine m? cite?te de pu?in timp (cite?te impropriu spus, c? nu prea mai scriu în ultima vreme) nu ?tie, dar cine m-a descoperit acum mai mult de un an cunoa?te c? aveam o perioad? î n care am fost extrem de activ, produceam co

ntent ca un tipar.

Asta mi-am dorit ?i la începutul lui 2010, nu prea am reu?it, dar chiar a? vrea s? scriu un pic mai mult aici. F?r? articolul ?sta am 34 de posturi scrise anul ?sta. Cam cât scriam înainte în dou? luni. Adic?, mul?umesc matematicianului de lâng? mine, am sc?zut cu peste 80%. Acum c? am pus ?i pe foaie, m? îngrozesc ?i îngrijorez. Nu mai sunt foarte multe lucruri de spus, dar promit c? de câte ori va fi ceva, nu voi ezita s? v? povestesc ?i vou?. ?sta e primul lucru. To m ake

a long story short, vreau s? scriu mai mult. Ca Eminescu, atât de mult. Ok, s? nu mergem prea departe…

Doi pe list?, vreau s? repornesc Goal-arena.com. ?i ?la e blogul meu ?i nimeni n-a spus c? trebuie s? ne restrângem la unul singur, corect? Cred c? Goal-arena.com are un poten?ial enorm ?i ?tiu c? dac? primesc un pic de ajutor de la cineva anume (l-am cerut deja, sta?i lini?ti?i) site-ul ajunge mare. Deci, în principiu, lucrul pe care îl vreau aici îl vreau ?i pe Goal-arena.com: content. Totul se rezum? la content în blogging, dac? ai d-?sta, ?i de calitate, vin toate.

Trei? Trebuie neap?rat s? fie trei? Trei… hmmm, let me think. Problema e c? nu mi-am dorit niciodat? popularitate, eu mi-am f?cut blogul într-o perioad? în care aveam multe de spus, am adunat aici o comunitate mic?, dar la care ?in mult, ?i cam atât. S

unt sigur c? dac? reu?esc s? scriu mai mult, totul vine de la sine. S? zicem c? a? vrea s? mai pun câteva zeci de perechi de ochi în Feedreader? Sun? destul de bine? Eu spun c? e ok.

Cam asta vreau de la blog în 2011. ?i da, va fi un 2011, pentru c? de-abia mi-am prelungit perioada de hosting, deci nu dispar de aici foarte curând. Am spus c? atunci când voi sim?i c? blogging-ul nu mai e pentru mine, dispar de aici. Atât de simplu e. Bun, acum unde merge leap?a? Se învârte pe lâng? capital?, asta e sigur. Merge la Waven, la Ploie?ti, la Gabi, unul dintre cei mai apropia?i amici din blogosfer?, recent mutat în Bucure?ti, apoi trece pe la Bra?ov pe la Bogdan ?i în final se opre?te din nou la Bucure?ti, la Raluca. De-ajuns?

Tot dau pe Twitter de câteva zile c? o s? merg la România – Danemarca. Ei bine, dup? ce am fost la Spania – Serbia cu dou? ore înainte, am fost ?i la România – Danemarca asear?, la Campionatul European de Handball Feminin din Danemarca ?i Norvegia. Cum grupa României se desf??oar? în ora?ul în care locuiesc eu, nu am rezistat tenta?iei de a merge la meci, chiar dac? biletele nu au fost printre cele mai ieftine. Înainte s? v? povestesc ce cred eu despre seara asta, nu vreau decât s? spun c? au fost ni?te bani cheltu?i pe o experien?? care va r?mâne mult timp în inima mea. Nu doar pentru c? am v?zut România la lucru. Nici pentru c? am b?tut (pentru c? am pierdut, de fapt), ci pentru c? am tr?it un meci de handball de nivel interna?ional în mijlocul civiliza?iei.

Al?turi de o prieten? ne-am bucurat, am urlat, ne-am uitat urât la „vecini” ?i am cântat imnul, asta fiind printre al?i 6400 de danezi. Care nu, nu se uitau urât, nu urlau la noi, nu ne luau la ochi, ci f?ceau lini?te. Cu morcovelul în fundule? în prima repriz?, când Na?ionala României era pe val, to?i danezii aplaudau ac?iunile Na?ionalei lor, ? i flu

ierau atacurile noastre. Nu v? pot explica ce sim?eam eu, din tribune; m? gândesc ce sim?eau fetele pe teren.

Înainte de meci am urlat din tribune dup? Oana Manea, ?i i-am spus „s? le bat? la curul gol pe astea”. Era prea concentrat?, probabil, s? realizeze ce am zis. Am avut locuri exact deasupra tunelului c?tre ?i dinspre vestiare, a?a c? am mai urlat de câteva ori c?tre Narcisa, Lumini?a, Radu Voina ?i altele. Am cântat imnul al?turi de, probabil, al?i 20-30 de români în toat? sala. Pot s? pun pariu c? se auzea pân? în col?ul cel?lalt al s?lii. ?ti?i c? nu d? patriotismul afar? din mine, nu e o surpriz?, dar m-am sim?it mândru c? sus?in echipa care, pe teren, nici nu conteaz? din ce ?ar? vine.

Pentru c? Na?ionala de Handball a României este tot ceea ce avem, ca ?ar?. Este brandul nostru. Este singurul lucru cu care scoatem capul (poate gimnastica ?i polo-ul s? mai ajute un pic, dar e clar ce echip? este plasat? cel mai sus în ierarhia na?ional?). Na?ionala de Handball României este singura pentru care a? avea curajul s? cânt imnul ??rii mele între al?i 6400 de str?ini, iar apoi s? m? a?ez lâng? ei ca ?i cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Pentru c? echipa asta merit?. Pentru c? pe primii danezi pe care i-am întrebat ce români ?tiu, au r?spuns Cristina V?rzaru (Viborg), Carmen Amariei (Slagelse ?i FC Copenhaga) ?i Narcisa Lecu?anu (Aalborg). Nu Hagi, nu Nadia, nu N?stase.

România nu a mai pierdut contra danezelor din 10 decembrie 2002, timp în care le-am b?tut pe unde le-am prins. Ba la noi, ba le ele, ba prin deplas?ri. Tradi?ia s-a oprit azi. Ceea ce continu?, îns?, este speran?a c? într-o zi Na?ionala României va aduce un trofeu la Bucure?ti. Eu cred în fetele astea.

?i în Radu Voina cred, chiar dac? nu a?a cum o f?ceam în Tadici. Cred ?i c? asear? a gre?it cerând time-out prea târziu în repriza secund?, îns? d-asta se nume?te o echip?: fiecare î?i aduce aportul. Poate c? b?team Danemarca, poate c? b?team ?i Serbia, dar poate c? în grupa secund? nu f?ceam mai brânz?. A?a, în condi?iile date, fetele sunt sub presiune, a?a cum sunt obi?nuite, ?i chiar cred c? vor trece ?i de grupa secund?, indiferent de rivale.

Una peste alta, meciul de asear? mi-a produs ni?te amintiri care vor r?mâne mult timp în sufletul meu. S? po?i s? fii al?turi de Na?ionala ta atunci când are mai mare nevoie este un sentiment superb. Plus de asta i-am spus Lumini?ei Hu?upan c? este idolul meu, le-am transmis câteva cuvinte de încurajare ?i fetelor, ?i am plecat cu sufletul plin de bucurie ?i speran?? c? România, într-o zi, va aduce un trofeu acas?. Succes fetelor în continuare!