Important e să câștigi, nu să participi « Sadak
Ian
5

Important e să câștigi, nu să participi

Ca sportiv de performanță, de-a lungul timpului am participat la mai multe competiții, în special în copilărie pe când făceam înot. Am făcut și ceva fotbal și handbal, câțiva ani buni, deci din aproape 19 ani de când mă învârt pe aici, mai mult de jumătate am făcut un sport de performanță. Și știți ceva? Niciodată nu am plecat din vestiar cu ghetele, jambierele, apărătorile și echipamentul în geantă și pe drum către casă am gândit așa: „Băi, ce fericit sunt că am participat la meciul ăsta. Sunt tare bucuros că am jucat 75 de minute pe teren astăzi, participarea mea la acest eveniment este foarte importantă.” Nu. Am gândit ori „Am învins, e ok”, sau ”Am pierdut, data viitoare trebuie să fim mai buni”.

Un sportiv profesionist nu vine de 6-7 ori pe săptămână la antrenament ca să participe și el o dată pe săptămână la un meci. Nu. El vine la antrenament ca să devină mai bun, să se pregătească și, surpriză, nici de data asta nu o face doar de plăcere, ci pentru a fi mai bun decât adversarul între fluierele arbitrului. O face pentru a ieși de pe teren învingător, nu pentru a participa. De participat poate oricine, de câștigat nu chiar. Voi credeți că peste 10 ani îmi voi aminti că acum trei sezoane Levski Sofia a participat în grupele Ligii Campionilor, dar că nu a câștigat niciun meci? Nu. Dar ce credeți, îmi voi aminti peste 10 ani cine a câștigat Liga acum trei ani? Evident. Pentru că învingătorul are mereu un loc stabilit în istorie, chit că vorbim de fotbal, handbal, box, sau de orice în afară de sport. Învingătorul scrie istorie. Participantul este cel care-l face campion pe cel care, la final, ridică trofeul. Și chiar dacă fără participanți nu ar exista o competiție, mereu va exista doar o singură echipa: cea care la final se află cel mai sus.

Să participi e important doar dacă ești amator și faci sport de plăcere. Doar dacă mergi cu prietenii la fotbal pe sintetic și apoi la o bere. Nu dacă ești profesionist. Nu dacă vii la antrenament în fiecare zi, poate chiar de două ori pe zi. Sportul, în general, trebuie să fie privit din două perspective: cel făcut de plăcere, și cel profesionist. Eu vorbesc despre al doilea caz, că despre primul nu sunt atât de multe de zis.

Jucătorii de fotbal din Spania, să zicem, plătiți cu milioane de euro pe sezon nu primesc banii ăștia ca să participe în Primera Division. Nu, ei îi primesc pentru că ăla e jobul lor, iar cum nici matale nu te duci la job doar pentru a te afla acolo, atunci nici ei nu primesc banii ăstia doar ca să participe. Ei primesc banii ăștia pentru a câștiga. Nu neapărat trofeul, pentru că multe echipe nu pot ajunge la astfel de performanțe, dar fiecare manager setează la început de sezon un obiectiv. L-ai îndeplinit? Ai câștigat. Nu l-ai îndeplinit? Ai pierdut. As simple as that…

Chestia asta cu „e mai important să participi decât să câștigi” e ceva penibil spusă de către cineva care nu a participat în viața lui la o competiție, care nu știe cu ce se mănâncă o minge de fotbal, sau care nu știe regulile niciunui joc. Poate doar al pokerului. Sau, cel mai probabil, cu mult timp în urmă niște sportivi de performanță foarte slabi (nu fizic, ci psihic și calitativ), care n-au câștigat nimic în viața lor s-au adunat la sfat și au spus: „Domnilor, cariera noastră e pe final, nu am atins niciun trofeu, decât cu privirea la televizor, și trebuie să spălăm rușinea. Cum facem?” Iar atunci, cel mai deștept dintre ei a venit cu o idee genială în fața presei.
„Stimați jurnaliști și telespectatori, adevăratul motiv pentru care există sportul este participarea. Adevărata plăcere este să iei parte la un eveniment sportiv, nu să câștigi”
„Normal, tu nici n-ai de unde să știi cum e să câștigi ceva”, se aude din spatele puhoiului de oameni ai presei.

Frumoasă povestea mea, nu? E adevărată. Cel puțin așa cred. Și mai cred că știu ce vorbesc, și aș dori dacă mă contraziceți să o faceți cu argumente bine puse la punct, că știți că trag cu dinții de ideile mele. Nu vă mai dați pe după colț, adevăratul lucru pentru care ORICINE participă la o competiție, fie ea sportivă sau nu, este să câștige. Sau cel puțin să se apropie cât mai mult de acest obiectiv. Mulțumirea idioată a celor care doar participă vine de la români, probabil, pentru că din incapacitatea de a câștiga aproape nimic, trebuie să ieșim și noi cumva, nu? În momentele alea, evident că participarea e mai importantă, când ea devine, de fapt, singurul target. Sau mi se pare mie prea des că aud fraza ”obiectivul nostru este participarea în Champions League”?

Articole asemănătoare

Marţi, 5 Ianuarie 2010   //   Sport   //   7 comentarii   //   Tags: , , ,


7 comentarii to “Important e să câștigi, nu să participi”

  • Marţi, 5 Ianuarie 2010 at 15:56
    waven spune:

    Cuvintele din titlu le-a făcut celebre Pierre de Coubertain şi se doreau un îndemn adresat lumii moderne de a participa la JO moderne. Pentru cum stăteau lucrurile acum 100 de ani şi pentru a-şi putea atinge scopul, erau nemaipomenite şi suficiente.
    Despre modul în care a fost pervertit sensul expresiei de-a lungul timpului, sunt perfect de acord cu tine.
    Oricum, există cel puţin un sport în care respect acest motto: sexul! :)

  • Marţi, 5 Ianuarie 2010 at 15:59
    Tweets that mention Important e să câștigi, nu să participi « Sadak -- Topsy.com spune:

    [...] This post was mentioned on Twitter by waven, Christian Vasile. Christian Vasile said: Stiti vorba aia cu „important e sa participi, nu sa castigi”? Ei bine, uite cateva motive pentru care este stupida http://sp2.ro/bfebfe [...]

  • Marţi, 5 Ianuarie 2010 at 16:27
    Geo spune:

    Sunt sportiv intr-o oarecare masura profesionist si nu pot decat sa-ti dau dreptate pentru 99% din cazuri. 1% cred ca are importanta doar participarea cand e vorba de o competitie extraordinara, cum ar fi Olimpiada, unde chiar si indeplinirea baremului pentru a ajunge acolo intre cei 16/8 sau cati o fi, echivaleaza cu o performanta uriasa. Da, toti vor sa castige, sau daca nu sa castige, macar sa fie pe primele locuri, dar cateodata participarea in acea competitie iti da statutul de jucator/echipa/atlet valoros.

    La mine nu se prea aplica, pentru ca aici ori castigi, ori nu, dar de exemplu daca o sa ma calific la turneul final de promovare in Divizia A, o sa o iau ca pe o performanta personala. Da, mi-as dori sa castigam, dar si participarea de acolo ne claseaza in cele mai bune 6 echipe din Divizia B. Si e o performanta.

  • Marţi, 5 Ianuarie 2010 at 17:56
    DubluVe spune:

    Sunt convins că n-ai vrut să faci referire DOAR la sport, deci măcar din perspectiva concursurilor de limbă pot să vorbesc… Experienţa o dobândeşti, indiferent de loc. Absolut indiferent.

    Au fost situaţii în care m-am clasat printre primii 10 (şi judeţul e mărişor), şi chiar când am luat primul loc. M-am bucurat la fel de mult în ambele cazuri că abilităţile mele mi-au permis să particip. Câştigasem deja ceva când mi s-a spus “te duci la olimpiada cutare, pentru că eşti bun şi poţi să te descurci”.

    E cât se poate de adevărat că poţi să te concentrezi mult mai bine când ai în cap doar câştigul, locu’ unu, aurul, etc. Tragi cu dinţii, rupi tot, ca să ieşi primul. Dar uneori alţii o fac mai mult! Şi-atunci te scufunzi într-un rahat dubios, care-ţi aruncă în urechi întrebări ca “dacă au am muncit atât, de ce n-am fost primul?” sau “de ce eu, şi nu altul? Cred că meritam să fiu eu”. Atunci ce faci? Nimic. Zici că munceşti MAI mult, şi poate câştigi. Dar nu mereu.

    Nu-ţi spun că e mai important să participi. Spun că a participa şi a câştiga e la fel de important, oricât de ridicol îţi pare.

  • Miercuri, 6 Ianuarie 2010 at 12:19
    molia spune:

    Depinde de mentalitate, un exemplu:
    -pe plan sportiv: de cate ori nu au iesit in starda romanii cand se castiga un meci, dar cand lua bataie doar cateva persoane ii astepta la aeroport

    -pe plan politic: cand Romania a castigat la Haga procesul cu Ucraina, Bogdan Aurescu a spus: “Romanii nu stiu sa se bucure de o victorie nici macar jumatate de zi”, in loc sa ne bucuram ca am castigat, ale noastre ziare scriau ca platoul castigat este inchiriat

    Deci … depinde de mentalitate.

  • Duminică, 17 Ianuarie 2010 at 22:06
    Aurica spune:

    You`re a player! :)

    De acord cu ce ai scris cand vine vorba de profesionisti, dar cand vine vorba de toti ceilalti ar fi foarte bine si daca ar participa, decat sa stea non-stop la TV.

  • Luni, 1 Martie 2010 at 19:56
    Prahoveanul anului « Sadak spune:

    [...] De concursuri ne-am săturat. La Loto n-am câștigat, Bingo e doar o hoție, și parcă nici măgăriile alea de le-am trimis prin poștă la capetală n-au dat rezultate. Competițiile sunt constituite pentru toți, în afară de unul singur, din dezamăgiri. Sau din nepăsare, în cazul în care nu înțelegi adevăratul spirit al sportului și nu participi ca să câștigi, ci doar pentru că e bine să participi. Cu asta nu sunt deloc de acord și v-am mai spus-o și aici. [...]

Postează un comentariu