“Nu am timp” nu există « Sadak
Feb
10

“Nu am timp” nu există

Încă de când am revenit în țară, adică în iunie 2009, mă confrunt cu o mare problemă: un writer’s block. Am tot dat vina pe timp, că nu am parte de el, că dau bacalaureatul și că vezi Doamne ce alte bălării în spatele cărora mă tot ascund de peste jumătate de an. Timpul nu-mi lipsește, ca să dăm cărțile pe față. Aș avea destul, asta dacă aș putea să îmi revin și să scriu iar cum o făceam înainte. Mi-am obișnuit cititorii de-a lungul timpului cu articole de calitate, sau cel puțin asta vreau să cred. Nu am scris de dragul de a scrie, nu v-am dat știri bombă aici, nu ați citit despre ultima șmecherie scoasă de Apple. Mi-am obișnuit cititorii să găsească aici păreri nealterate de factori externi. Indiferent care erau topicurile favorite ale oamenilor în perioadele respective, eu nu m-am subordonat lor. Mi-am creat un stil propriu, incisiv, ironic, dur, dar de multe ori adevărat. De cele mai multe ori, vreau să gândesc.

Nu aș putea ca de mâine să vin să scriu doar pentru că traficul scade amenințător, doar pentru că munca mea de atâta timp riscă să se piardă. M-aș simți prost față de cei pe care i-am convins să revină aici dacă aș face așa ceva. Purul adevăr este că nu mai știu ce să scriu. Ce să vă spun, că pe Twitter încă este aceeași mulțime de oameni snobi care nu răspund la mesaje doar pentru că ei cred că au un coi în plus? Să vă spun că, mai nou, au început să miroasă și Facebook-ul? Sau că în online-ul românesc n-ai pe nimeni aproape decât atunci când îi ai cu ceva la mână? Pe astea le știți. Vă interesează că am apărut în ziar sau că am deschis un nou blog? Incontestabil nu. Sau să vă scriu că Google a dat drumul la Google Buzz? Că zoso s-a scos din Zelist și că exoticul Cabral nu mai cade de pe primele două poziții de mai bine de un an și jumătate? Să vă spun despre ultimul scandal la FTW? Sau despre noua mea adresă de e-mail? Să vă informez că aș vrea să fac și eu un pic de freelancing, dar că nu am decât cunoștințe minime în diferite domenii? Nu v-ar interesa nici asta, nu? Așa credeam și eu. Uite, spre exemplu, Makavelis a scris un articol foarte bun ieri. Este o idee despre care aș fi putut și eu să scriu, că sunt în curând absolvent de liceu și facultățile de pe piață nu mă încântă deloc, dar pur și simplu nu m-am gândit să scriu asta. Se întâmplă tare des în ultima perioadă să spun „uite, despre asta puteam să scriu și eu, dar nu mi-a venit ideea la timpul potrivit”.

Prin simplul fapt că nu scriu încerc să nu îndepărtez și oamenii care încă mai trec pe aici, pentru că acei oameni încă mai speră să vadă articole în genul celor de acum mult timp. Am tot încercat, apropiații mei pot confirma, dar pur și simplu nu mai este nimic pe țeavă. Înainte îmi veneau titlurile de articole instantaneu, nu mă gândeam niciodată „ce să scriu pe blog azi?”. Înainte îmi permiteam să șterg din draft-uri pentru că articolele respective nu mi se păreau demne de publicat. Iar azi? Ei bine, azi, nici măcar niște titluri amărâte nu-mi mai vin, și asta chiar dacă mă gândesc intens la ce am de gând să fac în viitor aici. De închis nu închid blogul, pot să vă asigur, am spus-o și o să o spun; de-abia ce am cumpărat pe încă un an jucăria. Am încercat tot felul de metode, primite de la tot felul de bloggeri. Spre exemplu, Grim Cris m-a sfătuit să citesc articole din perioada în care scriam full-time, să văd ce mă inspira atunci. Am făcut asta și ghici! Nu știu ce mă inspira atunci. Poate era viața din Danemarca, poate nu era, încă nu sunt sigur. Cert este că mi-am recitit multe dintre vechile articole, și mi-am amintit de vremurile bune. Am regăsit lucruri pe care le-am scris cu multă pasiune, lucruri la care am pus suflet, la care nu m-am chinuit chiar deloc, cum fac azi (sau mai bine zis, cum nu fac azi). Nu știu ce mă făcea atunci să scriu, și ce mă împiedică acum. Blogul nu-l închid, asta o mai spun o dată pentru hateri. Am zis că dacă tot nu scriu, măcar să vă reamintesc de câteva dintre cele aproape 200 de articole postate aici în aproape doi ani, din vremurile în care blogul era mai mult o meserie decât un hobby. Și, de ce să nu spun și asta, sper să pot pune din nou aici articole ca acestea:

  • 7 noiembrie 2008: „Yes, we can!” – Despre alegerile din America, în urma cărora Obama a devenit președintele celui mai puternic stat din lume.
  • 19 decembrie 2008: „Jurnalism și blogging” – Părerea mea de atunci (și parțial și de acum) în legătură cu cele două domenii. Un mic fragment a ajuns la zoso pe blog.
  • 10 ianuarie 2009: „Copilăria mea” – Nu trebuie descriere, cred.
  • 13 ianuarie 2009: „Ora de mate” – Povesteam atunci cum decurgea teribila oră de matematică în Danemarca.
  • 28 ianuarie 2009: „Vreau să ne despărțim…” – Articolul de la care a plecat, de fapt, nostalgia asta după vremurile bune.
  • 28 februarie 2009: „Gândurile unei pietre” – Leapșă de la Cătălin, primită în urma plângerilor mele cum că nu primesc destule comentarii. Mi-a spus să scriu un articol despre o piatră, care să stârnească multe reacții, așa cum îmi doresc. Reacțiile nu au fost grozave, dar articolul îmi place mult.
  • 14 aprilie 2009: „Filme siropoase și cupluri perfecte” – Am făcut o recenzie serioasă la un film de căcat. Dojo mi-a mulțumit pentru asta, că n-a mai trebuit ea să-și „consume neuronii”.
  • 21 aprilie 2009: „Reacții hormonale maculine” – Titlu deloc inspirat, cred însă și acum cu tărie că ce am scris acolo încă se aplică în realitate.
  • 3 iunie 2009: „Scrisoare către liceeni, partea a doua” – Mesajul pe care l-am trimis colegilor din Danemarca în ultima zi de școală. Parcă Sigur au fost și ceva lacrimi.
  • 10 iunie 2009: „Ce nu se spune despre Twitter” – M-am eliberat de niște frustrări.
  • 24 iunie 2009: „S-a mai terminat o poveste” – Ultimul articol scris de pe tărâm danez. E ușor de imaginat despre ce vorbesc.

    • Articole asemănătoare

    Miercuri, 10 Februarie 2010   //   Altele   //   2 comentarii   //   Tags:
    

    2 comentarii to ““Nu am timp” nu există”

    • Miercuri, 10 Februarie 2010 at 17:54
      DubluVe spune:

      Aşa e bă :) uită-te la mine în ce HAL am ajuns :)) dar mânăresc eu diverse… Adevărul e că poţi să te legi şi puţin de timp.. Că dacă ţi-a venit ideea ŞI la momentul potrivit, dar ai avut alte priorităţi… na :D Important e că acum că ai avut acces la Adv de seară, urmează Playboy, Hustler, şi alte reviste de profil.

    • Duminică, 14 Februarie 2010 at 10:47
      BigMama spune:

      Cred că e o chestie ce apare după o vreme. Poate nu numai la bloggeri, ci şi la scriitori în genere. Pană de inspiraţie, criză sau cum i-o zice.
      Am avut şi eu asta, la fix doi ani după ce m-am apucat de blogging. Atunci am hotărât să-l şterg, convinsă că nu voi mai scrie în viaţa mea.
      După încă 2 ani de pauză, m-a apucat din nou cheful şi voila, blog nou. Aşa că, e fain dacă laşi sadak.ro aşa cum e. Cei abonaţi la blog rămân abonaţi şi indiferent că peste o săptămână sau o lună, când scrii ceva nou, ei intră şi te citesc.
      Take care la bac! E un mare fâs. Un fâs chinuitor, dar tot un fâs e.

    Postează un comentariu

    La prima vedere

    Sunt un blogger din Ploiești, interesat de online și IT, freelancer, fost elev de schimb și viitor student în Danemarca și pasionat de cuburile Rubik. „Mă dau” pe bloguri din 2007 și scriu pe acest blog din aprilie 2008. Află mai multe despre mine de aici.