De acord cu ce ai scris cand vine vorba de profesionisti, dar cand vine vorba de toti ceilalti ar fi foarte bine si daca ar participa, decat sa stea non-stop la TV.

-pe plan politic: cand Romania a castigat la Haga procesul cu Ucraina, Bogdan Aurescu a spus: “Romanii nu stiu sa se bucure de o victorie nici macar jumatate de zi”, in loc sa ne bucuram ca am castigat, ale noastre ziare scriau ca platoul castigat este inchiriat

Deci … depinde de mentalitate.

Au fost situaţii în care m-am clasat printre primii 10 (şi judeţul e mărişor), şi chiar când am luat primul loc. M-am bucurat la fel de mult în ambele cazuri că abilităţile mele mi-au permis să particip. Câştigasem deja ceva când mi s-a spus “te duci la olimpiada cutare, pentru că eşti bun şi poţi să te descurci”.

E cât se poate de adevărat că poţi să te concentrezi mult mai bine când ai în cap doar câştigul, locu’ unu, aurul, etc. Tragi cu dinţii, rupi tot, ca să ieşi primul. Dar uneori alţii o fac mai mult! Şi-atunci te scufunzi într-un rahat dubios, care-ţi aruncă în urechi întrebări ca “dacă au am muncit atât, de ce n-am fost primul?” sau “de ce eu, şi nu altul? Cred că meritam să fiu eu”. Atunci ce faci? Nimic. Zici că munceşti MAI mult, şi poate câştigi. Dar nu mereu.

Nu-ţi spun că e mai important să participi. Spun că a participa şi a câştiga e la fel de important, oricât de ridicol îţi pare.

La mine nu se prea aplica, pentru ca aici ori castigi, ori nu, dar de exemplu daca o sa ma calific la turneul final de promovare in Divizia A, o sa o iau ca pe o performanta personala. Da, mi-as dori sa castigam, dar si participarea de acolo ne claseaza in cele mai bune 6 echipe din Divizia B. Si e o performanta.