Romanian International Universities Fair, sau Târgul de Facultăți, cum este cunoscut în România, vine la București mâine și poimâine, 13-14 martie 2010. Acolo se vor prezenta peste 100 de universități din România, SUA, Marea Britanie, Danemarca, Olanda, Franța, Austria, Germania și altele. Târgul începe la ora 10.00 și se termina la ora 18.00, timp în care se vor organiza seminarii și workshopuri, în care veți putea interacționa cu persoane care au fost sau sunt la facultățile respective, și în care veți putea da chiar și interviuri pentru a fi acceptați la unul dintre programele prezentate. Statistica spune că din 74 de elevi care au participat la Spot Admission, 25 sunt acum elevi la facultățile la care și-au dorit.

Este bine să participați în special în cazul în care doriți să mergeți la facultate în afara țării, având în vedere că puteți să vă faceți o idee mai bună despre ce se întâmplă și despre cum se poate ajunge acolo decât v-ați putea face pe e-mail. Edmundo, fundația educativă care ajută elevii să plece în diferite țări o să fie și ea acolo, și vă sfătuiesc să îi căutați. Oamenii sunt serioși, pe mine m-au ajutat mult. Adina Cristescu este, probabil, persoana care va fi acolo din partea Edmundo. Apelați la ea cu încredere!

Cunosc persoane care sunt în an terminal și încă nu sunt hotărâte în legătură cu ce vor să facă mai departe. Dacă nici tu nu ești sigur încă ce vrei să faci cu viitorul tău, atunci cred că RIUF îți poate oferi o perspectivă mai bună decât îți pot da părinții sau prietenii, așa că fă-ți un pic de timp liber weekendul ăsta și treci pe la Sala Palatului între orele precizate mai sus. Cred că intrarea la această a 5-a ediție RIUF costa 5 lei; nu sunt sigur, totuși. În orice caz nu poate să fie mai scumpă de atât. În ideea în care trenurile merg cum trebuie, sâmbătă o să merg și eu la târg.

Evenimentul se desfășoară și la Timișoara pe 16 martie și Iași pe 18 martie. Despre evenimentul din Iași v-a scris Vlad. Informații suplimentare pot fi găsite pe pagina web a târgului, acolo unde poate fi găsită și lunga listă a expozanților, alături de site-urile lor. Nu ar fi rău să aruncați un ochi acolo dacă mergeți la târg. Astfel, veți cunoaște dinainte cu care reprezentați doriți să vorbiți și nu veți pierde prea mult timpul cu căutatul lor, pentru că la intrare veți primi și o hartă a locațiilor unde se află fiecare expozant.

Am avut de făcut acum o săptămână un proiect la studii sociale; trebuia să analizăm alegerile din PSD. Cum în acea minunată seară de sâmbătă numai la televizor nu stăteam, am încercat să mă bazez pe ceea ce puteam găsi în ziare, și nu pe ceea ce am urmărit eu. Dar surpriză. La căutările de pe Adevarul.ro nu am găsit nimic. Absolut nimic despre PSD. Absolut nimic despre politică, în general. Și atunci mi-am amintit de reclama cu fetița aia care spunea că Adevărul nu mai tratează politica pentru că nimeni nu vrea să citească aceleași lucruri în continuare: corupție, hoție, politicieni, birocrație etc. Ei bine, vă informez că nu este deloc așa. Da, ne-am săturat să citim aceleași lucruri, dar Adevărul, ca parte a cele de-a patra puteri în stat, are îndatorirea de a trata politica. Poate să nu vorbească despre fotbal, despre economie, despre ultima modă în materie de IT&C, despre ultimul top Forbes.

Despre politică, însă, trebuie să scrie. Pentru că dacă ei nu scriu, nu va mai exista nici cea mai mică urmă de rușine din partea politicienilor de a lua țara asta la mișto, pentru că nimeni nu îi mai controlează. Poporul guvernează într-un stat democratic (nota ironică, evident), însă poporul nu poate guverna fără ca el să știe ce se întâmplă la Cotroceni. Cei de la Adevărul au pozat în salvatorii neamului, în cei care „curăță” ziarul de mizerii și prezintă doar lucruri de care toată lumea este interesată. Adevărul nu este nici CanCan și nici Libertatea. Adevărul și Jurnalul sunt două dintre cele mai mari publicații românești, și mi se pare absolut obligatoriu ca ele să trateze subiecte din politică, pentru că dacă ele nu o fac, nu vom reuși sigur să găsim în Playboy ce tun au mai dat dragii noștri politicieni sau ce șmecherie au mai făcut.

Bineînțeles că și dacă vom avea ziarele pline de astfel de subiecte la Cotroceni nu se va schimba nimic, nu credeți că am impresia că presa este sfântă și salvează poporul de la pieire. Nici pe departe. Însă dacă ziarele nu mai tratează politică, poate nici televiziunile nu o vor mai face în viitorul apropiat. La radiouri oricum nu e politică aproape deloc. Nu că acum am avea vreun control asupra oricărei decizii de la Palatul Parlamentului, dar nu este democratic ceea ce face Adevărul. Sau cel puțin nu mi se pare mie. Mai e cineva pe aici care crede că lucrurile nu sunt așa cum ar trebui să fie și că Adevărul ar trebui să nu mai pozeze în Fecioara Maria și să înceapă să-și facă treaba?

Am participat de multe ori la competiții, fie că au avut caracter sportiv sau nu. Până la urmă, peste tot în jurul meu e o competiție, sunt înconjurat de astfel de lucruri. Bătaie pe medii mari la școală, pe cele mai mari note, cele mai bune referințe. Bătaie pe locul din autobuz. Și asta ca să ce, să-l dai băbuței care urcă la următoarea stație? Să nu mai vorbim de tot felul de concursuri de care auzim la televizor. Sau, de ce nu, hai să considerăm viața ca o competiție. Un concurs în care cel mai bun, cel mai bine pregătit, ajunge să fie și pe cea mai înaltă treaptă a societății.

De concursuri ne-am săturat. La Loto n-am câștigat, Bingo e doar o hoție, și parcă nici măgăriile alea de le-am trimis prin poștă la capetală n-au dat rezultate. Competițiile sunt constituite pentru toți, în afară de unul singur, din dezamăgiri. Sau din nepăsare, în cazul în care nu înțelegi adevăratul spirit al sportului și nu participi ca să câștigi, ci doar pentru că e bine să participi. Cu asta nu sunt deloc de acord și v-am mai spus-o și aici.

Despre Prahoveanul anului, concursul lansat de către Phonline.ro, am aflat de la Sorin. Sau, mai bine zis, am aflat de la linkul pe care îl avea la status pe Y!M. Sunt și eu nominalizat acolo, ba chiar de două ori. O dată la categoria bloguri, bineînțeles; linkul poate fi găsit aici. A doua nominalizare este la categoria sport. Chiar dacă ceea ce fac eu nu se poate numi un sport propriu-zis, cine m-a nominalizat a considerat că ceea ce fac mânuțele mele cu niște cuburi Rubik este foarte mișto. Linkul este aici. Se poate vota simplu, printr-un singur click pe steluțele din josul paginilor pe care vi le-am dat, și chiar vă rog să o faceți. Știu, sunt mulți oameni out there care vor vota cu minus pentru ca m-am luat de stilul lor de viață, țara lor sau alte d-alea. Nu e nimic, am auzit eu cândva o vorbă care spunea că ești pe atât de sus pe cât de mulți dușmani ai. Ia să vedem, eu câți dușmani am?

Acum patru ani am scăpat ca prin urechile acului de a fi o generație de cobai. Am dat examenul de capacitate pe vechiul sistem și am intrat la liceu cum se făcea și până atunci. Cei care au urmat după mine n-au avut același noroc. Teze unice în a 7-a și a 8-a, medii, nici ei nu mai știau de unde au toate notele alea și pe baza a ce intră în liceu. Dacă în clasa a 8-a am scăpat, se pare că nu voi scăpa în a 12-a. Fac și eu parte, la fel ca mulți alții, din prima generație care dă bacalaureatul pe noul sistem, cel cu trei examene scrise în vară, și trei probe de competențe în timpul celui de-al doilea semestru.

Evident, nu am motive să fiu foarte excitat de diploma pe care urmează să o primesc la final de an, cea cu competențele, că nu știu cât de mult mă va ajuta, dar sunt și niște lucruri bune la bacul ăsta. Nu o să mă dau pe după colț să spun că nu-mi place, că e nasol, că e de rahat, că de ce au schimbat modificarea etc. Mie îmi este mult mai comod acest tip de examen. Uite, mâine scap de română. În aprilie de informatică și în mai de engleză. Parcă e altceva când mai ai de dat doar trei examene în vară, nu șase. Ok, practic nu s-a schimbat nimic, pentru că examenele sunt aceleași, nu sunt mai ușoare, doar că sunt programate într-o perioadă mai lungă de timp, ceea ce este foarte ok. Să luăm cele trei noi probe pe rând:

Restul problelor, cele din vară, sunt absolut la fel ca și înainte. În afară de proba de competențe lingvistice, adică oralul care se dă zilele astea, celelalte două probe sunt niște idei bune. Evident, acum să nu ne imaginăm că diploma primită la final de an o să facă diferența între un elev slab și un elev bun. Deloc. Este doar o hârtie de calitate superioară, dar o hârtie care nu se știe când și unde te poate ajuta. Din păcate, ceea ce nu se înțelege este că boala sistemului românesc de învățământ nu stă în modalitatea de examinare. Mereu când se anunță o reformă, în principiu cam la fiecare nouă guvernare, ba se dă altfel capacitatea, ba se dă altfel bacalaureatul, ba mai punem un examen în clasa a 10-a, ba se intră la facultăți doar pe dosar etc. Modalitățile de examinare sunt asemănătoare cu cele din afara țării, nu aici e problema, ci la alt nivel. Suferim la nivelul personalului (în cele mai multe cazuri slab calificat, sau chiar deloc) și mai ales la nivelul programei școlare. Aici trebuie făcută o reformă, dar probabil că ia prea mult timp și mulți bani, iar rezultatele sunt pe termen lung. Păi ce, guvernanții de azi vor să fie bine peste 5 ani? Nu, ei vor să fie bine azi, că doar nu sunt proști să-i lase pe alții să se laude cu munca lor. Nu mai bine mai investim niște bani și nu muncim deloc?

Născut în Ploiești, crescut în Ploiești, n-am avut multe tangențe cu maghiarii de-a lungul timpului. De fiecare dată când am trecut peste Valea Prahovei însă, m-am apropiat de ei, am socializat, ne-am cunoscut și am rămas în relații bune. Majoritatea maghiarilor pe care i-am cunoscut sunt foarte de treabă și s-au împăcat de mult cu gândul că s-au născut în România și că sunt români. Dar am cunoscut și oameni care nu au reușit să facă acest pas. Oameni care încă mai contestă adevărul istoric, cel cunoscut de întreaga lume. Dar nu, dom’le, istoria minte, noi, maghiarii, suntem atotputernici, atotștiutori și cunoaștem ce s-a întâmplat, de fapt, hoților!

Eu, unul, m-am săturat de polemica asta. M-am săturat de războiul ăsta dintre ai noștri și ai lor. M-am săturat ca în țara numită România, țara în care m-am născut și eu, să-mi fie frică să cer la un magazin din Ardeal ceva în românește, că mă scuipă Nagynéném Horváth, sau cum dracului se spune și scrie. Băi aceștia, dacă nu vă puteți împăca deloc cu ideea că trăiți în România, că mergeți la școli în România, că statul român vă dă drepturi ca și ale noastre, marș acolo, în Asia, sau de unde veniți voi! Vreți să oficializăm maghiara în Transilvania? Da, atunci când oficializați și voi româna în Ungaria. Vreți să învățați în maghiară aici, pe tărâm românesc? Statul vă dă voie, vă oferă condiții. Dar eu la Debrecen pot învăța în românește? Voi aveți reprezentanți în viața politică românească. Nu sunt sigur, dar cred că noi n-aveam deputați români în Ungaria, și în niciun caz partid la guvernare. Știu, Transilvania a fost pământ al marelui Imperiu Austro-Ungar, căcat, povești, ăsta e trecutul, get over it, au trecut cinci generații de atunci…

Stați în România, nu în Ungaria. Eu știu că atunci când cineva îți deschide larg ușa casei și-ți dă voie să intri, nu te urci cu picioarele pe masa din dormitor, că poate-ți put ciorapii. Jucați după cum vă cântăm noi, nu invers. Nu vă convine, repet, plecați la voi la Magyarország. Vreți să vorbiți ungurește? Vorbiți acolo. Vreți drepturi? Cu cea mai mare plăcere, vi le oferă László Sólyom, al vostru drag președinte. Așa de căcat cum e țara asta, de aici mâncați și beți. La școală ați mers gratis zece ani, pe banii statului român, și după ce v-am dat lapte și mămăligă și ați supt de la țâță, tot ungurii voștri sunt fruncea, nu? Păi știți ceva? Dacă tot e așa, atunci să îmi fac nevoile în fruncea voastră acolo, la Balaton. Cu tot respectul pentru unguri, că nu cred că aici e vorba de ei. Aici e vorba de voi, maghiarii șoviniști din Transilvania, care nu vă puteți obișnui cu ideea că ungurii voștri n-au făcut nimic pentru voi, că România v-a crescut așa cum a putut ea mai bine. Nu vă place că prostituatele sunt prea scumpe, că tutunul nu este considerat aliment și că românii își cam bat joc de voi că nu știți să vorbiți românește ca lumea nici la 60 de ani. Și v-ați adunat voi la sfatul vostru, și ați zis așe’, să ne faceți voi pe noi la buzunare, dar nu prea v-a mers. Unii români vă urasc, dragii mei, vă urăsc din tot sufletul pentru ceea ce sunteți, și vă vor cât mai repede pe propriile plaiuri.

Băi, dacă ați sta la locul vostru, nimeni n-ar avea nimic cu voi, dar adevărul e că uneori sunteți incredibili, ar trebui să vă auziți. Acum câțiva ani trebuia să se vorbească maghiară în Covasna, zilele trecute voiați autonomie, azi vreți să oficializăm maghiara în Transilvania, nu vreți voi mai bine să plecați la voi, că acolo curge miere la robinet? Eu, unul, nu vreau ca statul român, din puținii bani pe care îi are, să-mi dea mie în egală măsură aceeași sumă pe care o dă unor lepre care stau acasă și înjură sistemul și poporul autohton. Și care locuiesc în Harghita și vorbesc maghiară. Chestia asta a pornit de la o discuție cu un cap-sec în care-mi explica mie că maghiarii din Transilvania n-au drepturi, coa’e. Băi mârlanilor, nu uitați că acum 130 de ani noi eram „tolerați” pe propriul nostru pământ, pentru care luptasem sute de ani să-l stăpânim. Pe care locuisem sute de ani până să veniți voi, marele popor migrator al lui Lukács Curajosul, și să încercați să ne dați nouă lecții de catolicism la zece ani după ce v-ați creștinat. Da, cam în perioada în care ați inventat voi roata, și ne-o dădeați și nouă sub formă de „voi ați fost aici, dar ați plecat de mult și v-ați întors mâine, că noi eram aici când ați venit, deci ăsta e pământul nostru.” Nu înțelegeți, nu? Sincer, nici noi n-am înțeles atunci, și ca s-o spunem p-aia dreaptă, nici acum nu înțelegem ce căutați între granițele noastre, și mai ales când aveți de gând să găsiți acel ceva și să plecați.

Kezi Csokolom!