Am participat și eu la leapșa pornită de cea mai luminoasă parte a blogosferei, Brightie, și am scris aici o poveste ce poate avea urmări grave până la urmă. După cum v-am spus și în articolul precedent, vreau să îmi exprim părerea și despre același subiect, doar că privit din alt punct de vedere. Evident, nu sunt de acord cu teribilismul, mai ales cu cel la volan, dar sunt unele lucruri cool fără de care poți considera că nu trăiești. Și nu pentru că așa ar fi, ci pentru că viața (trăită în societate) este determinată de relații inter-umane. Iar dacă tu, ca cetățean, faci ca aceste relații să dispară sau să se altereze, atunci poți considera că nu trăiești. Mă voi referi prin termenul de „viu” în acest post la calitatea de a fi activ într-o comunitate, la calitatea de a fi văzut de oameni. Adică la opusul celor care stau în casă pe motiv că n-au cu cine să iasă în oraș, sau pe motiv că nu au comunități care să-i asimileze. Și cum noi trăim în societate, între oameni, dacă nu reușești să îi ai pe acești oameni lângă tine, te poți considera „mort”. Este, de fapt, ca și la 2 metri sub pământ: liniște totală.

Un exemplu simplu este sentimentalismul. Dacă în ziua de azi ai sentimente, dacă plângi la un film, dacă suferi alături de ceilalți, ești un fraier. Ce sunt alea sentimente? Trebuie să fii ca din topor, să nu-ți pese de nimic, să-i calci pe toți în picioare, și de-abia atunci ești în rând cu oamenii. Altfel? O să devii un exclus, o persoană care n-are ce căuta în anumite grupuri. Și ăsta este doar un lucru care te poate ține departe de calitatea, la figurat vorbind, de a te putea numi „viu”.

Alt exemplu poate să fie învățatul. Dacă înveți bine la școală, ești declarat tocilar. Ți se pune ștampila și nu mai scapi de ea decât dupa clasa a 12-a, și chiar și după vor mai fi persoane care-și vor aminti de tine ca „tocilarul clasei”. Ești, încet, încet, exclus din grupuri, pentru că tot ceea ce te interesează pe tine este să înveți. Și să fim serioși, cine mai învață în ziua de azi? Exemplele pe care le avem zilnic în față, de la televizor, să zicem, nu s-au spetit să învețe. Au lipsit și de la orele de gramatică, și de la cele de geografie, și nici pe la istorie nu au dat. Și totuși, iată-le pe aceste persoane la televizor, iată-le cum ne povestesc despre cum întorc ei banii cu lopata, iată cum aflăm cine s-a mai dus în vacanță în Tahiti, iată cum ne învață cum să facem primul milion. De dolari, evident. Și ce, credeți că s-au spetit la școală? Nu. Atunci, noi de ce să o facem? Iar tu dacă faci asta nu ești de-al nostru. Deci, din nou, ești un exclus. Nu ești cool, deci nici „viu”.

Repet, nu mă leg de teribilismul la volan, dar nu este super în ziua de azi să ai propria ta mașină? Chiar dacă te deplasezi pe distanțe scurte pentru că ești un puturos, poate ai tăi te-au conceput în mașină și simți nevoia să te întorci „acasă”. Dar na, e cool să apari cu mașina la școală, mai ales dacă stai la 10 minute de mers pe jos distanță. Că na, dacă stai la 20 de km. de oraș, pot să înțeleg, dar atât timp cât ai putea foarte ușor să folosești mijlocul de transport în comun, sau ai putea să mergi pe jos, nu te mai înțeleg. Devii, pentru mine, un puturos, care și la 30, și la 40, și la 50 de ani se va deplasa tot cu mașina. Și un om pe care dacă-l pui să alerge 100 metri viteză, cade. Nu mai poate. Dar, din nou, e cool, așa că facem. Ești cool -> ești viu. Exclusiv prin mașina pe care o conduci, dar nu contează, tu trăiești.

Apoi, alt exemplu; nu e mișto să chiulești de la orele de sport? (știu, cu asta am o boală). Ba da, e foarte tare. N-ai chef azi de sport, nu-l faci. Nici data viitoare n-ai chef, nu-l faci. Cum, nu ai media 10 la final de semestru? Nicio problemă, vine mama la școală. Alt lucru cool, alt lucru care te ajută să ai prieteni, că doar chiulești împreună cu ei. Faci sportul mereu? Uite-l și pe ăla, n-are ce face acasă. Get a life, băi! Mai ieși și tu în oraș…

E cool să ai blog? Facem unul, doar e pe gratis! Am citit eu undeva că e ușor să te faci blogger, bagi un nume, o adresă de mail, și începi să scrii. N-are importanță că în ultimii trei ani la gramatică ți-ai făcut unghiile, tu scrie. Perseverența este mama reușitei. E mișto să te dai cu skiurile? Ne dăm! E la modă să fumezi? Fumăm! Se poartă fițele și tupeul? Așa să fim! Chestiile astea devin o modă. Și în ziua de azi, fără ele, este destul de greu să te păstrezi în comunități. La un moment dat vei deveni exclus, pe rând, din toate cercurile de prieteni pe care le ai, pentru că nu vă mai potriviți. Știu, acum vor veni optimistele mele și îmi vor explica ele că de fapt mie îmi lipsesc anumite calități și că nu e așa, și pe dincolo, și este chiar altfel. Da, poate că așa e. Dar pentru mine, viața într-un cerc de tocilari n-ar arăta prea bine. Și nici una într-o comunitate de prieteni ai fast-food-urilor, care nu știu că alergarea se face și din plăcere, nu doar dacă ești atlet. Așa cum spunea și Brightie, ca să fii cool trebuie să fii viu. Dar, de cele mai multe ori în societatea noastră, lucrurile stau în totalitate diferit. Și atât timp cât nu depășești limita, e mai bine să fii mai cool și „viu”, decât să te gândești că pentru ca să fii cool, trebuie să nu sfârșești sub roțile unui tir.

Articole asemănătoare

• Prahoveanul anului (1)
• Despre bacalaureatul de anul acesta (2)
• Important e să câștigi, nu să participi (7)
• O scurtă lecție de literatură (7)
• YFU și posibilitatea studiilor în străinătate (6)