Cu aproximativ un an în urm? tr?iam experien?e frumoase aici, pe sadak.ro. Num?rul de vizitatori cre?tea, articolele nu se mai opreau s? apar?, comentariile începeau ?i ele s? se apropie de ceea ce îmi doream. De la simplul blog pe WordPress pân? la self-hosted-ul de aici nu trecuse decât aproape un an, perioad? în care am muncit mult, de ce s? nu recunosc. Ore întregi de scris, c? na, la început nu scrii a?a de u?or cum începi s? o faci pe parcurs. Blogul f?cea parte atunci chiar din rutina mea, din rutina unui elev oarecare din gimnaziul danez din Varde, fotbalist ?i handbalist în micul sat unde tr?ia la o familie gazd?. Cam asta era situa?ia acum un an, când înc? tr?iam în Danemarca, ?i când blogul era activitatea de zi cu zi.

Credeam pe atunci c? blogul nu mai poate reprezenta un challenge.

Credeam c? lucrurile vor continua a?a. M? ?i vedeam peste mul?i ani scriind articole din dou

? în dou? zile cel pu?in. Nu m-am gândit niciodat? c? peste doar câteva luni blogul o s? îmi dea mai multe b?t?i de cap decât îmi d?duse în precedentul an în care îmi desf??urasem activitatea. Blogul meu, o recunosc ?i eu, dar s-ar vedea oricum, este cam mort în ultimul an. Statistici am mai f?cut, nu o iau iar de la cap?t. Ideea este c? s? scriu aici pot s

? o fac oricând (dovada este chiar articolul ?sta), ?i pot s? vorbesc despre absolut orice. Pasiunea de a scrie nu a disp?rut ?i nici „nervul din peni??” nu a îmb?trânit. Problema este c?, pur ?i simplu, nu mai g?sesc destul de interesante lucrurile din jur a?a încât s? scriu despre ele. Ce s? v? mai spun? C? iar s-au certat doi în autobuz? C? mi-a t?iat un nebun cu Dacia calea pe bulevard

? Sau c? nu g?sesc loc de parcare seara

? P?i despre lucrurile astea pute?i g?si articole absolut la orice col? de internet românesc, nu simt nevoia s? v? spun ?i eu toate balivernele astea.

Atunci când scriu pe blog (adic? acum) îmi amintesc de perioada când f?ceam asta regulat, când intrase deja în reflex ?i când nu aveam nevoie s? spun „azi trebuie s? scriu!” pentru a o face. De ceva timp am realizat c? blogul a devenit pentru mine ceva mai mult decât un simplu hobby: blogul a devenit o alt? încercare. Spun la finalul descrierii de aici c? ascensiunea în online reprezint? challenge-ul meu principal. Ei bine, momentan se pare c? el trece pe locul secund. Adev?rata încercare este însu?i blogul, însu?i mijlocul prin care am cunoscut atâ?ia oameni mi?to, grozavi, par?ivi sau m?gari în online-ul românesc, însu?i mijlocul prin care doream s? reu?esc acea ascensiune. R?mâne de v?zut acum dac? voi atinge ceea ce mi-am propus cu toate c?, sincer v? spun, nici aceas

t? posibil? popularitate mai mare nu prea m? mai tenteaz?. De ce s? fiu prea cunoscut? Ca s? se înceap? cu mizerii? Nu, mul?umesc, nu îmi trebuie. Blogul meu este, pân? la urm?, un loc unde eu vorbesc despre lucruri privite prin propriul filtru emo?ional ?i ra?ional. Nimic mai mult. ?i din acest moment challenge-ul meu principal reprezint? blogul ?sta. Vreau s?-l aduc unde era înainte, poate ?i mai sus, mai ales c? este foarte posibil ca din var? s? m? întorc în Danemarca, locul de unde am adunat cele mai frumoase experien?e atât pentru mine, cât ?i pentru blog ?i cititorii lui.